Cine face războiul uită umanitatea. În şase luni de conflict în Ucraina au fost neîncetate apelurile Papei Francisc pentru pace şi pentru a înlătura riscul unei catastrofe globale.
Pontiful n-a ratat ocazia pentru a aminti lumii, cu o privire care se extinde dincolo de contingenţa graniţelor geografice în care se duc lupte, că „orice război reprezintă o înfrângere pentru toţi” (Angelus, 27 martie 2022), îndemnând la răsturnarea perspectivei şi prin urmare „la înfrângerea războiului” (Audienţa generală, 23 martie 2022). „Fantezia noastră”, a spus el, „apare tot mai concentrată asupra reprezentării unei catastrofe finale care ne va stinge. Ceea ce se întâmplă cu un eventual război atomic” (Audienţa generală, 16 martie 2022). „În faţa pericolului autodistrugerii, omenirea înţelege că a venit momentul de a-l aboli”, de a-l respinge, „de a-l şterge din istoria omului înainte ca el să-l şteargă pe om din istorie”. „Ce victorie va fi – s-a întrebat el – aceea care va împlânta un drapel pe o grămadă de ruine?” (Angelus, 10 aprilie 2022). „Duhul Domnului să ne elibereze de această nevoie de autodistrugere”.
De fapt, războiul este un nesăbuit „loc de moarte unde taţii şi mamele îngroapă copiii, unde oamenii îi ucid pe fraţii lor fără să-i fi văzut măcar, unde puternicii decid şi săracii mor”. Este o nebunie care nu are justificări – a afirmat el gândindu-se la atâţia copii evacuaţi de la începutul conflictului – „nu devastează numai prezentul, ci şi viitorul unei societăţi. Înseamnă a distruge viitorul, a provoca traume dramatice în cei mai mici şi nevinovaţi între noi”. Un act barbar, bestial, respingător şi sacrileg: contrar deci „sacralităţii vieţii umane, mai ales viaţa umană lipsită de apărare, care trebuie respectată şi protejată, nu eliminată, şi care vine înainte de orice strategie!” (Angelus, 20 martie 2022).
„De fapt, Dumnezeu este numai Dumnezeu al păcii, nu al războiului” şi „este cu făcătorii de pace” (Angelus, 27 februarie 2022), continuă să reafirme Papa Francisc: „Cine sprijină violenţa îi profanează numele” (Angelus, 13 martie 2022), neagă „visul lui Dumnezeu cu privire la omenire realizat la Rusalii, zi în care popoare de limbi diferite se întâlnesc şi se înţeleg”. Dimpotrivă, războiul este „un coşmar” în care „popoare se ciocnesc, se ucid şi oamenii, în loc să se apropie, sunt îndepărtaţi din propriile case” (Regina coeli, 5 iunie 2022).
Cu gândul îndreptat dincolo de Europa, de conflictele uitate din Siria, Yemen sau Myanmar, pentru a cita numai câteva pietricele din „al treilea război mondial pe bucăţi”, pontiful a amintit de mai multe ori să nu se considere niciodată vreun conflict armat ca inevitabil. De fapt, trebuie contrastat cu orice forţă riscul de a ne obişnui, sau chiar de a uita „realitatea tragică” a ceea ce se întâmplă în Ucraina, sau în altă parte, ca şi cum ar fi un lucru îndepărtat şi „de a răci inima”: „supărarea de astăzi”, a fost îndemnul, trebuie convertită „în angajarea de mâine. Pentru că, dacă din acest eveniment vom ieşi ca mai înainte, vom fi într-un fel cu toţii vinovaţi”.
De fapt, „Tatăl tuturor, nu numai al unora, ne vrea fraţi şi nu duşmani”. În schimb războiul aminteşte de „spiritul lui Cain” care l-a ucis pe fratele Abel. „Omenirea este încăpăţânată”, repetă erori şi orori din trecut, a constatat pontiful: „suntem îndrăgostiţi de războaie, de spiritul lui Cain, de a ucide, în loc de spiritul de pace” (Conferinţă de presă la întoarcerea din Malta, 3 aprilie 2022). „Cine urmăreşte propriile scopuri în dauna altora”, a spus episcopul de Roma cu puţin săptămâni înainte de începutul conflictului invitând la o zi de rugăciune pentru pace la 26 ianuarie 2022, „dispreţuieşte propria vocaţie de om, pentru că toţi am fost creaţi fraţi” (Angelus, 23 ianuarie 2022).
Încă înainte de accelerarea escaladării violenţei, când forţele armate ale Federaţiei Ruse au invadat teritoriul ucrainean, Papa Francisc a cerut fără încetare o schimbare a direcţiei de mers, indicând în învăţătura lui Isus răspunsul la nesăbuinţa diabolică a violenţei (Audienţa generală, 23 februarie 2022): în Miercurea Cenuşii din 2 martie a deschis Postul Mare sub semnul postului şi rugăciunii pentru pace în Ucraina invitând pe toţi să nu-şi abată privirea şi speranţa de la Dumnezeul reconcilierii cu mijlocirea Mariei, Regina Păcii: „Să nu încetăm să ne rugăm, ba chiar să ne rugăm mai intens!” pentru ca „Domnul să deschidă căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reuşesc să le găsească”, a avertizat el având convingerea că „pacea în lume începe mereu cu convertirea noastră personală, în urmarea lui Cristos” (Audienţa generală, 2 martie 2022).
Papa Francisc, la 25 martie, în ziua Bunei Vestiri, a consacrat Inimii Neprihănite a Mariei întreaga omenire, în mod special Rusia şi Ucraina, implorând o înţelegere durabilă între naţiuni sub mantia Mamei comune: „Eliberează-ne de război, fereşte lumea de ameninţarea nucleară”. „Vă rog, să continuăm să ne rugăm în fiecare zi Rozariul pentru pace. Şi să ne rugăm pentru responsabilii naţiunilor, pentru ca să nu piardă «flerul oamenilor», care vrea pacea şi ştie bine că armele n-o aduc, niciodată” (Regina coeli, 8 mai 2022).
Cu durerea în inimă în faţa scenariilor tot mai alarmante pontiful i-a îndemnat pe liderii politici la o „serioasă examinare a conştiinţei în faţa lui Dumnezeu”: „Rog toate părţile implicate pentru ca să se abţină de la orice acţiune care să provoace şi mai multă suferinţă populaţiilor, destabilizând convieţuirea dintre naţiuni şi discreditând dreptul internaţional”. Constatând neputinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite (Audienţa generală, 6 aprilie 2022) şi având convingerea că „fiecare zi de război înrăutăţeşte situaţia pentru toţi”, a cerut apoi ca „înaintea intereselor de parte să fie puse iniţiative politice şi acţiuni în slujba fraternităţii umane cu un apel din inimă: „Nu duceţi omenirea la ruină, vă rog!”.
De fapt, un „dialog serios” este conform episcopului de Roma unica soluţie şi „armele nu sunt calea”. Niciodată (Angelus, 12 decembrie 2021). „Dacă s-a privi realitatea în mod obiectiv, luând în considerare toate daunele pe care le aduce fiecare zi de război acelei populaţii dar şi întregii lumi, singurul lucru raţional ar fi să se oprească şi să negocieze” (Angelus, 31 iulie 2022).
De aici avertismentul: „Să se pună în acţiune tratative adevărate şi concrete pentru o încetare a focului şi pentru o soluţie sustenabilă. Să se asculte strigătul disperat al oamenilor care suferă, să se oprească distrugerea macabră de oraşe şi sate”. De fapt, războiul nu este niciodată de partea omului: „nu priveşte la viaţa concretă a persoanelor, ci pune înainte de toate interese de parte şi de putere. Se încrede în logica diabolică şi perversă a armelor, care este cea mai departe de voinţa lui Dumnezeu. Şi se distanţează de oamenii obişnuiţi, care vor pacea; şi care în orice conflict sunt adevăratele victime, care plătesc pe propria piele nebuniile războiului”.
Fiecare criză se poate transforma într-o oportunitate înainte de a fi prea târziu şi cea ucraineană, conform pontifului, „încă poate să devină o provocare pentru statişti înţelepţi, capabili să construiască în dialog o lume mai bună pentru noile generaţii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, acest lucru este posibil mereu! Dar trebuie să se treacă de la strategiile de putere politică, economică şi militară la un proiect de pace globală: nu unei lumi divizate între puteri aflate în conflict; da unei lumi unite între popoare şi civilizaţii care se respectă” (Angelus, 3 iulie 2022).
Sunt constante chemarea de a favoriza coridoare umanitare şi de a pune în aplicare acţiuni de ajutor faţă de populaţia martirizată de bombe, faţă de cei care, la doar trei mii de kilometri de Roma, sunt „în martiriu” şi fug de violenţe, în mod special copii şi bătrâni, victime lipsite de apărare ale mândriei şi egoismului. Cu aceeaşi grijă Papa Francisc n-a încetat niciodată să mulţumească atâtor bărbaţi şi femei de bunăvoinţă care din prima clipă au deschis uşile pentru refugiaţi în care, a amintit el, este prezent Cristos: „Să nu încetăm să primim cu generozitate, aşa cum se face: nu numai acum, în stare de urgenţă, ci şi în săptămânile şi în lunile care vor veni”. „Să ne gândim la aceste femei, la aceşti copii care cu timpul, fără loc de muncă, separate de soţii lor, vor fi căutate de «ulii» societăţii. Să-i protejăm, vă rog”.
Speranţă, angoasă şi preocupare sunt sentimentele pe care pontiful a destăinuit că le împărtăşeşte cu fiecare persoană din luna februarie încoace. Niciodată n-a fost numai privirea părtaşă şi empatică a unui spectator: de fapt încă din primul moment s-a apropiat de cei care în fiecare zi riscă să cadă victime ale ferocităţii războiului şi a încercat orice cale pentru a ajunge la inima celor care încă pot să schimbe direcţia. L-a vizitat imediat pe ambasadorul rus la Roma; a avut colocvii telefonice cu preşedintele ucrainean Zelensky; a mulţumit de mai multe ori jurnaliştilor care, trimişi pe teren pentru a garanta informaţia, îşi riscă propria viaţă; a încurajat şi a salutat cu favoare ca semn de speranţă recenta plecare din porturile ucrainene a primelor nave încărcate cu cereale.
O grijă care s-a explicitat în angajarea reală a Sfântului Scaun de a se strădui fără rezerve pentru a fi în slujba păcii, prin trimiterea în Ucraina în luna martie a cardinalilor Krajewski şi Czerny, elemozinerul şi respectiv prefectul Dicasterului pentru Slujirea Umană Integrală şi în luna mai a Monseniorului Paul Richard Gallagher, secretar pentru raporturile cu statele. Episcopul de Roma nu a ascuns niciodată asta: în interiorul său cultivă dorinţa vie de „a deschide o uşă”, de a merge în zonele implicate de conflict mai întâi la Moscova şi apoi la Kiev: „Este pe masa de lucru”, „Aş vrea să merg”. „Pentru a sluji cauza păcii”.
– Servicii de creare site web
