Papa Francisc în Japonia. Întâlnirea cu episcopii niponi, la nunţiatura din Tokyo

Sâmbătă, 23 noiembrie a.c., papa Francisc a plecat de la Bangkok, în Thailanda, la ora locală 9.30 cu destinaţia Tokyo, pentru cea de-a doua etapă a acestei călătorii apostolice, pontiful sosind în Japonia la ora locală 17.32 (10.32 în România). Tot sâmbătă, în jurul orei locale 18.30, Sfântul Părinte a avut o întâlnire cu episcopii japonezi la sediul nunțiaturii apostolice din Tokyo, tot aici făcând primul discurs al călătoriei în Japonia, ce reprezintă cea de-a doua etapă a celei de-a 32-a călătorii apostolice a papei Francisc, cu desfăşurare între 19 şi 26 noiembrie 2019,

«Sunt foarte bucuros pentru darul de a vizita Japonia şi pentru primirea pe care mi-aţi rezervat-o.» Cu aceste cuvinte s-a adresat papa Francisc episcopilor niponi cu care s-a întâlnit la sediul nunţiaturii din Tokyo în prima zi a călătoriei apostolice în Japonia.

Mulţumindu-i arhiepiscopului Takami pentru cuvântul de salut, Sfântul Părinte a salutat, la rândul său, pe credincioşii catolici, extinzând îmbrăţişarea şi rugăciunile la toţi japonezii „în această perioadă caracterizată de intronizarea noului Împărat şi de începutul erei Reiwa”.

Amintind de anii tinereţii când ar fi dorit să meargă misionar în Japonia, Sfântul Părinte a evocat simţămintele de afecţiune faţă de ţinuturile şi de populaţia niponă.

Papa Francisc: «Poate nu ştiţi, dar încă de tânăr am simţit simpatie şi afecţiune pentru aceste ţinuturi. Au trecut mulţi ani de la acel impuls misionar, a cărui realizare s-a lăsat aşteptată. Azi, Domnul îmi oferă oportunitatea de a fi în mijlocul vostru ca pelerin misionar pe urmele marilor mărturisitori ai credinţei. Se împlinesc 470 de ani de la sosirea sfântului Francisc Xaveriu în Japonia, care a marcat începutul răspândirii creştinismului în acest ţinut. În amintirea sa, doresc să mă unesc cu voi pentru a-i mulţumi Domnului pentru toţi cei care, în cursul anilor, s-au dedicat semănării Evangheliei şi slujirii poporului japonez cu mare evlavie şi iubire; această dăruire a dat un chip deosebit Bisericii japoneze. Mă gândesc la martiri, la Sfântul Paul Miki şi la însoţitorii săi, la Fericitul Justo Takazama Ukon care, în mijlocul atâtor încercări, a dat mărturie până la moarte. Această jertfire de sine pentru a menţine vie credinţa de-a lungul persecuţiilor a ajutat mica comunitate creştină să crească, să se consolideze şi să aducă roade. Ne gândim şi la „creştinii ascunşi” din regiunea Nagasaki, care au păstrat credinţa timp de generaţii datorită botezului, rugăciunii şi catehezei. Autentice Biserici domestice care străluceau în acest ţinut, poate fără să ştie, precum reflexe ale Familiei din Nazaret.»

Pornind de la motto-ul călătoriei, exprimat în limba engleză – „Protect all life” („A proteja orice viață”, pontiful a evidenţiat că această expresie ar putea să simbolizeze bine ministerul episcopal. «Episcopul este acela pe care Domnul l-a chemat din mijlocul poporului său, pentru a-l restitui ca păstor sufletesc în măsură să protejeze orice viaţă, acest lucru determinând într-o anumită măsură scenariul spre care trebuie să ţintim», a spus papa Francisc care s-a referit şi la modalitatea apostolică prin care păstorii sufleteşti au ştiut să însoţească cultura japoneză:

Papa Francisc: «Misiunea în aceste ţinuturi a fost caracterizată de o intensă căutare a aculturaţiei şi a dialogului care a permis formarea unor noi modalităţi, independente faţă de cele folosite în Europa. Ştim că, încă de la început, au fost utilizate scrieri, teatru, muzică şi orice fel de instrument, în cea mai mare parte în limba japoneză. Acest fapt demonstrează iubirea pe care primii misionari o simţeau faţă de aceste ţinuturi.»

Oprindu-se asupra situaţiei Bisericii din Japonia, pontiful a reliefat că numărul nu trebuie să diminueze angajarea în vederea evanghelizării:

Papa Francisc: «Ştim că în Japonia Biserica este mică şi catolicii sunt o minoritate, însă aceasta nu trebuie să diminueze angajarea voastră în vederea unei evanghelizări care, în situaţia voastră deosebită, cuvântul cel mai puternic şi mai clar pe care-l poate oferi este cel al unei mărturii umile, zilnice şi de dialog cu alte tradiţii religioase.»