”Este responsabilitatea noastră să ajutăm la extirparea urii din inimi și să condamnăm orice formă de violență”. Papa Francisc a luat parte în seara de joi, 7 octombrie a.c., la ceremonia finală a întâlnirii inter-religioase organizată la Colossem-ul din Roma de Comunitatea Sfântul Egidiu sub genericul ”Popoare înfrățite, pământul viitorului. Religii și culturi în dialog”.
Au participat, printre alții, lideri ai Bisericilor – printre care se afla patriarhul ecumenic Bartolomeu – autorități politice și reprezentanți ai religiilor de pe toate continentele. Au luat cuvântul fondatorul Comunității Sfântul Egidiu, prof. Andrea Riccardi, cancelarul german Angela Merkel, marele imam Al-Tayyeb și rabinul șef la Moscova, rav Pinchas Goldsmith. În cadrul ceremoniei, organizatorii au invitat participanții să păstreze un minut de reculegere și să se roage în tăcere, fiecare după propria tradiție, pentru victimele pandemiei de Covid-19.
În discursul său, papa Francisc a remarcat că la diferitele întâlniri ale participanților din aceste zile a fost exprimată convingerea că ”e necesar a schimba raporturile dintre popoare, precum și raportul popoarelor cu pământul. Pentru că astăzi, aici, împreună, visăm popoare frați și un pământ viitor”.
Papa Francisc: ”Popoare frați. O spunem având în spatele nostru Colosseum-ul. Acest amfiteatru, într-un trecut îndepărtat, a fost locul unor distracții brutale de masă: lupte între oameni sau între oameni și animale. Un spectacol fratricid, un joc mortal cu viața multora. Dar și astăzi se asistă la violență și la război, la fratele care își ucide fratele ca și cum ar fi un joc privit de la distanță, indiferenți și convinși că nu ne va afecta niciodată. Durerea celorlalți nu ne face să simțim graba. Și nici chiar durerea celor căzuți, a migranților, a copiilor încercuiți în războaie, lipsiți de seninătatea unei copilării de jocuri. Dar cu viața popoarelor și a copiilor nu ne putem juca. Nu putem rămâne indiferenți. E necesar, dimpotrivă, a intra în empatie și a recunoaște umanitatea comună la care aparținem, cu eforturile ei, cu luptele și fragilitatea ei”.
Pontiful a denunțat faptul că ”în societatea globalizată care face din durere un spectacol, dar nu o compătimește, avem nevoie de a construi compasiune. De a-l auzi pe celălalt, de a face ca suferințele lui să fie suferințele noastre, de a recunoaște chipul lui. Acesta este adevăratul curaj, curajul compasiunii, care te face să mergi dincolo de traiul liniștit, dincolo de nu mă privește și de nu ține de mine. Pentru a nu lăsa ca viața popoarelor să se reducă la un joc între cei puternici. Nu, viața popoarelor nu este un joc, este ceva serios și îi privește pe toți; nu poate fi lăsată la voia intereselor câtorva persoane sau pradă unor pasiuni sectare și naționaliste”.
Concret, a subliniat papa mai departe, ”războiul este cel care își bate joc de viața umană, este violența, este tragicul și mereu prosperul comerț cu arme – care se mișcă deseori în umbră – alimentat de fluvii de bani subterani. Vreau să reiterez că războiul este un faliment al politicii și al umanității, o resemnare rușinoasă, o înfrângere în fața forțelor răului” (Fratelli tutti, 261). În acest sens, papa a amintit că în urmă cu doi ani, la Abu Dhabi, a semnat alături de marele imam al Universității Al-Azhar din Cairo, șeicul Ahmed Al-Tayyeb, un Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și coexistența comună (4 februarie 2019).
Papa Francisc: ”Ca reprezentanți ai religiilor, suntem chemați să nu cedăm la ademenirile puterii mundane, ci să dăm voce celui care nu are voce, sprijin al celor suferinzi, avocați ai celor asupriți, ai victimelor urii, rebutate de oameni pe pământ, dar prețioase în fața Celui care este în ceruri. (…) Aș vrea să exprim încă o dată îndemnul pe care l-am făcut la Abu Dhabi cu privire la o îndatorire ce nu mai suferă amânare și care revine religiilor în această clipă delicată a istoriei: să demilitarizăm inima omului”.
”Este responsabilitatea noastră”, a spus papa în discursul său de la Colosseum, ”să ajutăm la extirparea urii din inimi și să condamnăm orice formă de violență. În cuvinte clare, încurajăm la aceasta: să se depună armele, să se reducă cheltuielile militare pentru a răspunde la nevoile umanitare, să se schimbe instrumentele de moarte în instrumente de viață. Să nu rămnă cuvinte goale, dar cereri stăruitoare pe care le înălțăm pentru binele fraților noștri, împotriva războiului și a morții, în numele Celui care este pace și viață. Mai puține arme și mai multă hrană, mai puțină ipocrizie și mai multă transparență, mai multe vaccinuri distribuite echitabil și mai puține puști vândute cu nepăsare”.
Papa Francisc: ”Pentru ca popoarele să fie frați, rugăciunea trebuie să se înalțe fără încetare la Cer, iar un cuvânt nu poate să înceteze a mai răsuna pe pământ: pace. (…) Papa Ioan Paul al II-lea ne-a indicat această îndatorire: Pacea își așteaptă profeții ei. Pacea își așteaptă artizanii ei (Discurs, Assisi, 1986). (…) Aceasta este adevărata cale. Dacă este cineva care vrea să dezbine și să creeze ciocniri, noi credem că este important a merge împreună pentru pace: unii împreună cu alții, niciodată unii împotriva altora”.
Această cale cere de la toți și fără încetare ”purificarea inimii”. ”În numele păcii, vă rog, să dezamorsăm în orice tradiție religioasă ispita fundamentalistă, orice insinuare la a face dintr-un frate un dușman”. Dar visul păcii, a spus papa la finalul discursului său, se împletește astăzi cu un alt vis: visul referitor la pământul viitorului. ”Este angajarea pentru îngrijirea creației, pentru Casa comună pe care o vom lăsa tinerilor. Religiile, cultivând o atitudine contemplativă, nu prădătoare, sunt chemate să se dispună la a asculta geamătul mamei-pământ, care suferă violență. Fratele drag aici prezent, patriarhul Bartolomeu, ne-a ajutat să ne maturizăm convingerea că o crimă împotriva naturii este o crimă împotriva noastră înșine și un păcat împotriva lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: ”Reiterez ceea ce ne-a arătat pandemia, anume că nu putem rămâne mereu sănătoși într-o lume bolnavă. În ultima vreme, mulți s-au îmbolnăvit de uitare, uitarea de Dumnezeu și de frați. Aceasta a dus la o cursă nebună după autosuficiența individuală, care a deraiat într-o lăcomie nepotolită, de pe urma căreia pământul pe care pășim poartă cicatrice, în timp ce aerul pe care îl respirăm este bogat în substanțe toxice, dar sărac în solidaritate. Am revărsat, astfel, asupra Creației poluarea inimii noastre. În acest climat deteriorat, este consolator gândul că aceleași preocupări și același efort se maturizează și devin patrimoniu comun al multor religii. Rugăciunea și acțiunea pot reorienta cursul istoriei. Curaj, frați și surori! Avem înaintea ochilor o viziune, aceeași pe care o au atât de mulți tineri și oameni de bună voință: pământul ca o Casă comună, în care locuiesc popoare frați. Da, să visăm religii surori și popoare frați! Religii surori, care să ajute popoarele să fie frați în pace, custozi reconciliați ai Casei comune a Creației. Vă mulțumesc!”.
La finalul ceremoniei, liderii religiilor au primit în mână ”Apelul la pace”, pe care apoi l-au înmânat unui grup de copii de pe toate continentele, iar la rândul lor, copiii l-au înmânat liderilor politici prezenți la această întâlnire.
Vatican News
– Servicii de creare site web
