Andrea Tornielli
Astfel, ”cei din urmă” vor fi cei care îl vor întâmpina, în pragul bazilicii ”Santa Maria Maggiore”, care găzduiește icoana ”Salus Populi Romani”, sub a cărei privire maternă papa Francisc urmează să fie înmormântat. La finalul drumului său pământesc, ca Episcop al Romei, care a venit aproape de la capătul pământului, vor sta cunună, în jurul lui, nu cei mari ai lumii, dar cei săraci, migranții, cei fără adăpost, cei marginalizați, care au fost plasați în centrul atâtor pagini ale magisteriului său și care sunt în centrul fiecărei pagini a Evangheliei.
Chiar și cuvintele pronunțate în dimineața zilei de luni, numită și a Îngerului, de cardinalul camerleng Kevin Joseph Farrell, pentru a anunța moartea neașteptată a papei Francisc au subliniat această piatră de temelie a învățăturii sale: ”Ne-a învățat să trăim valorile Evangheliei cu fidelitate, curaj și iubire universală, în special, în favoarea celor mai săraci și marginalizați”. ”Mi-aș dori o Biserică săracă și pentru săraci”, spusese el la începutul pontificatului său. ”Pentru Biserică, opțiunea celor săraci este mai degrabă o categorie teologică decât una culturală, sociologică, politică sau filosofică. Dumnezeu le acordă ”prima sa milostivire”. Această preferință divină are consecințe în viața de credință a tuturor creștinilor, care sunt chemați să aibă ”aceleași sentimente ca Isus”, a scris el în exortația apostolică «Evangelii gaudium», un document pe care, încă, trebuie să-l înțelegem pe deplin și care a marcat cursul ministerului său ca Succesor al lui Petru.
Cuvinte care au fost întotdeauna însoțite de gesturi și alegeri concrete. Primul papă care a ales numele Sfântului din Assisi a urmat linia învățăturilor predecesorilor săi, precum cea a Sfântului Ioan al XXIII-lea, care, cu o lună înainte de deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, spusese: ”Biserica se prezintă așa cum este și vrea să fie, o Biserică a tuturor și, în special, Biserica săracilor”. Acest magisteriu al cuvintelor și al faptelor, pentru primul papă sud-american, își avea originea în Evanghelie și în învățăturile primilor Părinți ai Bisericii. La fel ca Sfântul Ambroziu, care spusese: ”Nu din bunurile tale faci un dar săracilor; doar le înapoiezi ceea ce le aparține. Ceea ce tu îți însușești, în realitate este dat în comun pentru folosul tuturor. Pământul este dat tuturor, nu numai celor bogați”. Datorită acestor cuvinte, Sfântul Paul al VI-lea a putut afirma în enciclica sa «Populorum Progressio», ”că proprietatea privată nu constituie un drept necondiționat și absolut pentru nimeni și că nimeni nu este autorizat să rezerve pentru uzul său exclusiv ceea ce depășește nevoile sale, atunci când altora le lipsește necesarul”. Sau ca Sfântul Ioan Gură de Aur, care într-o celebră omilie spunea: ”Vrei să cinstești trupul lui Cristos? Nu permite ca acesta să fie obiect de dispreț în mădularele sale, adică în cei săraci, lipsiți de haine pentru a se acoperi. Nu-l cinsti pe Cristos aici, în biserică, cu haine de mătase, în timp ce afară îl neglijezi când suferă de frig și goliciune. Cel care a spus: Acesta este Trupul Meu, a spus și: M-ați văzut flămând și nu mi-ați dat de mâncare”.
Departe de lecturile ideologice, Biserica nu are interese politice de apărat atunci când face apel la depășirea a ceea ce papa Francisc a numit ”globalizarea indiferenței”. Mișcat doar de cuvintele Evangheliei, susținut de tradiția Părinților Bisericii, papa ne-a invitat să ne întoarcem privirea către ”cei din urmă” favorizați de Isus. Acei ”ultimi” care îl vor însoți acum pe ultimul drum, cu îmbrățișarea lor.
– Servicii de creare site web
