Viața spirituală nu este o tehnică la dispoziția noastră, nici un program de bunăstare interioară, ci o relație cu Isus cel viu: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 16 noiembrie a.c., reluând seria catehezelor despre discernământ, după întreruperea de miercurea trecută, când a vorbit, potrivit uzanței, despre recenta sa călătorie apostolică în Bahrain.
La audiența generală de miercuri, desfășurată în Piața San Pietro, au luat parte, de asemenea, mai mulți preoți din România care celebrează în 2022 jubileul de 25 de ani de preoție.
Dezolarea, ocazie de creștere
Vorbind la cateheză despre valoarea discernământului în viața creștină, papa a amintit că ”este important să citim ceea ce se mișcă înăuntrul nostru pentru a nu lua decizii pripite, pe valul emoției de moment, iar apoi să ne pară rău, dar când, de acum, este prea târziu. În această privință, chiar și starea spirituală pe o numim de dezolare poate să fie o ocazie de creștere. Într-adevăr, dacă nu există un pic de insatisfacție, de tristețe binefăcătoare, o capacitate sănătoasă de a locui în solitudine, de a sta cu noi înșine fără a fugi, riscăm să rămânem întotdeauna la suprafața lucrurilor și să nu facem niciodată contactul cu centrul existenței noastre. Dezolarea provoacă o scuturare a sufletului, ne menține trezi, favorizează vegherea și umilința și ne ferește de vântul mofturilor. Sunt condiții indispensabile pentru a progresa în viață și, prin urmare, în viața spirituală. O seninătate perfectă, dar aseptică, atunci când devine criteriul de decizie și comportament, ne face inumani, indiferenți la suferința celorlalți și incapabili de a accepta suferința proprie, fără a mai lua în considerare faptul că o atare seninătate perfectă nu poate fi dobândită urmând această cale a indiferenței. Pentru mulți sfinți și sfinte, neliniștea a fost un imbold decisiv pentru a da o schimbare de direcție în viața lor. Este cazul, de exemplu, lui Augustin de Hipona, Edith Stein, Iosif Benedict Cottolengo sau Carol de Foucauld. Deciziile importante au un preț pe care viața îl prezintă, un preț care este la îndemâna tuturor”.
Dezolarea, îndemn la gratuitate
Pe de altă parte, ”dezolarea este și un îndemn la gratuitate, care te face să nu acționezi întotdeauna și numai în vederea unei gratificări emoționale. A fi în dezolare ne oferă șansa de a crește, de a începe o relație mai matură, mai frumoasă cu Domnul și cu cei dragi, o relație care să nu se reducă la un simplu schimb între a da și a avea”. Papa a dat ca exemplu, în această privință, atitudinea copiilor, care deseori îi caută pe părinți când vor să obțină ceva de la ei: o jucărie, bănuți pentru o înghețată, o învoire pentru lucruri neobișnuite. Îi caută pe părinți nu pentru ceea ce sunt, ci pentru un interes, și totuși, ”darul cel mai mare sunt chiar ei, părinții, iar aceasta o înțelegem pe măsură ce creștem”.
Viața spirituală, o relație vie cu Isus
Tot la fel, a remarcat Sfântul Părinte, multe din rugăciunile noastre sunt ”cereri de favoare adresate Domnului, fără un adevărat interes față de El. Evanghelia notează că Isus era deseori înconjurat de multă lume care îl căuta ca să obțină ceva – vindecări, un ajutor material – dar nu ca să stea împreună cu El. Mulțimea se îmbulzea în jurul lui, dar cu toate acestea El era singur. Unii sfinți, dar chiar și unii artiști, au meditat îndelung asupra acestei stări a lui Isus. Ar putea să pară ciudat, de necrezut, să-l întrebi pe Domnul: Ce mai faci? În schimb, aceasta este una din cele mai frumoase forme de a intra într-o relație adevărată, sinceră, cu umanitatea sa, cu suferința sa, ba chiar și cu singurătatea sa specială: împreună cu El, care a vrut să împartă până la capăt viața sa cu noi”.
Papa Francisc: ”Ne face atât de mult bine să învățăm să stăm cu El, fără un alt scop, exact cum se întâmplă cu persoanele la care ținem mult: dorim să le cunoaște din ce în ce mai mult, pentru că e frumos să stăm cu ele. Dragi frați și surori, viața spirituală nu este o tehnică la dispoziția noastră, nici un program de bunăstare interioară pe care să o putem planifica după cum ne dorim. Nu. Este relația cu Cel viu, ireductibil la categoriile noastre. Dezolarea, atunci, este răspunsul cel mai clar la obiecția potrivit căreia experiența lui Dumnezeu ar fi o formă de sugestie, o simplă proiectare a dorințelor noastre. În atare caz, am fi mereu noi cei care o programează, am fi mereu fericiți și mulțumiți, ca un disc care repetă aceeași muzică. În schimb, cine se roagă, își dă seama că rezultatele sunt imprevizibile: experiențe și paragrafe din Biblie care deseori ne-au înflăcărat, astăzi, în mod ciudat, nu trezesc niciun avânt. Și, la fel de surprinzător, experiențe, întâlniri și lecturi la care nu am acordat niciodată atenție sau care am prefera să le evităm – cum ar fi experiența crucii – aduc o pace neașteptată”.
În fața dificultăților, a încheiat cateheza papa Francisc, e necesar a nu se descuraja, ci a înfrunta încercarea cu determinare, cu ajutorul harului lui Dumnezeu care nu încetează să fie alături de noi. Și, dacă auzim înăuntrul nostru o voce insistentă care vrea să ne îndepărteze de rugăciune, să învățăm să o demascăm ca pe vocea ispititorului și să nu ne lăsăm impresionați: să facem, pur și simplu, exact contrariul a ceea ce ne spune”.
La saluturile adresate romanilor și pelerinilor la finalul audienței generale, papa Francisc a menționat diferite grupuri din mai multe țări, adresând tuturor îndemnul ”de a merge înainte cu curaj, consolidând propunerile de fidelitate față de Domnul și de Biserică”, exprimându-și urarea ca ”pelerinajul lor să fie bogat în roade spirituale în beneficiul respectivelor comunități bisericești”.
Rugăciune pentru victimele din Ucraina și de la Istanbul
Două situații tensionate din viața internațională au fost în centrul unui stăruitor apel al Sfântului Părinte:
Papa Francisc: ”Înalț rugăciunea mea pentru victimele nevinovate ale atacului terorist care a avut loc în zilele trecute la Istanbul. Rugăciunea noastră neîntreruptă este și pentru martirizata Ucraina: Domnul să dea ucrainenilor consolare, tărie în această încercare și speranța păcii. Ne putem ruga pentru Ucraina spunând: Grăbește-te, Doamne!”.
Ca de obicei, papa a încheiat seria saluturilor cu câteva cuvinte adresate tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți. ”După exemplul Sfintei Margareta a Scoției și a Sfintei Gertruda, a căror comemorare liturgică este celebrată în această zi, căutați întotdeauna în Isus lumina și sprijinul pentru toate deciziile voastre din viața de zi cu zi”.
La finalul audienței, participanții au înălțat rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină, după care papa a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
– Servicii de creare site web
