Când Domnul vine la noi, El nu vine ca să primească, ci să se dăruiască: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată împreună cu aproximativ 12 mii de romani și pelerini prezenți duminică la amiază în Piața San Pietro. După ampla meditație și rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a menționat beatificarea, ieri în Germania, a preotului iezuit Ioan Filip Jeningen și a cerut sprijinul rugăciunilor pentru călătoria apostolică pe care o va începe duminica viitoare în Canada.
Evanghelia proclamată la Sfânta Liturghie a acestei duminici – a XVI-a din anul C după ritul roman sau latin – ne prezintă un tablou cu ”o scenă vivace” în care surorile Marta și Maria îi oferă ospitalitate lui Isus în casa lor (cf. Luca 10,38-42). Marta își dă imediat de făcut pentru primirea oaspeților, în timp ce Maria se așază la picioarele lui Isus ca să-L asculte. Marta se adresează Învățătorului și îi cere să-i spună Mariei să o ajute.
Practic, nemulțumirea Martei nu pare să fie nelalocul ei, dimpotrivă, simțim că trebuie să-i dăm dreptate, dar cu toate acestea Isus îi răspunde: ”Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria și-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (vv. 41-42). Răspunsul lui Isus, a continuat papa, este surprinzător pentru că, nu numai în această situație, El dă peste cap modul nostru de gândire. De ce Domnul, care deși apreciază grija generoasă a Martei, afirmă că atitudinea Mariei trebuie preferată?
Papa Francisc: ”Filosofia Martei pare să fie aceasta: mai întâi datoria, apoi plăcerea. Ospitalitatea, într-adevăr, nu este făcută din cuvinte frumoase, dar cere să pui mâna la treabă, să-ți dai de făcut în tot ceea ce e necesar pentru ca oaspetele să se simtă bine primit. Isus știe aceasta foarte bine, de aceea recunoaște angajamentul Martei. Dar vrea să o facă să înțeleagă că există o rânduială nouă de priorități, diferită de cea pe care o urmase până atunci. Maria a intuit că există o parte mai bună căreia trebuie să i se acorde locul cel dintâi. Toate celelalte vin după aceasta, ca un fir de apă care țâșnește din izvor”.
Ce înseamnă, însă, ”partea cea mai bună”? Este vorba de ”ascultarea cuvintelor lui Isus”. Evanghelia spune: Maria, stând la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul (v. 39). Pontiful a remarcat că ”ea nu asculta în picioare, făcând alte treburi, dar se așezase la picioarele lui Isus. A înțeles că El nu este un oaspete ca ceilalți. La prima vedere, părea că El a venit ca să primească, pentru că avea nevoie de hrană și de un adăpost. În realitate, Învățătorul venise ca să se dăruiască pe sine însuși prin intermediul cuvântului său”.
”Cuvântul lui Isus nu este abstract”, a subliniat papa, ”ci o învățătură care atinge și modelează viața, o schimbă, o eliberează de opacitatea răului, îndestulează inima și inspiră o bucurie care nu trece: este partea cea mai bună. De aceea Maria îi acordă locul cel dintâi: se oprește și ascultă. Restul va veni mai târziu. Aceasta nu știrbește cu nimic valoarea angajamentului practic, dar acesta nu trebuie să aibă prioritate, ci să decurgă din ascultarea cuvântului lui Isus, trebuie să fie însuflețit de Duhul său. Altfel, se reduce la o frământare și agitație pentru multe lucruri, la un activism steril”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, să profităm de acest timp de vacanță pentru a ne opri și a ne pune în ascultarea lui Isus. În timpurile noastre, ne este mai greu să găsim momente libere ca să medităm. Pentru multe persoane, ritmul de muncă este frenetic, istovitor. Perioada verii poate fi prețioasă și pentru a deschide Evanghelia ca să o citim pe îndelete, fără grabă. Să ne lăsăm luați la întrebări de acele pagini, să ne întrebăm cum merge viața noastră, dacă este pe linia celor spuse de Isus. În special, să ne întrebăm: când încep ziua, pornesc fără să mai stau pe gânduri la lucrurile de făcut sau caut mai întâi o inspirație în Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă dimineața ieșim din casă păstrând în minte un cuvânt al lui Isus, ziua va dobândi un ton marcat de acel cuvânt, care are puterea de a orienta activitățile noastre în conformitate cu ceea ce vrea Domnul de la noi”.
”Fecioara Maria”, a fost invocația finală a papei, ”să ne învețe să alegem partea cea mai bună, care nu ne va fi luată”.
La saluturile finale, papa a menționat mai întâi beatificarea, sâmbătă la Ellwangen, în Germania, a preotului iezuit Ioan Filip Jeningen (sec. XVII), care și-a desfășurat apostolatul în rândul populației rurale din Ducatul de Württemberg. Succesiv, a transmis apropierea sa față de poporul din Sri Lanka, îndemnând ”toate părțile” să caute o soluționare pașnică a crizei actuale, și i-a implorat pe toți să se abțină de la orice formă de violență pentru a începe un proces de dialog în vederea binelui comun.
Războiul din Ucraina a îndemnat pontiful să lanseze un nou apel la pace în favoarea populației care este ”lovită zi de zi de o ploaie de bombe. Cum de nu se înțelege – s-a întrebat papa – că războiul generează numai distrugere și moarte, îndepărtând popoarele, ucigând adevărul și dialogul? Mă rog și îmi doresc ca toți factorii internaționali să-și dea cu adevărat de lucru pentru a relua negocierile, nu pentru a alimenta nebunia războiului”.
În fine, înainte de a saluta grupurile de romani și de pelerini din diferite țări, papa a confirmat apropiata și complexa călătorie apostolică pe care o va efectua în Canada:
Papa Francisc: ”Duminica viitoare [24 iulie – n.r.], cu voia lui Dumnezeu, voi merge în Canada. De aceea, doresc să mă adresez acum tuturor locuitorilor acestei țări. Dragi frați și surori din Canada, după cum știți, voi veni în mijlocul vostru mai presus de toate în numele lui Isus ca să întâlnesc și să îmbrățișez populațiile indigene. Din păcate, în Canada, mulți creștini, inclusiv unii membri ai ordinelor călugărești, au contribuit la politicile de asimilare culturală care, în trecut, au dăunat grav, în diferite feluri, comunitățile native. De aceea, am primit recent în Vatican câteva grupuri, reprezentanți ai popoarelor indigene, față de care mi-am arătat durerea și solidaritatea pentru răul pe care l-au îndurat. Iar acum mă pregătesc să efectuez un pelerinaj de pocăință care, cu harul lui Dumnezeu, sper să poată contribui la parcursul de vindecare și reconciliere întreprins deja. Vă mulțumesc încă de acum pentru toată munca de pregătire și pentru primirea pe care mi-o veți acorda. Vă mulțumesc tuturor și vă rog să mă însoțiți cu rugăciunea voastră!”.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.