Papa Francisc: Angelus (1 noiembrie 2020)
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această sărbătoare solemnă a Tuturor Sfinților, Biserica ne invită să reflectăm asupra speranței mari, care se întemeiază pe învierea lui Cristos: Cristos a înviat și vom fi și noi cu El. Sfinții și fericiții sunt martorii cei mai autoritari ai speranței creștine, pentru că au trăit-o în plinătate în existența lor, între bucurii și suferințe, punând în practică Fericirile pe care le-a predicat Isus și care răsună astăzi în liturgie (cf. Mt 5,1-12a). De fapt, Fericirile evanghelice sunt calea sfințeniei. Mă opresc acum asupra a două fericiri, a doua și a treia.
A doua este aceasta: „Fericiți cei care plâng, pentru că vor fi mângâiați” (v. 4). Par cuvinte contradictorii, pentru că plânsul nu este semn de bucurie și fericire. Motive de plâns și de suferință sunt moartea, boala, adversitățile morale, păcatul și greșelile: pur și simplu viața de fiecare zi, fragilă, slabă și marcată de dificultăți. O viață uneori rănită și încercată de nerecunoștințe și neînțelegeri. Isus îi proclamă fericiți pe cei care plâng pentru aceste realități și, cu toate acestea, se încred în Domnul și se pun sub umbra Sa. Nu sunt indiferenți și nici nu își împietresc inima în durere, ci speră cu răbdare în mângâierea lui Dumnezeu. Și această mângâiere o experimentează deja în această viață.
În a treia fericire Isus afirmă: „Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul” (v. 5). Frați și surori, blândețea! Blândețea este caracteristică a lui Isus, care spune despre sine: „Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima” (Mt 11,29). Blânzi sunt cei care știu să se domine pe ei înșiși, care lasă spațiu celuilalt, îl ascultă și îl respectă în modul său de a trăi, în necesitățile sale și în cererile sale. Nu vor să îl asuprească nici să îl diminueze, nu vor să fie deasupra și să domine peste toate, nici să impună propriile idei și propriile interese în dauna celorlalți. Aceste persoane, pe care mentalitatea lumească nu le apreciază, sunt în schimb prețioase în ochii lui Dumnezeu, care le dă ca moștenire țara promisă, adică viața veșnică. Și această fericire începe aici pe pământ și se va împlini în cer, în Cristos. Blândețea. În acest moment al vieții chiar și mondiale, unde există atâta agresivitate…; precum și în viața de fiecare zi, primul lucru care iese din noi este agresiunea, apărarea… Avem nevoie de blândețe pentru a merge înainte pe drumul sfințeniei. A asculta, a respecta, a nu agresa: blândețe.
Iubiți frați și surori, a alege curăția, blândețea și milostivirea; a alege să ne încredințăm Domnului în sărăcia duhului și în mâhnire; a ne angaja pentru dreptate și pentru pace, toate acestea înseamnă a merge împotriva-curentului față de mentalitatea din această lume, față de cultura posesiei, a distracției fără sens, a aroganței față de cei mai slabi. Această cale evanghelică a fost parcursă de sfinți și de fericiți. Solemnitatea de astăzi, care îi celebrează pe Toți Sfinții, ne amintește vocația personală și universală la sfințenie și ne propune modelele sigure pentru acest drum, pe care fiecare îl parcurge în manieră unică, în manieră irepetabilă. Este suficient să ne gândim la varietatea inepuizabilă de daruri și de istorii concrete care există printre sfinți și sfinte: nu sunt egali, fiecare are propria personalitate și a dezvoltat viața sa în sfințenie după propria personalitate. Fiecare dintre noi poate face asta, să meargă pe această cale. Blândețe, blândețe vă rog, și vom merge la sfințenie.
Această familie imensă a credincioșilor discipoli ai lui Cristos are o Mamă, Fecioara Maria. Noi o venerăm cu titlul de Regină a tuturor sfinților, însă este înainte de toate Mamă, care învață pe fiecare să îl primească și să îl urmeze pe Fiul său. Ea să ne ajute să alimentăm dorința de sfințenie, mergând pe calea fericirilor.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Hartford, în Statele Unite ale Americii, a fost proclamat fericit Michael McGivney, preot diecezan, fondatori al Cavalerilor lui Columb. Angajat în evanghelizare, s-a dedicat pentru a veni în ajutorul necesităților celor nevoiași, promovând ajutorul reciproc. Exemplul său să ne stimuleze pe toți să mărturisim tot mai mult Evanghelia carității. Aplauze pentru noul fericit!
În această zi de sărbătoare, să nu uităm de ceea ce se întâmplă în Nagorno-Karabakh, unde ciocnirile armate se succed cu pauze fragile, cu creșterea tragică a numărului victimelor, distrugeri de locuințe, infrastructuri și locuri de cult, implicare tot mai masivă a populațiilor civile. Este tragic! Aș vrea să reînnoiesc apelul meu din inimă către responsabilii părților aflate în conflict, pentru ca „să intervină cât mai curând posibil, pentru a opri vărsarea de sânge nevinovat” (Enciclica Fratelli tutti, 192): să nu creadă că rezolvă controversa care îi opune cu violența, ci angajându-se într-o negociere sinceră, cu ajutorul comunității internaționale. Din partea mea, sunt aproape de toți cei care suferă și invit să cerem mijlocirea sfinților pentru o pace stabilă în regiune. Să ne rugăm și pentru populațiile din zona Mării Egee care în urmă cu două zile au fost lovite de un cutremur puternic.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări. Îndeosebi, salut participanții la Crosul Sfinților, promovat de Fundația „Don Bosco în lume”, care anul acesta concurează și la distanță și individual. Cu toate că se desfășoară în grupuri mici, respectând distanțarea impusă de pandemie, acest eveniment sportiv oferă o dimensiune de sărbătoare populară celebrării religioase a Tuturor Sfinților. Mulțumesc pentru inițiativa voastră și pentru prezența voastră! Mâine după-amiază voi celebra Liturghia pentru răposați la Cimitirul Teutonic, loc de înmormântare în Cetatea Vaticanului. Mă unesc astfel în mod spiritual cu cei care în aceste zile, respectând normele sanitare, merg să se roage la mormintele celor dragi ai lor, în toate părțile lumii.
Urez tuturor o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a sfinților. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!