Papa Francisc i-a salutat pe credincioși la finalul Sfintei Liturghii celebrată duminică, 6 aprilie, în contextul Jubileului bolnavilor și al lumii sănătății, spunând: „O duminică frumoasă tuturor! Vă mulțumesc mult!” Înainte de sosirea în Piața San Pietro, pontiful s-a rugat și s-a spovedit în bazilică, după ce a trecut prin Poarta Sfântă, ca un pelerin printre pelerini. În omilia pontifului, citită de arhiepiscopul Rino Fisichella, s-a distins mai ales îndemnul de a nu-i izola pe cei fragili.
Adresându-se medicilor, asistenților medicali și tuturor celor care alcătuiesc personalul medical, papa Francisc le-a amintit că, în timp ce se ocupă de pacienți, în special de cei mai fragili, Domnul le oferă posibilitatea de a-și reînnoi continuu viața, alimentând-o cu recunoștință, milostivire și speranță (cf. Bula Spes non confundit, 11). „Vă îndeamnă să o luminați cu conștiința umilă că nimic nu este de la sine înțeles și că totul este un dar de la Dumnezeu; să o hrăniți cu acea umanitate care se trăiește atunci când, lăsând aparențele să cadă, rămâne ceea ce contează: gesturile mici și mari de iubire” – evidențiază pontiful, sugerându-le totodată lucrătorilor din domeniul sanitar să permită prezenței bolnavilor să intre în existența lor ca un dar, pentru a le vindeca inima, purificând-o de tot ceea ce nu este caritate și încălzind-o cu focul arzător și mângâietor al compasiunii.
Este mișcător fragmentul din omilie în care pontiful se referă la propria experiență de fragilitate, scriind: „Așadar, cu voi, dragi frați și surori bolnavi, în această perioadă a vieții mele împărtășesc multe: experiența infirmității, a sentimentului de slăbiciune, a dependenței de alții în atâtea aspecte, a nevoii de sprijin. Nu este întotdeauna ușor, dar este o școală în care învățăm în fiecare zi să iubim și să ne lăsăm iubiți, fără să pretindem și fără să respingem, fără să regretăm și fără să disperăm, recunoscători lui Dumnezeu și fraților noștri pentru binele pe care îl primim, abandonându-ne în mâinile Domnului și încrezători cu privire la ceea ce urmează. Salonul unui spital și patul suferinței pot fi locuri în care am putea auzi glasul Domnului care ne spune și nouă: „Iată, Eu fac un lucru nou: Încolțește, nu-l recunoașteți?” (Is 43,19). Și astfel să reușim să ne reînnoim și să ne întărim credința”.
În omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 6 aprilie, în contextul Jubileului bolnavilor și al lumii sănătății, se amintește că Benedict al XVI-lea care ne-a dat o frumoasă mărturie de seninătate în timpul bolii sale, observa, în Scrisoarea enciclică Spe salvi, 38 că „măsura umanității este dată, în mod esențial, de raportul cu suferința”, iar „o societate care nu acceptă suferința […] este o societate crudă și inumană”.
„Dragi prieteni, să nu-i izgonim pe cei fragili departe de viața noastră, așa cum, din păcate, o anumită mentalitate o face, uneori, astăzi, să nu ostracizăm suferința din mediul nostru. Să facem mai degrabă din aceasta o ocazie de a crește împreună, de a cultiva speranța grazie iubirii pe care Dumnezeu a revărsat-o mai întâi în inimile noastre (cf. Rom 5,5) și care, dincolo de orice, este ceea ce rămâne pentru totdeauna (cf. 1Cor 13,8-10.13)” – este îndemnul papei Francisc exprimat în omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 6 aprilie, în contextul Jubileului bolnavilor și al lumii sănătății.
– Servicii de creare site web
