Nu există o altă cale de a împlini voința lui Dumnezeu decât umilința: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o duminică, 28 august 2022, în fața bazilicii ”Santa Maria di Collemaggio” din orașul italian L’Aquila, cu ocazia anualului jubileu al iertării.
Pontiful a ajuns în cursul dimineții cu elicopterul la L’Aquila, oraș situat la poalele masivului Gran Sasso. După o primă întâlnire cu victimele cutremurului din 2009, organizată în fața catedralei afectată de cutremur, pontiful a mers la bazilica ”Santa Maria di Collemaggio” pentru Sfânta Liturghie, ritul deschiderii Porții Sfinte și rugăciunea ”Îngerul Domnului”. Papa a revinit în Cetatea Vaticanului în jurul orei 12.45.
La omilia Sfintei Liturghii, papa a prezentat o amplă meditație despre lecturile biblice ale duminicii – a 22-a din timpul liturgic de peste an (Sir 3,17-29; Ps 67; Evr 12,18-24 și Lc 14,1.7-14) – și a scos în evidență importanța smereniei drept cale de urmat pentru a împlini voința lui Dumnezeu. Este calea urmată cu fidelitate de Sfinții Bisericii, printre care se află și papa Celestin al V-lea, cel care, în 1294, a înființat jubileul Marii Iertări, ”Perdonanza”. Inițiativa a fost preluată șase ani mai târziu de papa Bonifaciu al VIII-lea care, în 1300, a celebrat la Roma primul Jubileu universal din istoria Bisericii. Într-adevăr, a remarcat papa Francisc la omilie, ”Sfinții sunt o explicație fascinantă a Evangheliei”, pentru că ei, printr-o viață smerită și iubitoare, ne arată inima mesajului creștin.
Papa Francisc: ”Nu există, într-adevăr, o altă modalitate de a împlini voința lui Dumnezeu decât asumând puterea celor smeriți. Nu există alta. Tocmai pentru că ei sunt astfel, cei smeriți apar în ochii oamenilor drept slabi și perdanți, dar în realitate ei sunt adevărații învingători pentru că sunt unicii care și-au pus toată încrederea în Domnul și cunosc voința sa”.
”În spiritul lumii, care este dominat de mândrie”, a reluat Sfântul Părinte, ”Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi ne invită să devenim smeriți și blânzi. Umilința nu constă în subestimarea de sine, ci în acel sfânt realism care ne face să recunoaștem potențialul nostru, precum și mizeriile noastre. Pornind chiar de la mizeriile noastre, umilința ne face să ne desprindem privirea de la noi înșine pentru a o îndrepta către Dumnezeu, Cel care poate totul și ne dobândește chiar și ceea ce, de unii singuri, nu reușim să avem”.
Papa Francisc: ”Puterea celor smeriți este Domnul, nu strategiile, mijloacele omenești, logica acestei lumi, calculul… Nu. E Domnul. În acest sens, Celestin al V-lea a fost un mărturisitor curajos al Evangheliei pentru că nicio logică de putere nu a reușit să-l întemnițeze și să-l administreze. În el, noi admirăm o Biserică liberă de logica mundană și pe deplin mărturisitoare a acelui nume al lui Dumnezeu care este Milostivirea. (…) Noi, dragi frați și surori, ne-am apropiat de Isus, Fiul lui Dumnezeu, care este Milostivirea Tatălui și Iubirea care ne mântuiește”.
Orașul L’Aquila, a spus papa la omilie, păstrează în decursul secolelor darul Marii Iertări pe care i l-a lăsat moștenire papa Celestin: ”privilegiul de a aminti tuturor că prin milostivire și numai prin aceasta viața omului poate fi trăită cu bucurie. (…) Fie ca acest templu să fie întotdeauna locul în care ne putem reconcilia și experimenta acel Har care ne ridică în picioare și ne dă o altă șansă”.
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, voi ați suferit mult din cauza cutremurului, iar ca popor încercați să vă ridicați și să vă repuneți pe picioare. Dar cel care a suferit trebuie să învețe din propria suferință, trebuie să înțeleagă că în întunericul pe care l-a resimțit i-a fost făcut și darul de a înțelege durerea celorlalți. Voi puteți păstra darul milostivirii pentru că știți bine ce înseamnă a pierde totul, a vedea năruindu-se ceea ce ai construit, a lăsa ceea ce era mai scump, a simți sfâșierea absenței celui pe care l-ai iubit”.
De la cutremurul de pământ, papa a îndreptat apoi atenția către un cutremur de altă natură, dar nu mai puțin devastator. ”Fiecare, în viață, fără a trăi neapărat un cutremur, poate, pentru a spune astfel, să simtă un cutremur al sufletului, care îl pune în contact cu propria fragilitate, cu propriile limite, cu propria mizerie. În această experiență se poate pierde totul, dar se poate învăța în același timp adevărata umilință. În astfel de situații, unul poate să devină mai rău în viață sau poate să învețe blândețea. Umilința și blândețea sunt, atunci, trăsăturile celui care are îndatorirea de a păstra milostivirea și de a da mărturie pentru aceasta”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, L’Aquila să fie cu adevărat capitală de iertare, capitală de pace și de reconciliere! L’Aquila să ofere tuturor acea transformare pe care Maria o preamărește în Magnificat: I-a dat jos de pe troni pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umiliți (Lc 1,52), [transformarea] pe care Isus ne-a amintit-o la Evanghelia de astăzi: Oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat. Vrem să încredințăm Mariei, de voi cinstită cu titlul de Salvarea poporului acvilan, propunerea de a trăi în conformitate cu Evanghelia, iar mijlocirea ei de mamă să obțină pentru lumea întreagă iertarea și pacea”.
La finalul Sfintei Liturghii, înainte de a deschide Poarta Sfântă a Marii Iertări, papa a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” și a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.