Papagalii din jungla urbană

Deseori auzim expresia: ,,E un papagal!” … 

Instantaneu, orice individ cerebral, face o conexiune mentală cu pasărea ce face parte din marea familie a psitaciformelorși creionează, imaginar, ultimul tip de papagal pe care l-a văzut, asociindu-l cu individul căruia-i este atribuit acest epitet.

Desigur, dacă este sa ținem cont de cercetările științifice, vom afla că pasărea vorbitoare are capacitatea de a repeta zgomote, cuvinte, gesturi, fără însă a le înțelege și sensul.

Papagalii urbani, concitadini cu mulți dintre noi, reproduc cuvinte care, auzite într-un anumit context, li se par interesante, și epatând de noua lui ,,achiziție” lingvistică, ancorat într-o evidentă aură de snobism, se fac de mândră minune în fața celor ce înțeleg sensul cuvintelor dar nici în ruptul capului nu înțeleg ce-a vrut a spune ineptul.

Și cum, din păcate, anturajul fiecăruia dintre noi colcăie de ,,papagali”, vă propun un exercițiu ce presupune un minim de efort, mai mult un mic joc de-a purcede la identificarea lor, la asocierea umanoidului cu pasărea viu colorată și craniu supradimensionat.

Dacă cel etichetat și asociat cu orătănia imitatoare, se află în fața ta, încearcă să scoți din străfundul gândirii tale, un cuvânt de care n-ai auzit nici tu dar n-a auzit nici dicționarul și vei vedea cum, expresia facială a interlocutorului, va emana valențe indubitabile de fin cunoscător al subiectului, mai ceva ca în de-acum celebra emisiune ”D’ale  lu’ Mitică”.

Mă repet, expresia ta, încă nu a fost descifrată de nici un literat și nedefinită științific, și nici inclusă în vreun dicționar. Dar el, papagalul ,,omniscient”, își va ridica sprâncenele, îi vor sticli ochii, își va holba pleoapa superioară, întredeschiderea gurii va fi evidentă și, dacă-i urmărești atent buzele, vei vedea cum încearcă să mimeze cuvântul rostit de tine. Asta, pentru a-l memora și eventual, nota pe o ciornă imediat ce va putea.

Cuprins vădit de subiectul inventat de tine, va emite păreri, ba chiar te va contra și-ți va replica: știam de poveste; am mai studiat-o.

Iar pentru ca tabloul ironiei fine să fie complet și absurditatea să fie la ea acasă, lasă-l să pluseze și eventual, mai lansează în conversația elevată o plăsmuire mult mai inexistentă și mai fantasmagorică ca prima. Și de această dată, nătântocul va înghiți gălușca și vei observa cum își va țuguia buzele pentru a fi convigător că înțelege fix tot ce-i spui, fiind ”pe temă”. 

Și cum papagalul urban nu este ținut (din păcate) în colivie, își va lua zborul (nu fâlfâind din aripi, ci fâlfâind de atâta bățoșenie), spre un imediat avid de cunoaștere. 

Iși alege cu grijă convorbitorii, mânat de dorința de a împărtăși cu ei plinul de cunoaștere. Musai trebuie să fie mai proști ca el. Va epata cu cunoștințele îngurgitate doar cu câteva clipe înainte și va tapa intens subiectul proaspăt ingerat.

Dacă prostul mai prost ca el (nu știu defini altfel scala prostiei) este de acord cu tot ce repetă papagalul injectat cu ridicol, acesta prinde curaj și se va ,,înfățișa” și elcu proaspetele cuvinte asimilate într-un cerc mai elevat. Va tatona terenul, va asculta subiecte puse în discuție de oratori iscusiți, va părea interesat de teza dezbătută și brusc, snobismul îl scoate din amorțeală și atacă cu proaspetele lui descoperiri. 

Lumea educată îl ascultă răbdătoare, îi ascultă elucubrațiile și încearcă să-i tempereze elanul declamator. El, nu și nu. Insistă. Continuă cu stupiditatea auzită anterior și o declamă cu o acuratețe demnă de invidiat.

Elita, realizează ca stupidul nu poate fi alcalinizat și-i oferă ,,șansa” de a se calchia în cercuri demne de știința lui.

După ce și-a încropit o clică obedientă, ce pare să îi înțeleagă discursul șiinepțiile, inspirat de cotidian, apelează la un știutor de carte și înființează un partid politic. Nu mai este un diletant, a devenit ditamai expertul. Trebuie să-l audă lumea, trebuie să fie în centrul atenției, că altfel simte că se risipește. 

Hainele vechi nu-l mai cuprind. Privește spre vitrina unui magazin de lux și vede manechinul echipat cu sacou, cămașă cu butoniere, cravată cu nod dublu și musai o agrafă aurită, la vedere, cum altfel?. Pantalonii trebuie să fie musai la noua modă, adică să scoată glezna în evidență, iar pantofii lăcuiți să fie purtați fără ciorapi, evident.

  Dă buzna și le comandă de îndată. Vânzătoarea trebuie să afle că el va purta această vestimentație sub cupola parlamentului și marca trebuie să fie pe măsura solemnității locului unde va depune un (fals) jurământ de apărare a valorilor (de care vreți voi) … Iese cu sacoșa inscripționată cu numele unei companii de renume și se va plimba agale pe stradă să-l vadă lumea și să poată citi cu atenție pe sacoșă locul de „de firmă” de unde se îmbracă viitorul politician, 

Vinde iluzii, promite câte în lună și în stele, aruncă cu mărunțiș înspre cei oropsiți și cu chiu cu vai, ajunge în al treilea rând de fotolii dintr-o anume cameră parlamentară.

Pentru început, cei iscusiți și ageri la minte, țin discursuri și propun proiecte. El, tace. Nu înțelege ce spun și ce vor să facă cei de la amvon dar, a devenit expert în tehnologie – înregistrează cu telefonul mobil. Apoi, singur, în camera de hotel, ascultă discursul și-l memorează. Lăudabilă evoluție.

Ajuns între electori, papagal fiind, dă drumul la casetă și se laudă cu munca lui în parlament. Obedienții care l-au propulsat în parlament îi admiră penajul, pardon, vestimentația, îi ascultă pledoaria și aplaudă frenetic, ca la circ. 

Imbuibatul se desparte de gloata care-i sorbea discursul. Caută cercuri elitiste. Le găsește. Bate la ușa sfios. Din spatele ușilor zăvorâte, nimeni nu răspunde. Se încruntă și devine iritat. Ofensat de lipsa de reacție a elitei, ajunge din nou în plen. Aici, propune măsuri drastice de oprimare a celor care nu gândesc ca el. Este virulent și devine agresiv cu cei ce nu-i împărtășesc opiniile. Și toate astea, pentru că cele două cuvinte auzite de el, nu pot fi incluse într-o propoziție coerentă, iar știutorii de carte n-au vrut să-l primească la masa lor.

Nu știu dacă am fost suficient de elocvent, nu știu dacă ai avut paciență să parcurgi cu atenție anamneza mea, însă, ceea ce știu cu certitudine este că, astfel de papagali populează, din nefericire, nu doar ,,jungla” urbană, dar, din nefericireși pe cea rurală!

Asta am observat, asta am zis!

Colonel (r) Dorin Ioan COSTE din Ciolt
17 Noiembrie 2019