Liturghia latină a propus astăzi un pasaj foarte cunoscut: acela al potolirii furtunii de către Isus, înconjurat de discipolii speriați pentru viețile lor. La întâlnirea cu credincioșii pentru antifonul marian „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a explicat rolul acestui episod: să întărească credința discipolilor și să îi facă mai curajoși. Ceva similar experimentăm și noi în Euharistie, a continuat el.
Dragi frați și surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Isus în barcă, împreună cu discipolii, pe lacul Tiberiada. O furtună puternică vine pe neașteptate, iar barca este în pericol să se scufunde. Isus, care dormea, se trezește, ceartă vântul și totul redevine calm (cf. Mc 4,35-41).
Dar, de fapt, nu El se trezește, ci ei îl trezesc! Cu mare teamă, discipolii sunt cei care îl trezesc pe Isus. Cu o seară înainte, Isus însuși le-a spus ucenicilor să urce în barcă și să traverseze lacul. Ei erau experți, erau pescari și acesta era mediul lor de viață, dar o furtună îi putea pune în dificultate. Se pare că Isus vrea să îi pună la încercare. Cu toate acestea, nu îi lasă singuri; rămâne cu ei pe barcă, cu calm; într-adevăr, chiar doarme. Iar când furtuna izbucnește, îi liniștește cu prezența Sa, îi încurajează, îi incită să aibă mai multă credință și îi însoțește dincolo de pericol. Dar ne putem pune această întrebare: de ce acționează Isus în acest fel?
Pentru a întări credința discipolilor și pentru a-i face mai curajoși. Într-adevăr, ei – discipolii – ies din această experiență mai conștienți de puterea lui Isus și de prezența Sa în mijlocul lor și, prin urmare, mai puternici și mai pregătiți să facă față obstacolelor, dificultăților, inclusiv fricii de a se aventura să vestească Evanghelia. După ce au depășit această încercare împreună cu El, vor ști cum să înfrunte multe altele, chiar până la cruce și martiriu, pentru a duce Evanghelia tuturor popoarelor.
Și Isus face la fel și cu noi, în special în Euharistie: El ne adună în jurul Său, ne dă cuvântul Său, ne hrănește cu Trupul și Sângele Său și apoi ne invită să pornim la drum, să transmitem tot ceea ce am auzit și să împărtășim ceea ce am primit cu toți, în viața de zi cu zi, chiar și atunci când este dificil. Isus nu ne scutește de contrarietăți, dar, fără să ne abandoneze niciodată, ne ajută să le înfruntăm. El ne face curajoși. Astfel, și noi, depășindu-le cu ajutorul Său, învățăm din ce în ce mai mult să ne agățăm de El, să ne încredem în puterea Sa, care depășește cu mult capacitățile noastre, să depășim incertitudinile și ezitările, închiderile și preconcepțiile, și face acest lucru cu curaj și inimă largă, pentru a le spune tuturor că Împărăția cerurilor este prezentă, este aici, și că, cu Isus alături de noi, o putem face să crească împreună, dincolo de toate barierele.
Să ne întrebăm, așadar: în vremuri de încercare, îmi pot aminti momentele în care am experimentat, în viața mea, prezența și ajutorul Domnului? Să ne gândim la aceasta… Când vine o furtună, mă las copleșit de tumult sau mă agăț de El – aceste furtuni interioare, nu? – mă agăț de El pentru a găsi calmul și pacea, în rugăciune, tăcere, ascultare a cuvântului, Adorație și împărtășire fraternă a credinței? Fie ca Fecioara Maria, care a primit voia lui Dumnezeu cu smerenie și curaj, să ne dăruiască, în momentele dificile, seninătatea abandonului în El.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Dragi frați și surori, vă salut pe toți, romani și pelerini din Italia și din diferite țări. În special, îi salut pe credincioșii din Sant Boi de Llobregat, Barcelona, și pe cei din Bari. Îi salut pe participanții la demonstrația „Alege viața”, pe corul „Edelweiss” al secției alpine din Bassano del Grappa și pe cicliștii din Bollate, care au venit cu bicicleta.
Să continuăm să ne rugăm pentru pace, în special în Ucraina, Palestina și Israel. Pot să văd steagul Israelului… Astăzi l-am văzut când veneam de la biserica Santi Quaranta Martiri – este un apel la pace! Să ne rugăm pentru pace! Palestina, Gaza, nordul Congo-ului… să ne rugăm pentru pace! Și pace în Ucraina chinuită, care suferă enorm, să fie pace! Fie ca Duhul Sfânt să lumineze mințile guvernanților, să le inspire înțelepciune și simțul responsabilității, pentru a evita orice acțiune sau cuvânt care ar putea alimenta confruntarea și, în schimb, să lupte cu hotărâre pentru o rezolvare pașnică a conflictelor. Este nevoie de negociere.
Alaltăieri, pr. Manuel Blanco, un franciscan care a trăit timp de 44 de ani în biserica Santi Quaranta Martiri e San Pasquale Baylon din Roma, a încetat din viață. A fost un superior, un confesor, un om al sfatului. Amintindu-mi de el, aș dori să îmi amintesc de atâția frați franciscani, confesori, predicatori, care au onorat și onorează Biserica din Roma. Mulțumesc tuturor acestora! Și vă doresc tuturor o duminică bună. Vă rog să nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și arrivederci!