”Traficul cu ființe umane este o adevărată rană în trupul lui Cristos și al întregii omeniri”: spune papa Francisc în mesajul video transmis cu ocazia Zilei mondiale de rugăciune și reflecție pentru combaterea traficului cu ființe umane. Ajunsă de acum la a opta ediție anuală, această Zi mondială este marcată în 8 februarie, comemorarea liturgică a Sfintei Iosefina Bakhita. În Biserica catolică, această manifestare a fost organizată pentru prima dată în 2015 de Uniunea Internațională a Superioarelor Generale și de Uniunea Superiorilor Generali, având drept coordonator grupul de lucru ”Thalita Kum” pentru colaborarea cu numeroase organizații locale și internaționale.
Tema din acest an, ”Forța îngrijirii. Femeile, economia și traficul cu ființe umane” – a remarcat papa în mesajul său – aduce în prim plan condiția femeilor și a fetițelor, supuse la multiple forme de exploatare, precum căsătorii forțate, sclavie domestică și în domeniul muncii. Miile de femei și fetițe care ajung anual în acest trafic cu ființe umane sunt rodul dramatic al unor ”modele relaționale fondate pe discriminare și supunere”. Într-adevăr, organizarea societăților din lumea întreagă nu oglindește faptul că femeile au aceeași demnitate și aceleași drepturi ale bărbaților. Mai mult, ”traficul cu ființe umane, prin exploatarea domestică și sexuală, readuce cu violență femeile și fetele la presupusul rol de subordonate la prestări de servicii casnice și de servicii sexuale, la profilul de distribuitoare de îngrijire și dispensatoare de plăcere, care preia o schemă de raporturi impregnate de puterea genului masculin asupra celui feminin. Chiar și astăzi, și la un nivel înalt”.
Papa Francisc: ”Traficul cu ființe umane este o violență. Violența pe care o suferă orice femeie și orice fată este o rană deschisă în trupul lui Cristos, în trupul omenirii întregi, este o rană profundă care ne privește și pe fiecare dintre noi. Sunt foarte multe femeile care au curajul de a se răzvrăti în fața violenței. Suntem chemați să o facem și noi, bărbații, să spunem nu oricărei violențe, inclusiv violenței asupra femeilor și a fetițelor. Putem și trebuie să luptăm împreună pentru ca drepturile omului să fie declinate în forma specifică, în respectarea diversității și în recunoașterea demnității oricărei persoane, având la inimă de o manieră particulară pe cel lezat în drepturile lui fundamentale”.
După cum s-a spus, Biserica marchează această Zi mondială de rugăciune și reflecție împotriva traficului cu ființe umane în 8 februarie, comemorarea liturgică a Sfintei Iosefina Bakhita. Născută în Sudan în anul 1869, a fost răpită la vârsta de șapte ani de mercenarii arabi. Vândută de mai multe ori pe piața de sclavi, a cunoscut umilirile fizice și morale ale sclaviei. A fost răscumpărată la Khartum de un diplomat italian cu scopul de a-i reda libertatea, dar Bakhita, din cauza traumelor suferite, nu-și mai aducea aminte de numele satului și părinților ei. A rămas, astfel, în casa diplomatului, unde lucra alături de alți angajați, dar fără a mai fi considerată o sclavă. În 1884, regiunea a fost cuprinsă de război, iar diplomatul italian a decis să se întoarcă în Italia. Bhakita l-a rugat să o ia cu el. Ajunge, nu fără dificultăți, la Veneția, unde cunoaște călugărițele canossiene – Fiicele Carității – și cere botezul. Mai mult, în 1896 a depus voturile călugărești în rândul acestor surori. Din 1902 până la moarte a trăit, practic, numai în conventul din orașul italian Schio, împărtășind tuturor carisma și frumusețea virtuților creștine. A murit în 1947. La numai 12 ani de trecerea ei la viața veșnică a început cauza de canonizare, fiind canonizată de Sfântul Ioan Paul al II-lea în anul 2000.
Cu Dumnezeu, rănile se vindecă
În mesajul video, papa afirmă că ”Sfânta Bhakita ne arată calea pentru transformare. Viața ei spune că schimbarea este posibilă când ne lăsăm transformați de grija pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. Este grija milostivirii, este grija iubirii care ne schimbă în profunzime și ne face capabili să-i primim pe ceilalți ca frați și surori. A recunoaște demnitatea fiecărei persoane este primul gest de îngrijire. A avea grijă face bine tuturor, celui care dă și celui care primește, pentru că nu este o acțiune unidirecțională, dar generează reciprocitate. Dumnezeu a avut grijă de Iosefina Bakhita, a însoțit-o în parcursul de vindecare a rănilor provocate de sclavie făcând ca inima, mintea și interiorul ei să devină capabile de reconciliere, libertate și blândețe”.
Papa Francisc: ”Adresez o încurajare fiecărei femei și fete care se angajează pentru transformare și îngrijire, în școală, familie și societate. Și încurajez pe toți bărbații și băieții să nu rămână în afara acestui parcurs de transformare, amintind exemplul Bunului Samaritean: un om care nu se rușinează să se aplece asupra fratelui și să aibă grijă de el. A avea grijă este lucrarea lui Dumnezeu în istorie, în istoria noastră personală și în istoria noastră comunitară. Dumnezeu a avut grijă și are grijă de noi fără încetare. A avea grijă, împreună, bărbați și femei, este apelul acestei Zile mondiale de rugăciune și reflecție împotriva traficului cu ființe umane: împreună putem face să crească economia îngrijirii și să contrastăm cu toate energiile orice formă de exploatare din traficul cu ființe umane”.
La finalul mesajului, papa evidențiază faptul că la această Zi de rugăciune și reflecție participă numeroase persoane din diferite țări și din diferite tradiții religioase. Pontiful a mulțumit pentru angajarea lor și a îndemnat să ”păstreze vie indignarea” în fața acestor drame. ”Nu vă fie teamă”, a fost îndemnul său, ”de aroganța violenței, nu vă resemnați la corupția banului și a puterii”, iar Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și activitatea voastră!”.
România, sursă de traficanți și de victime
Potrivit presei de la București, care citează documente ale unor instituții publice din Europa și Statele Unite ale Americii, România conduce tristul clasament al Uniunii Europene privind victimele care ajung în traficul sexual și exploatarea prin muncă. Italia, Franța, Spania sau Marea Britanie sunt principalele țări de destinație ale victimelor, iar traficanții sunt în cele mai multe cazuri chiar cetățeni români care au pus bazele unor vaste organizații criminale. În ciuda progreselor din ultimii zece ani înregistrate de România, rămâne îngrijorător, de asemenea, faptul că jumătate din victime sunt copii și minori, care ajung să fie abuzați în traficul sexual sau în practica cerșetoriei forțate pe străzile din marile orașe europene. Principalele cauze ale traficării persoanelor sunt, pe de o parte, sărăcia populației, iar pe de alta, slăbiciunea instituțiilor publice. Se estimează că la nivel global, profitul anual al acestor fenomene se ridică la aproximativ 30 de miliarde de euro, iar în țările europene, la 3 miliarde de euro.