Plecare din Baia Mare de dimineata via Cavnic, azi si mai ales in viitor un important punct de atractie turistica catre partiile de schi de La Icoana, Roata si spre traseele turistice putin umblate ale Muntilor Gutai si Lapusului. Continuare prin satele Budesti, Calinesti, Valeni. Ne apropiem de Parcul National Muntii Rodnei, dovada… inmultirea gaterelor, bustenilor pititi dupa cazematice garduri, stivele de cherestea, gramezile de rumegus. Jirezi, clenceri si clai noi de fan, multe alaturi de cele ramase din 2004-5, ca nu-i cine sa le rumege.
Superbe, indiferent de anotimp, terasatele parcele si gospodarii ale Moiseiului.
Apa Viseului nici macar nu-i atat de tulbure si cat de frumos ii umbresc salciile malurile!
In mijlocul verii, pe drum e mare animatie.
Fitoase masini occidentale inregistrate in Italia circula sfidator, doar de dragul de a fi vazute. Vin in concedii cei plecati la munca-n strainatati. Pe unii ii vezi la coasa si adunatul fanului, altii crapand lemnele pentru foc ale parintilor ramasi sa-nfrunte mioriticul autohton, multi „stranieri” se agita pe la depozitele de materiale de constructii, altii sunt cocotati pe schelele viitoarelor locuinte cu alura de vile.
De la Spitalul Orasenesc, trecand pe langa panourile informativ-explicite ale Parcului National Muntii Rodnei, o luam in sus pe marcajul turistic banda albastra ce duce spre Statia Meteo Iezer si Pietrosul Rodnei.
Gradinite cu zarzavat, usturoi si multe flori, tot mai putine ramase case traditionale pitoresti, din lemn, cu sarpante de dranita de brad si inguste prispe rezemate pe stalpi, de parca borsenii s-ar jena pur si simplu de propriile origini.
Colosii de caramida, cel mai adesea BCA combinat cu lemn, strivesc din fundatii casutele parintesti cu atmosfera de basm, ce sunt demolate dupa finisarea celor noi.
Adio autentic! Adio nealterata traditie!
Adio personalitate si inconfundabil aer local!
Te salut globalizare, oriunde te-ai afla !
Un grup excelent echipat, de cercetasi straini, coboara dinspre Pietrosul Rodnei, un altul, pregatit sa suie piramida de piatra, se drege cu bere pe o terasa, dezbatand animat itele deloc incurcatului traseu.
Crunt poluata menajer valea Pietroasa.
Nori grei stau caciula deasupra Pietrosului Rodnei, iar Zanoaga Iezerului, Zanoaga Mare si cea Mica sunt astupate de nebuloase plutinde.
De departe se vede catastrofala banda defrisata in Rezervatia Stiintifica Pietrosul Rodnei-UNESCO, vreo 500 ha de molidis.
Gospodarii muntenesti bine puse la punct.
Vechi valtori si microhidrocentrale lasate de izbeliste.
Cine sa mai ia in seama astfel de arhaisme?
La ultima casa, in curtea careia an de an am vazut frumoase exemplare de ramatori din rasa Bazna, remarc cotetele si ocoalele goale, netulburate de vreun „penibil” guitat de porc.
Activitatile forestiere (ilicit-dubioase) sunt mai rentabile decat zootehnia.
Molidisul din jurul ultimelor gospodarii a devenit o rariste in care pasc unduindu-si melodios clopotele cateva vite.
Subetajul silvic e acaparat de afinisul punctat cu scorusi salbatici si asaltat de culegatori, majoritatea tineri, glumind si chicotind ca la o plain air-ista sezatoare.
Mici grupuri de turisti suie ori coboara de la Statia Meteo Iezer. Uneori se opresc pentru a se dedulci cu zmeura.
Violetele flori de zburatoare substituie de-acum incolo, alaturi de afin, zmeur, soc si diferite buruiene suculente, molidisul cazut prada infractiunilor silvice.
Fortul lui Traian a ars in 1990, nu mult dupa aceea a disparut panoul informativ cu schita si reguli de urmat in Rezervatia Stiintifica Pietrosul Rodnei-UNESCO, au fost distruse masa si cele doua banci, de vreun an si bariera instalata de catre Administratia Parcului National Muntii Rodnei pentru limitarea accesului in parc.
Fostul drum catre Statia Meteo Iezer a devenit paienjenis de drumuri spalate de torente.
Neatenti, un tanar si o tanara carora anterior le explicasem unde au sursa de apa, abandoneaza drumul si banda albastra ce acompaniaza Piciorul Mosului hazardandu-se aiurea catre Turnul Rosu; ii reperez si strig pentru a le sugera s-o ia la stanga , spre poalele Zanoagei Mari, dar ori nu aud ori fac pe nebunii. Deh, treaba lor, furtuna se apropie iar pana la Statia Meteo, unde ei spera sa existe hotel-restaurant-boutique…e cale lunga; macar de-ar ajunge cu bine.
Evaluez oripilat dezastrul ecologic de-acolo unde incep ultimele trei volte prin ceea ce a mai ramas din molidisul dispre Borsa Pietroasa si-apoi mai departe, pana la halda de steril apartinatoare de Baia Borsa.
Varful Toroioaga si varful Capra sunt in soare acum, nu si Cearcanul si Podul Cearcanului.
Furtuna se apropie si ma obliga sa cobor luand aminte la impasibilele glasuri ale numerosilor culegatori dotati cu piepteni pentru afine si galeti pentru adunatul fructelor. Bietii oameni, fac un ban muncit din plin.
O iau pe valea Repedea-n sus.
Prima portiune a drumului e profund hartopoasa, urmeaza alta betonata iar de-o parte si alta vilele parca-si dau mana intr-o nesfarsita hora.
E imposbil sa nu admiri eleganta si bunul gust al unora, florile din ferestrele tuturor.
Din pacate, insa, si valea Repedea e intens poluata menajer , in amonte si cu rumegus, fierararaie, zdrente, plastic.
Dupa vreo 6 km apare limita nordica a Parcului National Muntii Rodnei – patratul alb-rosu si nelipsitul panou explicativ. Oare cati il baga-n seama?
Albia e excavata in vederea extragerii bolovanilor pentru fundatii, dar si a balastului pentru zidarie.
Ne aflam aici, de cativa ani, in plin avant constructiv Cine va reveni sa locuiasca pe Repedea si mai ales de unde resursele pentru taxe si intretinere? Unele gospodarii au mai mult de 2 nivele, mansarda, garaje, dependinte…
Cerul devine plumburiu, norii grei de ploaie parca nu mai pot pluti deasupra Prislopului si Runcului Stiolului.
Salvarea mea e din nou un frate al lui Timis Stefan din Borsa Fantana, descendentul celor dintai cabanieri ai Puzdrelor.
Cad primele picaturi mari si grele ale aversei debutand la ora 15,45 si continuand neostoita pana dupa 18,30; intr-o jumatate de ceas valea Fantana si-a sporit de 4-5 ori debitul, curgand navalnica si laptos maronie.
Turisti neechipati si murati precum niste curci plouate, coboara dinspre Cascada Cailor.
Uvertura tenebroasa cu fulgere si tunete a trecut repede lasind loc potopului. Autoturisme de pretutindeni opresc pe la portile caselor-pensiuni, gazdele negociaza rapid, luminile se aprind la etaj si prin cochetele mansarde, apoi cu toata ostilitatea vremii focurile picnicaresti se atata sub copertine, clicaie paharele cu horinca, se bolborosec urari, ochii se impaienjenesc, limbile se apleaca…Ce bine si frumos e la munte!
Complexul Turistic Borsa a intrat in dizgratie dupa 1989, pierzand treptat in fata agresiv-abilei initiative private, evazionist-pragmatica (cu concursul institutiilor).
Nu departe tanjeste letargic intens mediatizatul proiect PHARE, de reamenajare a partiei olimpice de schi in zona La Prisaci, Buza Muntelui-Fata Meselor. Abia a fost defrisat culoarul telescaunului si zona superioara a partiei, iar in malul stang al Viseutului excavatoarele au muscat afund pentru a crea platformele viitoarelor utilitati.
Cat de repede si odihnitor poti adormi pe ritmurile molcome ale ploi de munte!
Treptat cerul s-a razbunat, albe neguri plutind deasupra Podului Cailor, Cimpoiesului si Paltinului.
Se face rece, iar pe la 5 dimineata burniteaza.
Abia inainte de ora 8, a doua zi, pornesc spre Prislop-valea Bila-Gura Lalei.
Ma izbeste privelistea dezolanta a versantilor nord-estici ai Stiolului defrisati la ras, precum Prislopul, versantii nord-estici de pe Piciorul Oncului-Gargalau ori cei de vizavi, ai Tomntaceului I, II si Tomnatecului Mare, de pe valea Putreada si Bistrita Aurie.
Defrisarea e vizibila si-n recent creatul Parc Natural Muntii Maramuresului pe varful si valea Barjaba, Vulcanescu, Tibau, Salhoi, Ses…apoi in continuare, prin Obcinele Bucovinei. Volta dreapta-n sus, vreo 8 km, in amontele vaii Bila, acum drumul fiind blocat de mari conuri aluvionare post ploi torentiale urmate de torente naprasnice, de la Piciorul Bilei spre Iapa Alba si in dreptul versantului nordic al Tomnatecului Mare. Constat ca se rade padurea la obarsia paraului Alb ca si mai sus, sub Plescuta si varful Ciungilor.
Doar in octombrie 2005 fusesem pe aici, suind din Fundul Bilei prin Gaura Ineului pe varful Ineu, coborand pe Creasta Plescutei.
Ioc turisti pe aici.
Doar ciupercari, de regula rromi, innoptand in promiscue colibe din polietilena.
Magie matinala, norii se sufleca precum o labartata maneca taraneasca pe Culmea Tomnatecului lasand vederii golul alpin, fierband clocotit parca in soare.
Ies in DN 18 continuand spre Gura Lalei-Carlibaba 3 km apoi deviez 6,5 km in amontele altei frumoase (odinioara, adica prin 1990) vai.
O turma de mioare si cateva vite plus nelipsitii ciobanesti carpatini se preling cu greu printre stivele de busteni din fata unei cabane forestiere de la confluenta vaii Lala – paraul Paltinu.
Pe malul stang al Lalei au inoptat in igluuri cateva familii de auto-turisti romani. Altii suie spre La Valtoare, locul terminus al drumului forestier, continuat o vreme spre lacurile Lala si varful Ineu cu drum de TAF, poteca pastorala in final.
Malul drept prezinta o rariste de molid scapata de furia drujbei, acaparata de colonii de muschi si picturale inflorescente galben-portocalii, albastre campanule, rubinii ciorchini de bozii, insule de Nu-ma-uita in timp ce versantul stang, cu molidisul tanar atacat de daunatori, se usca pe picioare, desi de 2 –3 decenii silvicii se lupta cu insectele punandu-le capcane cu feromoni.
Uneori e soare apoi, cand norii dau navala, miroase a toamna tarzie si ploaie.
Taluzurile inguste de pe lunca Lalei sunt pline de fragute, margaretele par a se tine lant, tufele de cimbrisor si-au scuturat inflorescentele liliachii, dar e imposibil sa nu observi albia vaii colmatata cu trunchiuri si resturi vegetale post exploatatii silvice ori versantii despuiati pana-n crestet.
Scurt popas pe malul Lalei, apoi norii impun intoarcerea spre casa, admirand putinii apicultori pazindu-si stupii, borcanele cu mierea poliflora, polenul, laptisorul de matca, auto-turistii opriti pentru a fotografia prin defrisarea cumplita spre Gargalau, Tarnita lui Putredu, Coasta Neteda, Tomnatecu ori in Pasul Prislop, ciudat amplasata biserica neterminata si care va avea enoriasi cel mult o data pe an, cu ocazia kitschului pseudo-folocloric Hora la Prislop. Deh, intr-adevar, ciudate sunt caile Domnului, dar mai ales cele ale enoriasilor cu dare (sau luare) de mana!
Acum la coborare, Prislopul ras cu drujba pare mai prietenos, mai ales unde padurea regenereaza disimuland plagile codrului talharit.
In neguri sunt varful Puzdre si mai departe maretul Pietros.
Invaluit e si Cearcanul iar departe, dincolo de Dealul Moiseiului, plumburii cumulo-nimbusi toarna locale averse peste Valea Izei.
La Manastirea Barsana parcarea e full cu auto-turisti, iar la Cavnicul aflat in sarbatoare aromele friptanelor si mustarului estompeaza aerul montan cotidian. Cine sa bage-n seama superbele Pietre ale Soimului ce domina orizontul dinspre vest? Dar e atat de uzual la noi sa faci turism eludand peisajul, minunatiile naturii !
La ora 17 weekend-ul a apus, doar la stirile orei 19 aflu ca fusese prapad simbata seara in Muntii Rodnei de est
Borsa, din pacate, de mult nu mai e Katmandu-ul copilariei noastre…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
