În cadrul zborul de întoarcere din Canada, papa Francisc a vorbit cu jurnaliștii despre călătoria apostolică care tocmai s-a încheiat și despre vechiul și noul colonialism.
Pontiful a vorbit și despre parcursul sinodal din Germania, despre dezvoltarea doctrinei și despre importanța femeilor în transmiterea credinței. Vă oferim o scurtă sinteză a colocviului.
„Ceea ce s-a înfăptuit împotriva băștinașilor a fost un genocid” – a spus papa Francisc răspunzând la o întrebare a unei jurnaliste canadiene. În cadrul conversației cu jurnaliștii care a avut loc în avion, în timpul zborului de întoarcere de la Iqaluit (Canada) spre Roma (Italia), pontiful a vorbit despre temele călătoriei care tocmai se încheiase și despre colonialismul, vechi și nou. Dar el a abordat și problema renunțării la papalitate, solicitat de mai multe ori de întrebările jurnaliștilor, explicând că, deocamdată, nu se gândește la demisie, deși vede acest fapt ca pe o posibilitate. La începutul conferinței de presă, papa Francisc le-a mulțumit jurnaliștilor care l-au însoțit în călătoria apostolică, spunând: „Bună seara și vă mulțumesc pentru că m-ați însoțit, pentru munca voastră; știu că ați muncit mult și vă mulțumesc pentru companie, vă mulțumesc”.
Răspunzând la întrebarea unei jurnaliste – Jessica Ka’Nhehsíio Deer, de la CBC Radio-Canada indigenous – descendenta unui supraviețuitor al uneia dintre școlile rezidențiale, pontiful a spus: „Colonizările ideologice de astăzi au același tipar: oricine nu intră pe calea lor, pe drumul lor, este (considerat) inferior. Dar vreau să merg mai departe în această privință. (Băștinașii) nu erau doar considerați inferiori. Un teolog oarecum nesăbuit s-a întrebat dacă au suflet. Când Ioan Paul al II-lea s-a dus în Africa, în locul unde erau îmbarcați sclavii, a dat un semnal pentru ca noi să înțelegem drama, drama nelegiuită. Acei oameni erau aruncați pe nave în condiții dezastruoase. Și apoi au devenit sclavi în America. Este adevărat că au existat voci care s-au exprimat (împotrivă), precum Bartolomeo de Las Casas și Pedro Claver, dar acestea au fost minoritare. Conștiința egalității umane a venit încet. (…) Popoarele indigene dețin o mare valoare: cea a armoniei cu creația. Și cel puțin unii dintre băștinașii pe care îi cunosc o exprimă prin „a trăi bine”, care nu înseamnă, așa cum înțelegem noi, occidentalii, a ne distra sau a trăi fără griji („la dolce vita”). Nu. A trăi bine înseamnă a prețui armonia. Și aceasta este pentru mine marea valoare a popoarelor originare: armonia”.
Oprindu-se asupra „doctrinei colonizării”, pontiful a definit-o rea, nedreaptă, adăugând că este și astăzi aplicată, chiar dacă „cu mănuși de mătase”. „De exemplu” – a spus pontiful – „episcopii din unele țări mi-au relatat: ‚Atunci când țara noastră cere un credit de la o organizație internațională, iar aceasta îi pune condiții, chiar condiții legislative colonialiste, acest lucru duce la o anumită schimbare a modului de viață din acea țară”.
Întrebat de o jurnalistă despre starea de sănătate – raportată și la volumul mare de activitate intensă, pontiful a răspuns: „Nu știu, nu cred că pot susține același ritm ca înainte. Cred că la vârsta mea și cu această limitare trebuie să mai reduc un pic pentru a putea sluji Biserica. Apoi, m-aș putea gândi la posibilitatea de a mă da la o parte; acest lucru, cu toată sinceritatea, nu este o catastrofă, îl poți schimba pe Papa, poți fi înlocuit, nu e nicio problemă. Dar cred că trebuie să mai limitez un pic din eforturi. Operația la genunchi nu merge, în cazul meu. Specialiștii spun că da, dar mai este și problema anesteziei. Am fost supus unei anestezii de șase ore, acum zece luni și încă mai sunt urme. Nu te joci cu anestezia. De aceea, în ansamblu, nu cred că pentru mine este sută la sută convenabilă (o intervenție chirurgicală). Voi încerca să continui să călătoresc și să fiu aproape de oameni pentru că eu cred că este un mod de a sluji. Dar mai mult de atât nu pot spune, sper…”.
La întrebarea despre viitoarele călătorii posibile, papa Francisc a răspuns: „Am spus că aș vrea să merg în Ucraina. Să vedem acum ce voi găsi când voi ajunge acasă Deocamdată, aș vrea să merg în Kazahstan. Este o călătorie liniștită, fără multă mișcare, este un congres al religiilor. Deocamdată totul rămâne cum a fost stabilit. De asemenea, trebuie să merg în Sudanul de Sud înainte de a merge Congo, pentru că este o călătorie împreună cu arhiepiscopul de Canterbury și cu episcopul Bisericii Scoției, pentru că toți trei am participat fost la o reculegere spirituală, acum doi ani… Și apoi, ar trebui să merg în Congo, dar asta va fi anul viitor, pentru evitarea sezonul ploios. Să vedem… Eu am toată bunăvoința, dar să vedem ce spune piciorul”.
– Servicii de creare site web
