Canicula. Sudoare diurna, nocturna, continua, din nimic. Lascivitate, flescareala, scarba de toate si in primul rand de tine insuti, autoperceput ca infect si inuman. O idee sinonima cu sansa ni se naste in minte. Vom evada cateva ceasuri in Borsa Fantana si de acolo, pe un traseu facil, scurt, dar fascinant indiferent de anotimp, pe Valea Rea, la Piatra Rea. Pentru noi e o perpetua intoarcere in scoala primara a turismului montan maramuresan.
Plecam la 5 dimineata din Baia Mare via Cavnic.
Ratam cu vreo 5 minute fascinantul rasarit deasupra Muntilor Maramuresului.
Dupa o scurta ploita racoarea s-a instaurat benefic.
La ora 8 depasim confluenta dintre valea Fantana cu valea Zanoaga si ne luam rucsacii de tura pornind pe Valea Rea (in amonte).
Intalnim superbe tufele de bozii incarcate de ciucuri rubinii margelati.
Sutele de margarete de pe malurile Vai Rea sunt incredibil de proaspat-tonice.
Mai sus putin, sunt delicatele flori albe ale studentului, cu gravuri linear-intunecate.
Traversam pentru prima data valea pe un podet de lemn ce va fi sigur dus de prima viitura.
Continuam in sus, pe drumul de carute/TAF crunt spalat de Valea Rea.
Deviem stanga pe o poteca, retraversam valea si suim treptat, mai apoi pieptis accentuat, iesind in malul geografic drept al vai.
Racoarea se amplifica. Nu sunt mai mult de 12-14 C.
Plimbarea este deosebit de placuta.
Dupa calcarele metamorfice, marmoreene, uneori intercalate cu cuartite, isi fac aparitia blocurile mari de sisturi cristaline drapate cu muschi…ucisi de seceta, concomitent cu lastarii de zmeur si ferigute ce s-au instalat deasupra.
Iata efectul secetei si insolatiei zilelor dinainte.
Padurea masacrata dupa 1989 isi astupa treptat ranile prin regenerari naturale (mal drept) sau dupa plantari de molid ( mal stang).
Ajungem pe o zona de platou si avansam mai usor spre Valea Rea pe care o traversam din nou.
Continuam pe malul stang o vreme, uneori pe resturile fostei poteci spalate de torente, alteori prin albia bolovanoasa.
Avem din start in dreapta-fata Paltinul pe al carui versant cu pajiste abrupta si stancarii il mangaie soarele.
Inainte noastra, separand valea Cimpoiasa de valea Rea, se inalta splendida piramida a Cimpoiesului, cu stancarii in crestet.
Inainte si spre stanga vedem Rapa Piatra Rea– stancoasa in zona superioara, la dreapta ei Piatra Randunelelor (pentagonul ruginiu-roscat).
Dupa vreo 45 minute de la debut, in stanga se iveste Piatra Rea cu stancaria sur-albicioasa (calcare cretacice conform geologului A.Stefanoiu).
La rasarit soarele se abate mai intai peste varful Stiol, apoi peste Zanoaga Cailor, alinta dragastos Podul Cailor si abia dupa aceea Piatra Rea pe crestet.
Asadar in prima faza Piatra Rea (expusa sud-vest) e in umbra.
Dupa o ora suntem sub Biserica Pietrei Rea, pe Valea Rea (mal drept), acolo unde se termina vastul con de deflectie a avalanselor anuale cu sorgintea in Podul Cailor.
Ocolim prin dreapta haosul trunchiurilor doborate si aruncate de-a valma.
Ajungem la prima splendoare, lanul albastru cerneala, pe alocuri cu exemplare bleu-pal, de omagi rasfirati (Aconitum paniculatum – planta otravitoare, minunata ca ornament, aclimatizata de ani de zile de borsenii ce o cultiva in fata casei alaturi de caldaruse-Aquilegia vulgaris).
Aparatul foto isi incepe clicaiala spornica.
Mergem cu privirile-n sol pentru a nu ne impiedica in haosul geologico-forestier dar, inainte de toate, pentru a descoperi oferta florala incredibila, predilect calcarofila, a toridului sfarsit de iulie.
Si avem sansa!
In iarba, printre urzici, apar primele flori de colt (Leontopodium alpinum).
Alaturi de ele suav parfumatele garofite (sau barba ungurului–Dianthus spicullyfolium) . Nu lipsesc intarziatele fragute aromate. Ori zmeura.
Printre grohote insa se ivesc ciucurii (Campanula granulata) albastri-violacei.
Apar apoi ciulinii pufosi, violacei ( Carduus nutans) iar mai sus varietatea lor locala, bej-galben pal.
Frunze grase, turgescente, inflorescente ca niste mici umbrelute violete tradeaza specii adaptate calcarelor aride, insorite mult timp. Un fel de cactacee alpine.
Li se adauga un fel de inflorecente sugerand palmieri liliputani, nu mai inalti de 15-25 cm, cu un grup de inflorescente galben pal in varf iar planta in sine pare o miniaturala varza Bruxelles din care izbucneste petiolul-palmier.
Sunt urechelnitele (Sempervivum tectorum, Sempervivum sclehani).
Nu lipsesc alte cactacee autohtone ca Saxifraga cu floricele albe, marunte, umbrelutele de angelica (Angelica archangelica).
Li se alatura delicate pamatufuri minuscul-globulare verzi-visinii, teposii ienuperi, mai apoi jnepenii.
Molizii debordeaza de conuri verzi sau violacee.
Nu lipsesc exemplarele lipicios-intepatoare de cinstel (Salvia glutinosa), clopoteii (Campanula carpatica), degetarii galbeni (Digitalis grandiflora), gusa porumbelului (Silene vulgaris) cu albele petale scuturate si receptacolul umflat de seminte, o multime de feluri de ferigi si ferigute, macrisul iepurelui (Oxalis acetosella)…o dovada irefutabila a faptului ca zona Pietrei Rea a meritat cu prisosinta declararea sa ca arie naturala protejata.
Ne apropiem de zidul Bisericii Pietrei Rea si desoperim alte flori de colt splendide, deosebit de mari ca diametru al inflorescentei catifelate, cu butoni portocaliu-aurii centrali, solitare, cel mai adesea cate 2-3-5 laolalta.
Pe branele treptat insorite descoperim altele, mult mai modeste ca dezvoltare si aspect, evident afectate de precaritatea resurselor trofice si mai ales a apei.
Un bolovan instabil pucteaza Biserica Pietrei Rea (cupola de calcar), apoi spre est, cativa molizi bruftuluiti de vijelii si vitregele conditii ii acopera un descendent in trepte picior. Urcusul pe grohote ne-a luat aproximativ 45 de minute, in primul rand din dorinta de-a nu rata vreo floare deosebita si, in egala masura, atenti sa nu impietam asupra naturii in vreun fel.
Ce bine ca turmele de oi nu mai trec din Zonoaga Cailor, pe deasupra cascadei, peste Podul Cailor in Valea Rea, pe jgheabul de avalanse frant in cateva zone de praguri-saritori seci.
Intre timp a mai aparut un culoar de avalansa din varful Pietrei Rea, afluind in cel larg ce trece prin fata Bisericii Pietrei Rea. Treptat, datorita iernilor usoare, se inierbeaza si el.
Imi amintesc cu groaza ziua in care am intalnit aici un cioban dotat cu un bat lung, despicat la capat, cu care recoltase peste 300 flori de colt, smulgandu-le cu radacina cu tot, pregatindu-le de vanzare strainilor la Borsa Complex (cu 3 lei bucata –atunci cu 4 lei luand o paine neagra pt. comparatie; am pe undeva diapozitivul cu ranjetul fericit-neanderthalian-sardonic al bravului conational distrugator de flora).
O splendida panorama se deschide de deasupra Bisericii, incepand de la crestetul Paltinului la stanga, spre Cimpoies, Piatra Randunelelor, salba repezisurilor alb-inspumate ale Vai Rea, Rapa Piatra Rea si masivul propriu-zis al Pietrei Rea.
Dinspre Cimpoies–Paltinu se aud talangile unei turme de mioare.
Coboram pe cand soarele se revarsa incet deasupra acestui mic crampei de Rai, descoperim, admiram, imortalizam alte minunatii peisagistice.
E 10,30 cand revenim pe Valea Rea (mal drept) in timp ce un grup de 16 tineri turisti (adolescenti iesiti la plimbare, destul de inadecvat echipati pentru munte, nestiind incotro se duc) suie pe poteca malului stang fara o tinta turistica anume?!
Ulterior vedem alt grup, mai mic, ce suie pe Valea Rea (mal drept).
Noi o luam prin albie, in aval, la a doua traversare a Vaii Rea de catre un vechi parcurs de TAF.
Cotim prin molidis la stanga, suim usor.
Dupa vreo 50 m atingem un culoar larg de TAF decupat prin molidisul dens.
De aici o luam in jos, cu Valea Rea in dreapta.
Depasim o zona intens afectata de despadurirea urmata de alunecarile de teren.
Dupa vreo 2-300 m suntem in buza unui damb.
De aici spre inainte, in scurte serpentine, coboara o poteca.
La stanga e drumul de TAF ce da in valea Cimpoiasa (albie), exact la finalul unui splendid canion-cascadat inclinat la 25-35% prin care valea se aduna-n fantastic suvoi.
Mergem intr-acolo apoi suim pentru a-l fotografia.
Surprindem aici si un splendid exemplar de broasca bruna de padure iesita la soare (unica fauna vazuta prin zona).
O luam pe vale in jos, prin albia dezlanat-accidentata, depasim confluenta cu Valea Rea, dam in drum traditional pastoral/forestier.
Aici intalnim o pereche de tineri turisti, deasemeni iesiti la plimbare.
La un moment dat spre stanga se desprinde un scurt drum povarnit si inierbat.
Suim pe el si dam de un fanar.
Aici e paradisul altor flori, de la clopotei la violet-zdrentuita parca tintaura de munte, turta vacii (Carlina acaulis), vulturica (Hieracium pilosella), ghizdei etc.
Descoperim o poteca ingusta ce traverseaza o zona mocirloasa cu iz de sulf si putrefactie.
Intram intr-un mic huci de salcie capreasca, molid, scorus de munte (Sorbus aucuparia) dupa care iesim repede La Pacura, borcutul ghizduit in lemn de stejar, o fantana de 80x80x80 cm partial acoperit, cu o cruce de fier alaturi.
Suntem la borvizul sulfuros-carbogazos, rece gheata si deosebit de placut la gust, asaltat de localnici.
De aici, coboram poteca paralela cu Valea Rea, traversam zone mlastinoase cu alte izvoare minerale necaptate si dam peste un mic grup de intarziati bulbuci de munte (Trollius europaeus) galben-portocalii.
In 20 de minute, trecem pe langa o holda de cartofi in floare, apoi pe langa o fanata necosita.
Lasam in dreapta un gater abil disimulat in vegetatie, ascunzand halda de rumegus scurs spre Valea Rea si rampa de busteni de brad si molid.
Ne inchidem circuitul scurt dar bogat ca oferta turistica, in primul rand florala, la fostul gater si vila cu pastravarie din Borsa Fantana.
O luam spre Moisei.
Aruncam ocheade catre varful Puzdre, Piatra Alba si Pietrosul Rodnei.
Continuam pe valea Viseului spre dealul Hera.
La coborare deviem stanga aproximativ 3 km catre stravechea si pitoreasca localitate Costiui, celebra pentru salinele sale, sarea exploatata si apoi transportata cu plutele pe Tisa pentru imperiul austro-ungar, dar si pentru iscusitii sai mesteri dulgheri, fabricanti de ciubere si butoaie.
Aici fostul lac salin a fost inghitit de dezastruoasele alunecari de teren din primavara 2005 insa functioneaza o mica statiune balneara, cu vreo 9 casute camping si un restaurant.
Ne incheiaem tura vanand case si portrete morosenesti autentice la Feresti, Sarbi, Budesti. La ora 18 suntem din nou in Baia Mare, o data cu anuntarea celui de-al doilea val al arsitei.
Foto: Floare de colt, Edelweis, Floarea reginei
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
