”Fecioara Maria să ne ajute să facem din îndreptarea fraternă un obicei sănătos astfel încât în comunitățile noastre să se poată stabili întotdeauna noi relații fraterne, întemeiate pe iertarea reciprocă și, mai presus de toate, pe tăria invincibilă a milostivirii lui Dumnezeu”. Este invocația pe care papa Francisc a îndreptat-o spre Fecioara Maria în alocuțiunea de la rugăciunea antifonului marian ”Îngerul Domnului”, recitată duminică – 6 septembrie 2020 – împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro.
A doua zi după ce Sala de Presă a anunțat că papa va promulga pe 3 octombrie a.c. o enciclică despre fraternitate, în alocuțiunea din această duminică Sfântul Părinte a pus accentul pe pagina Evangheliei despre îndreptarea fraternă (cf. Matei 18,15-20). Isus, a remarcat papa în discursul său, Isus prezintă o adevărată ”pedagogie de recuperare” a fratelui care a greșit.
«Evanghelia acestei duminici (cf. Matei 18,15-20) este luată din cel de-al patrulea discurs al lui Isus după relatarea lui Matei, cunoscut ca discurs ”comunitar” sau ”eclezial”. Pericopa de astăzi vorbește despre îndreptarea fraternă și ne îndeamnă să ne gândim la îndoita dimensiune a existenței creștine: dimensiunea comunitară, care cere tutelarea comuniunii, și cea personală, care impune atenție și respect față de orice conștiință individuală.
Pentru a-l corecta pe fratele care a greșit, Isus sugerează o pedagogie de recuperare, articulată în trei etape. În primul rând, El spune: ”Mustră-l numai între patru ochi” (v. 15), altfel spus, nu pune păcatul lui înaintea oamenilor. Este vorba de a merge la frate cu discreție, nu pentru a-l judeca, ci pentru a-l ajuta să-și dea seama de ceea ce a făcut. De câte ori am și noi această experiență: cineva vine și ne spune: ”Ascultă, în această privință tu ai greșit. Ar trebui să schimbi ceva”. Poate, la început ne mâniem, dar apoi îi mulțumim pentru că este un gest de frățietate, de comuniune, de ajutor, de recuperare.
Nu e ușor să punem în practică această învățătură a lui Isus din diferite motive. Există teama că fratele sau sora va avea o reacție negativă; uneori, lipsește confidența suficientă cu el sau cu ea. Și alte motive.
Cu toate acestea, se poate întâmpla ca, în ciuda bunelor mele intenții, prima intervenție să dea greș. În acest caz, e bine să nu renunțăm, ci să alergăm la susținerea vreunui frate sau a vreunei surori. Isus spune: ”Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori” (v. 16). Acesta este unul din preceptele Legii mozaice (cf. Deuteronom 19,15). Deși pare să fie o realitate care stă împotriva celui acuzat, acest precept era de folos pentru a-l tutela de falșii acuzatori. Dar Isus merge mai departe: cei doi martori sunt ceruți nu pentru a acuza și a judeca, ci pentru a ajuta. Isus, într-adevăr, ține cont că poate să dea greș chiar și această abordare cu martori, spre deosebire de Legea mozaică, pentru care mărturia a doi sau trei era suficientă pentru condamnare.
Într-adevăr, chiar și iubirea a doi sau trei frați poate fi insuficientă. În acest caz, adaugă Isus, ”spune-l comunității” (v. 17), adică Bisericii. În unele situații, întreaga comunitate este implicată. Există lucruri care nu-i pot lăsa indiferenți pe ceilalți frați: este nevoie de o iubire mai mare pentru a-l recupera pe frate.
Dar uneori chiar și aceasta poate să se dovedească insuficientă. Spune Isus: ”Dacă va refuza să asculte și de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș” (v. 17). Această expresie, care aparent este atât de disprețuitoare, invită, în realitate, la a-l repune pe frate în mâinile lui Dumnezeu: numai Tatăl poate să arate o iubire mai mare decât iubirea tuturor fraților luați împreună.
Această învățătură a lui Isus ne ajută foarte mult pentru că, dacă ne gândim la un exemplu, atunci când vedem o greșeală, un defect, o cădere în cutare frate sau soră, de obicei primul lucru pe care îl facem este să mergem ca să spunem altora, să bârfim. Iar bârfa închide inima față de comunitate, închide unitatea Bisericii. Marele bârfitor este diavolul, care întotdeauna merge să spună lucrurile urâte la alții pentru că este el mincinosul care caută dezbinarea Bisericii, caută îndepărtarea fraților, nu efortul de a forma o comunitate. Vă rog, frați și surori, să facem un efort pentru a nu bârfi. Bârfele sunt o ciumă mai urâtă decât Covid, mai urâtă. Să facem un efort: fără bârfe.
Este iubirea lui Isus, care a primit vameșii și păcătoșii, scandalizându-i pe oamenii timpului. Nu este vorba, de aceea, de o condamnare fără drept de apel, ci de recunoașterea faptului că, uneori, încercările noastre omenești pot da greș și că numai faptul de a ajunge singur înaintea lui Dumnezeu îl poate pune pe frate în fața propriei conștiințe și a responsabilității faptelor lui. Dacă încercarea nu reușește, atunci tăcere și rugăciune pentru fratele sau sora care greșește, dar niciodată bârfele.
Fecioara Maria să ne ajute să facem din îndreptarea fraternă un obicei sănătos astfel încât în comunitățile noastre să se poată stabili întotdeauna noi relații fraterne, întemeiate pe iertarea reciprocă și, mai presus de toate, pe tăria invincibilă a milostivirii lui Dumnezeu»..
După rugăciunea ”Angelus”, Sfântul Părinte a salutat romanii și pelerinii din diferite țări, familiile, grupurile parohiale și asociațiile prezenți în Piața Sfântul Petru. Un salut special, papa l-a avut pentru seminariștii Colegiului Pontifical Nord American din Roma, ai Seminarul Mare din Ljubljana (Slovenia) și adolescenții din diferite parohii care se pregătesc la mărturisirea de credință. ”Vă îndemn pe toți”, a spus Sfântul Părinte, ”să vă strângeți tot mai mult în jurul lui Isus, piatra unghiulară și bunul păstor”. Papa a salutat, de asemenea, un grup de atlete afectate de scleroză multiplă care au făcut un pelerinaj pe jos de la Siena până la Roma urmând străvechiul itinerar de pe ”Via Francigena”, precum și un grup de tineri care au venit cu bicicleta pentru o inițiativă de binefacere: ”Ambele grupuri au fost curajoase”, a recunoscut pontiful, care i-a îndemnat să meargă mai departe pe drumul vieții ”cu bucurie și încredere”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc duminică în Piața San Pietro, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.