Papa Francisc a anunțat în cadrul rugăciunii Angelus din 31 ianuarie 2021 instituirea unei Zile Mondiale a Bunicilor și Vârstnicilor, care va fi sărbătorită în Biserica din întreaga lume în a patra duminică a lunii iulie, în apropierea aniversării Sfinților Ioachim și Ana, bunicii materni ai lui Isus.
„Poimâine, 2 februarie, vom celebra sărbătoarea Prezentării lui Isus în Templu, când Simeon și Ana, ambii vârstnici, luminați de Duhul Sfânt, l-au recunoscut pe Isus ca fiind Mesia. Duhul Sfânt încă suscită astăzi gânduri și cuvinte de înțelepciune la vârstnici: vocea lor este prețioasă, pentru că ei cântă laudele lui Dumnezeu, păstrând rădăcinile popoarelor. Ei ne amintesc că bătrânețea este un dar și că bunicii sunt legătura dintre generații, pentru a transmite tinerilor o experiență de viață și credință. Bunicii sunt adesea uitați și uităm de această bogăție: a păstra rădăcinile și de a le transmite”, a afirmat Sfântul Părinte, anunțând instituirea Zilei Mondiale a Bunicilor și Vârstnicilor în Biserica Universală.
„Bunicii își întâlnesc nepoții și nepoții își întâlnesc bunicii, pentru că – așa cum spune profetul Ioel – bunicii vor visa în fața nepoților lor, vor avea viziuni [mari dorințe], iar tinerii, luând puterea bunicilor, vor merge înainte, profețind. Iar pe 2 februarie este sărbătoarea întâlnirii bunicilor cu nepoții”. Aceste cuvinte amintesc de vizita Papei Francisc din România (31 mai-2 iunie 2019) și de episodul emblematic al întâlnirii cu bunica de la Iași, în a doua zi a vizitei sale apostolice, relatat de Papa Francisc în discursul său din fața Palatului Culturii, foarte asemănător cu discursul său de la Angelus din 31 ianuarie 2021:
„Vreau să vă rămână spus [nu să vă povestesc] o experiență pe care am trăit-o în timp ce intram în Piață. Era o femeie înaintată în vârstă, destul de vârstnică, o bunică. Avea în brațe un nepoțel de vreo două luni mai mult sau mai puțin, n-avea mai mult. Când am trecut, mi l-a arătat. Surâdea. Și surâdea cu un surâs de complicitate, ca și cum mi-ar fi spus ‘Priviți, acum pot visa!’ M-am emoționat pe moment și n-am avut curajul să merg și s-o aduc aici, în față. De aceea vă istorisesc. Bunicii visează atunci când merg înainte, grație nepoților care au curaj atunci când își iau rădăcini de la bunici”.