Acum, când ochii tuturor oamenilor sunt pe virusul Covid-19, Papa Francisc a aruncat o privire înainte în timp, avertizând că pe fondul refacerii „lente și obositoare” din pandemia actuală se prefigurează un nou pericol: „a uita pe cel care a rămas în urmă. Riscul este ca să ne lovească un virus și mai rău, cel al egoismului indiferent. Se transmite pornind de la ideea că viața se îmbunătățește dacă îmi merge mie mai bine, că totul va fi bine dacă va fi bine pentru mine. Se pornește de aici și se ajunge la selecționarea persoanelor, la rebutarea celor săraci, la jertfirea celui care se află în urmă pe altarul progresului.”
Avertismentul a fost rostit de Sfântul Părinte la predica ținută astăzi în biserica Santo Spirito in Sassia, pe care a vizitat-o în contextul în care Biserica Catolică de rit latin sărbătorește Duminica Milostivirii. Biserica este la mică distanță de Bazilica San Pietro, Pontiful deplasându-se acolo pentru a marca a 20-a aniversare a canonizării Sfintei Faustina Kowalska și a instituirii oficiale a Duminicii Milostivirii de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Sr. Faustina, poloneză, a murit în 1938, la 33 de ani, având o serie de viziuni ce au inspirat devoțiunea legată de milostivirea divină. La predică, Papa a spus că Dumnezeu „nu încetează să ne întindă mâna pentru a ne ridica din căderile noastre. […] Mâna care ne ridică mereu este milostivirea: Dumnezeu știe că fără milostivire rămânem la pământ, că pentru a merge avem nevoie să fim puși din nou pe picioare. […] El nu vrea ca să ne gândim încontinuu la căderile noastre, ci să privim la El, care în căderi vede niște fii care trebuie ridicați, în mizerii vede niște fii care trebuie iubiți cu milostivire.”
Și a continuat: „Astăzi, în această biserică devenită Sanctuar al milostivirii în Roma, în duminica pe care în urmă cu douăzeci de ani Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a dedicat-o Milostivirii Divine, să primim încrezători acest mesaj. Isus i-a spus sfintei Faustina: ‘Eu sunt iubirea și milostivirea însăși; nu există mizerie care să se poată măsura cu milostivirea mea’ (Jurnal, 14 septembrie 1937). După aceea, odată sfânta i-a spus lui Isus, cu satisfacție, că i-a oferit toată viața, tot ceea ce avea. Însă răspunsul lui Isus a surprins-o: ‘Nu mi-ai oferit ceea ce este efectiv al tău’. Ce anume ținuse pentru ea sora aceea sfântă? Isus i-a spus cu amabilitate: ‘Fiică, dă-mi mizeria ta’ (10 octombrie 1937). Și noi putem să ne întrebăm: ‘I-am dat Domnului mizeria mea? I-am arătat căderile mele pentru ca să mă ridice?’ Sau există ceva ce încă țin înlăuntrul meu? Un păcat, o remușcare din trecut, o rană pe care o am înăuntru, o supărare față de cineva, o idee despre o anumită persoană… Domnul așteaptă ca să îi ducem mizeriile noastre, pentru a ne face să descoperim milostivirea Sa.”
Predica a fost desigur pe marginea lecturilor zilei, care la evanghelie au prezentat întâlnirea lui Toma cu Isus înviat. Discipolii se simțeau vinovați că îl părăsiseră pe Domnul, a spus Pontiful. „Lor, care erau răniți înăuntru, le arată rănile Sale. Toma le poate atinge și descoperă iubirea, descoperă cât a suferit Isus pentru el, care îl părăsise. În acele răni atinge cu mâna apropierea duioasă a lui Dumnezeu. Toma, care a venit mai târziu, când îmbrățișează milostivirea îi depășește pe ceilalți discipoli: nu crede numai în înviere, ci în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Și face mărturisirea de credință cea mai simplă și cea mai frumoasă: ‘Domnul meu și Dumnezeul meu!’. Iată învierea discipolului: se împlinește atunci când umanitatea sa fragilă și rănită intră în aceea a lui Isus. Acolo se risipesc îndoielile, acolo Dumnezeu devine Dumnezeul meu, acolo reîncepem să ne acceptăm pe noi înșine și să iubim propria viață.”
Pontiful a îndemnat comunitatea creștină de astăzi să învețe de la comunitatea primară, descrisă în Faptele Apostolilor, o comunitate în care fiecăruia îi păsa de celălalt. „Astăzi pare contrariul: o mică parte a omenirii a mers înainte, în timp ce majoritatea a rămas în urmă. Și fiecare ar putea să spună: ‘Sunt probleme complexe; nu îmi revine mie să mă îngrijesc de cei nevoiași; alții trebuie să se gândească la aceasta!’” Papa a îndemnat: „să nu ne gândim numai la interesele noastre, la interesele de parte. Să profităm de această încercare (a pandemiei) ca de o oportunitate pentru a pregăti ziua de mâine a tuturor, fără a rebuta pe nimeni. Pentru că fără o viziune de ansamblu nu va exista viitor pentru nimeni. […] Și să folosim milostivire față de cei care sunt mai slabi: numai așa vom reconstrui o lume nouă.”
– Servicii de creare site web
