«În această situaţie de pandemie, în care ne găsim mai mult sau mai puţin izolaţi, suntem îndemnaţi să redescoperim şi să aprofundăm valoarea comuniunii care-i uneşte pe toţi membrii Bisericii. Uniţi cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un singur trup, al cărui cap este El. Este o uniune care se hrăneşte prin rugăciune dar şi prin comuniunea spirituală cu Preasfânta Euharistie, o practică foarte recomandată atunci când nu este posibilă primirea Preasfântului Sacrament. Spun aceasta pentru toţi, mai ales pentru persoanele care trăiesc singure.»
«Fragmentul evanghelic din această duminică, a treia din Postul Mare, prezintă întâlnirea lui Isus cu o femeie samariteană (cf In 4, 5-42). Fiind pe drum, cu discipolii săi, Isus a poposit la o fântână, în Samaria. Samaritenii erau consideraţi eretici de către iudei şi, de aceea, erau foarte dispreţuiţi. Isus este obosit, îi este sete. O femeie vine să ia apă şi el îi spune: „Dă-mi să beau” (versetul 7). Astfel, rupând orice barieră, începe un dialog în care-i revelează acelei femei misterul apei vii, adică a Duhului Sfânt, dar al lui Dumnezeu.» Astfel şi-a început papa Francisc cuvântul de învăţătură care a însoţit rugăciunea „Angelus” din cea de-a treia duminică din Postul Mare, rostită în biblioteca apartamentului papal din Palatul Apostolic, din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de coronavirus.
De fapt, la reacţia de surpriză a femeii, Isus răspunde: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune ‘Dă-mi să beau!’, tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”.
Explicând că în centrul acestui dialog se află apa, pe de o parte „ca element esenţial, care satisface setea trupului şi susţine viaţa” şi, pe de altă parte, ca simbol al harului divin, care dă viaţă veşnică, pontiful s-a oprit asupra semnificaţiei apei în tradiţia biblică:
Papa Francisc: «În tradiţia biblică, Dumnezeu este izvorul apei celei vii. Îndepărtarea de El şi de legea sa duce la cea mai gravă secetă. Este experienţa poporului lui Israel în deşert. Pe lungul drum spre libertate, acesta – ars de sete – protestează împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu pentru că nu există apă. Atunci, din voinţa lui Dumnezeu, Moise face să ţâşnească apa dintr-o stâncă, ca semn al providenţei divine care însoţeşte poporul său şi-i dă viaţă (cf Ex 17, 1-7).»
«Iar apostolul Paul» – continuă pontiful – «interpretează acea stâncă ca pe un simbol al lui Cristos sau mai degrabă ca pe o figură misterioasă a prezenţei sale în mijlocul poporului lui Dumnezeu aflat pe cale (cf 1 Cor 10,4). De fapt, Cristos este Templul de la care, potrivit viziunii profeţilor, izvorăşte Duhul Sfânt care purifică şi dă viaţă. Cei care au sete de mântuire, pot lua direct de la Isus, iar Duhul va deveni în el sau în ea o sursă de viaţă deplină şi eternă. Promisiunea apei vii pe care Isus a făcut-o femeii samaritene a devenit realitate în Paştele său: „sânge şi apă” au ieşit din coasta lui străpunsă (In 19,34). Cristos, Mielul jertfit şi înviat, este izvorul din care erupe Duhul Sfânt care iartă păcatele şi regenerează la viaţa nouă.»
Sfântul Părinte a evidenţiat că acest dar este, de asemenea, izvor al mărturiei, punând în lumină valoarea şi efectele avute în prezent de întâlnirea personală cu Isus:
Papa Francisc: «La fel ca femeia samariteană, oricine îl întâlneşte personal pe Isus cel viu trăieşte nevoia de a le povesti altora, astfel încât toată lumea să ajungă să mărturisească faptul că Isus „este cu adevărat mântuitorul lumii” (In 19,34), cum au spus apoi mulţi dintre samariteni. Şi noi, născuţi la o viaţă nouă prin Botez, suntem chemaţi să dăm mărturie despre viaţa şi speranţa care sunt în noi. Dacă căutarea şi setea noastră îşi află în Cristos împlinirea deplină vom arăta că mântuirea noastră nu stă în „lucrurile” acestei lumi ci în Cel care ne-a iubit şi ne iubeşte întotdeauna: Isus mântuitorul nostru.»
La finalul cuvântului de învăţătură, papa Francisc a înălţat o rugăciune către Preacurata Fecioară Maria pentru a ne ajuta să cultivăm dorinţa lui Cristos, izvor de apă vie, singura care poate stăvili setea de viaţă şi de iubire pe care o avem în inimă.
«Dragi fraţi şi surori, în aceste zile Piaţa Sfântul Petru este închisă, de aceea salutul meu se îndreaptă direct către dumneavoastră care sunteţi conectaţi prin intermediul mijloacelor de comunicare» – a spus papa Francisc după rugăciunea antifonului marian „Îngerul Domnului”.
Referindu-se la situaţia actuală, care impune izolarea unii de ceilalţi, pontiful ne-a îndemnat să reflectăm asupra valorii comuniunii care uneşte toţi membrii Bisericii:
Papa Francisc: «În această situaţie de pandemie, în care ne găsim mai mult sau mai puţin izolaţi, suntem îndemnaţi să redescoperim şi să aprofundăm valoarea comuniunii care-i uneşte pe toţi membrii Bisericii. Uniţi cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un singur trup, al cărui cap este El. Este o uniune care se hrăneşte prin rugăciune dar şi prin comuniunea spirituală cu Preasfânta Euharistie, o practică foarte recomandată atunci când nu este posibilă primirea Preasfântului Sacrament. Spun aceasta pentru toţi, mai ales pentru persoanele care trăiesc singure.»
Totodată, pontiful şi-a reînnoit sentimentele de apropiere faţă de bolnavi şi faţă de cei care-i îngrijesc ca şi faţă de toţi lucrătorii şi voluntarii care ajută persoanele care nu pot ieşi din casă şi pe toţi cei care ies în întâmpinarea nevoilor celor mai săraci şi ale celor fără adăpost.
La începutul cuvântului de învăţătură care a însoţit rugăciunea „Angelus” papa Francisc a amintit Sfânta Liturghie pe care arhiepiscopul de Milano a prezidat-o duminică la Spitalul Policlinic din oraş pentru bolnavi, medici, asistenţi medicali şi voluntari, spunând că păstorul Arhidiecezei de Milano este aproape de popor şi de Dumnezeu în rugăciune, amintind suplica pe care arhiepiscopul Mario Delpini a rostit-o de pe acoperişul catedralei din Milano adresându-se Maicii Preacurate a cărei statuie străjuieşte catedrala şi oraşul.
Pontiful a mai spus că este impresionat de creativitatea prin care preoţii din regiunea Lombardia au găsit modalităţi de a fi aproape de popor, astfel încât credincioşii să nu se simtă abandonaţi, preoţi „cu zel apostolic” care au înţeles bine că în timp de pandemie nu trebuie să se comporte precum „don Abondio” [n.n. personaj fricos din romanul „Logodnicii”, de Alessandro Manzoni].
La Sfânta Liturghie celebrată duminică dimineaţă în Capela Casei Sfânta Marta din Vatican, celebrare euharistică transmisă în modalitate streaming, papa Francisc s-a rugat pentru cei bolnavi, exprimându-şi totodată un gând de recunoştinţă faţă de persoanele care, prin munca lor, permit societăţii să funcţioneze în acest moment de urgenţă cauzat de epidemia de coronavirs.
– Servicii de creare site web
