”Să cerem astăzi harul de a ști să-L iubim pe Isus abandonat și de ști să-L iubim pe Isus în cel abandonat, harul de a ști să-L vedem și să-L recunoaștem pe Domnul care continuă și astăzi să strige prin ei”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor, 2 aprilie a.c., prezidată în Piața San Pietro.
Riturile sacre care marchează în calendarul roman sau latin începutul Săptămânii Sfinte au început cu procesiunea cu ramurile binecuvântate în centrul Pieței San Pietro, chiar lângă obeliscul care păstrează în partea superioară relicvele sacre ale Sfintei Cruci.
După cântarea în italiană a patimii Domnului, proclamată anul acesta de la Sfântul Matei (26,14-27,66), papa Francisc a prezentat omilia celebrării liturgice. Cu o voce ușor slăbită, dar stabilă, din cauza recentei bronșite infecțioase care l-a dus la spital în zilele trecute, Sfântul Părinte a vorbit pe larg despre misterul strigătului pe care Isus l-a lansat de pe înălțimea crucii: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (27,46).
Singura invocație pe care Isus o rostește, în aramaică, de pe înălțimea crucii, arată suferințele indescriptibile pe care le-a suferit în trupul său, dar care, în același timp, este semnul unor suferințe de altă natură.
Papa Francisc: ”Iată suferința cea mai sfâșietoare, suferința spiritului. În ceasul cel mai tragic, Isus simte că este abandonat de Dumnezeu. Niciodată, înainte de acel moment, nu-l numise pe Tatăl cu numele generic de Dumnezeu. Pentru a ne transmite puterea acelui fapt, Evanghelia redă această frază în aramaică, unica, dintre cele spuse de Isus pe cruce, care ajunge la noi în limba originală. Faptul este, așadar, real, iar înjosirea este extremă: Domnul ajunge să sufere din iubire față de noi ceea ce pentru noi este greu chiar să înțelegem. Vede cerul închis, simte frontiera amară a viețuirii, naufragiul existenței, prăbușirea oricărei certitudini. Atunci El strigă supremul ”de ce?”
Verbul ”a abandona” are o semnificație deosebit de puternică în Biblie și apare în momentele de durere extremă a vieții. ”Cristos a dus cu sine această realitate pe cruce, luând asupra sa păcatul lumii. Iar în momentul culminant, El, Fiul unul născut și preaiubit, a simțit situația cea mai străină pentru El: îndepărtarea lui Dumnezeu. Pentru ce a ajuns acolo?”.
Papa Francisc: ”Răspunsul este unul singur: pentru noi. Frați și surori, astăzi, acest fapt nu este un spectacol. Fiecare, ascultând abandonul lui Isus, să spună: pentru mine. Acest abandon este prețul pe care l-a plătit pentru mine. S-a făcut solidar cu fiecare dintre noi până la limita extremă ca să fie împreună cu noi până la capăt. A simțit abandonul pentru a nu ne lăsa ostatici ai dezolării și pentru a sta alături de noi pentru totdeauna”.
Din frământările acelui ”de ce?”, Domnul ne mântuiește și ne deschide speranța. ”Într-adevăr, pe cruce, în timp ce simte abandonul extrem, nu se lasă dus de disperare, ci se roagă și se încredințează. Strigă acel ”de ce?” cu ajutorul unui psalm (22,2) și se lasă în mâinile Tatălui, chiar dacă îl simte departe (cf. Lc 23,46). În abandon El se încredințează. Mai mult, în abandon El continuă să-i iubească pe ai săi care îl lăsaseră singur și îi iartă pe cei care L-au răstignit (cf. v.34). Iată că abisul răului nostru este cufundat într-o iubire mai mare astfel încât orice separare pe care o simțim noi se preschimbă în comuniune”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, o astfel de iubire, toată pentru noi și până la sfârșit este în măsură să schimbe inimile noastre de piatră în inimi de carne. (…) Isus abandonat ne cere să avem ochi și inimă pentru cei abandonați. Pentru noi, discipolii Abandonatului, nimeni nu poate fi marginalizat, nimeni nu poate fi lăsat de unul singur pentru că, să ne aducem aminte, persoanele respinse și excluse sunt icoane vii ale lui Cristos, ne amintesc de iubirea lui nebună, de abandonul său care ne mântuiește de orice abandon și dezolare”.
”Să cerem astăzi harul”, a încheiat omilia sa papa Francisc, ”de a ști să-L iubim pe Isus abandonat și de a ști să-L iubim pe Isus în cel abandonat, în cea abandonată. Să-i cerem harul de a ști să-L vedem, de a ști să-L recunoaștem pe Domnul care strigă și astăzi în ei. Să nu lăsăm ca vocea Lui să se piardă în tăcerea asurzitoare a indiferenței. Nu am fost lăsați singuri de Dumnezeu. Să avem grijă de cel care este lăsat singur. Atunci, numai atunci, ne vom fi însușit dorințele și simțămintele Celui care, pentru noi, s-a despuiat pe sine (cf. Fil 2,7), s-a despuiat cu totul, pentru noi”.
La rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată la finalul Sfintei Liturghii pe esplanada bazilicii San Pietro, papa a mulțumit pentru rugăciunile care, în ultimele zile, au cunoscut o ”intensificare” – făcând referință la spitalizarea sa după bronșita infecțioasă – și a binecuvântat ”Caravana păcii”, care a plecat din Italia către Ucraina pentru a duce bunuri de primă necesitate, precum și ramuri de măslin, ”simbol al păcii lui Cristos”. Apoi, un îndemn pentru apropiatele sărbători pascale:
Papa Francisc: ”Frați și surori, prin această celebrare, am intrat în Săptămâna Sfântă. Vă invit să o trăiți cum ne învață tradiția sfântului popor credincios al lui Dumnezeu, însoțindu-L pe Domnul Isus cu credință și iubire. Să învățăm de la Maica noastră, Fecioara Maria: ea L-a urmat pe Fiul ei cu apropierea inimii, era un singur suflet cu El și, chiar neînțelegând totul, împreună cu El se abandona pe deplin voinței lui Dumnezeu Tatăl. Fecioara Maria să ne ajute să stăm aproape de Isus care este prezent în persoanele suferinde, rebutate și abandonate. Fecioara Maria să ne ducă de mână la Isus, prezent în aceste persoane. Tuturor, drum bun către sărbătoarea Paștelui!”.
La finalul Sfintei Liturghii și al rugăciunii ”Îngerul Domnului”, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
– Servicii de creare site web
