Plecam din Baia Mare spre Satu Mare si continuam spre Oradea-Beius. Urmeaza imperiul fratilor Micula-Scandic Vodca/European Drinks … Apoi Sudrigiu, curba stanga spre Pietroasa. Burniteaza. Continuam 9 km in amontele frumosului Cris Pietros spre satul de vacanta Boga. Drumul? Un infern hartopos, desi pe vremea lui Ceasca… fusese asfaltat. Dincolo de Piatra Bulzului – o statie trafo apoi o pensiune aratoasa, vizavi alta mai modesta, la 300 m mai sus inca una… Primele case de vacanta, din urma cu vreo doua decenii, cochete, micute, sunt inghitite de vile&viloaie si vegetatie. Ploua marunt si e rece cand, depasind satul in amontele vaii Bulzului, ajungem la confluenta acesteia cu valea Rea (302 km de-acasa). Pe malul ei stang se itesc o alta pensiune si cateva case de vacanta. Ochim un loc pentru corturi. Campam.
Pe cand sa cinam…ploua. Asta e. Ne bagam in scutece, vorba unui coleg.
Ploua cuminte pana pe la 1 noaptea. Susurul apei, pleoscaielile picaturilor de pe frunze se amalgameaza zumzetului reactoarelor ce-si au culoarul pe deasupra citadelei de piatra a Boghii si Sesului Padisului.
In zori cucuvelele sparg linistea tipand lugubru.
VALEA BOGA, CASCADA OSELU,
CASCADA BULBUCI, PIATRA BULZULUI
Scularea la 7, toaleta matinala in inghetatele unde ale vaii Rele, mic dejun si-apoi plecarea spre confluenta cu valea Boga. De aici, cu rucsacii de tura in spate, in amontele ei.
Imediat dupa pod si langa casele marginase de vacanta, sub stancaria de calcare, o imensa halda de gunoaie menajere la care se adauga deseuri santieristice. Oribil peisaj ! Ceea ce s-a adunat aici nu ar putea fi incarcat intr-un convoi de 10-15 basculante de 20 tone.
Nici macar o vaga amenajare a unei gropi de gunoi, totul desertat din portbagaje aici, pe malul stang al vaii Boga. E imposibil sa nu te gandesti ca acest sat de vacanta a fost edificat sigur (si e in continuare) de o elita financiara (legala ori nu, asta e altceva), daca nu si educativ-culturala. Jegul, promiscuitatea, mizeria de aici sunt inimaginabile. Agentia de Protectie a Mediului, Garda Nationala de Mediu, Primaria Pietroasa, rangerii Parcului National Muntii Apuseni sunt orbi ori inchid ochii neavand curajul sa se lege de maharii aciuati (arareori) pe-aici? Ce-i aia Legea mediului? Cui i se aplica de fapt? Evident, precum alte legi, e numai pentru unii, fraierii natiei, adica aia multi fara spate&pile. In rest…vrajeli bine stiute, praf in ochii UE .
Iesim din zona poluata continuand in amontele vaii Boga si ajungem la o rupere de panta cu un repezis in trepte vuinde, iar dupa 40 de minute suntem la amenajarea hidrotehnica din fata cascadei Oselu, strecurata printre vanjoasele palme stancoase sure ale muntelui, la dreapta deschizandu-se eliptica galerie a unei pesteri.
In jur se vad si alte galerii fosile, pe diferite niveluri. Ceea ce impresioneaza insa e panorama pe directia est-nord-est spre Cetatea Boga, amfitearul peretilor alb-suri (Pietrele si Gardul Boghii).
Continuam pana la capatul drumului forestier admirand peretele stancos vertical din stanga, taiat de un valcel cu saritori si marmite seci, apoi revenim spre Boga, admirand spre sud stancariile Mataranga si Piatra Cainilor.
La cele dintai vile/cabane o luam la stanga pe un drum de TAF ce suie de-a coasta spre valea Bulbuci, in amontele careia suim pe malul geografic stang. Geologic atrag atentia conglomeratele de Verucano, violacee, care imprima vaii un colorit aparte (conf. geolog A. Stefanoiu).
Dupa circa 2 ore de la debutul turei auzim cascada Bulbuci, spre care coboram. Malul drept e alunecat, in schimb cascada, aruncandu-si de la vreo 30 m stergura cristalin-diafana de ape intr-o marmita, e superba.
Punem harta in situ cu ajutorul busolei dupa care o taiem de-a coasta pe versantul cu grohote drapate cu muschi spre o culme, dand de borna silvica II/313 si o larga poteca coborand pe picior catre confluenta vaii Preluca cu valea Boga, la interesectia drumului ce vine din Pietroasa spre Boga, ramificandu-se spre Pasul Scarita (marcaj turistic cruce albastra ) si Padis-Balileasa.
Coboram prin poieni din ce in ce mai largi, cu Piatra Bulzului in fata.
Ajungem la casute/cabanute de vacanta apoi la pensiunea de langa Piatra Bulzului, de unde pornim spre Pasul Scarita.
In prima portiune dam de relicve asfaltice apoi hartoapele impun renuntarea la peisagistica in favoarea urmaririi unui virtual traseu: 12 km ( parcursi intr-o ora cu masina! 3 ore si jumatate per pedes, conform indicatorului) pana in Uvala Balileasa, La Grajduri si apoi la Cantonul Silvic Glavoi, de pe malul stang al vaii Cetatii, unde vom campa 4 nopti.
Frumusetea peisajului/codrului de molid la baza si dominat de foioase in varful Balileasa (1267 m) si Rachita( 1344m) e brutal anihilata de cele 3 locatii ale containerelor ingemanate, din grilaj metalic.
Campati sunt doi olandezi si doi studenti la psihologie, nemti. Acestia din urma nu au mai mult de 20 de ani, dar in afara Europei au facut deja turism prin Australia&Tasmania.
Imediat sosesc vreo 8-9 cehi tineri cu doua autoturisme (via IC Ponor-Padis) si campeaza in 3 iglu-uri.
Mai vin unguri, care pornesc spre Izbucul si Poiana Ponor apoi retur spre Padis. A doua zi aveau sa soseasca alti turisti cehi, pe puternice motociclete super echipate, Honda si Suzuki, altii pe motociclete usoare, de motocross, ei facand doar circuitul Cetatilor Ponorului.
Romani? Doar noi.
Ne plasam corturile aproape de bodega lui Cornel pentru a profita de masa cu banci de lemn si vatra inconjurata de boci de brad, pe post de mobilier.
La stanga barierei silvice e un panou-harta si altul mai mic, invitatie la Cabana Cetatile Ponorului-Caput.
Ceea ce e de admirat si laudat fara preget in acest colt al Parcului National Muntii Apuseni-Muntii Bihorsunt tocmai indicatoarele si marcajele turistice, de la cele mai vechi/haioase, din lemn, plasate de Cristian Lascu, la cele mai recente, moderne si infoliate in plastic, cu explicatii pertinente si schite.
La ora 17,30 incepe sa burniteze putin, punandu-ne pe ganduri.
Turisti straini cazati in Padis suie pe punct galben si albastru venind dinspre Cetatile Ponorului sau Ghetarul Focul Viu/Groapa Barsa.
Pe la ora 18,30 se lasa densele neguri. La ora 19 e musai sa disparem in sacii de dormit fiindca e deja bezna si rece. Noaptea, semiluna e inconjurata de haloul denselor neguri.
CETATILE PONORULUI,
GHETARUL FOCUL VIU, PIATRA GALBENEI
Trezirea ca trezirea, dar scularea…abia la 8 fiindca zorii se lasa asteptati. Abia pe la 8,30 primele raze de soare pot penetra voalurile laptoase lasand vederii auriurile fagetului dinspre varful Rachita.
Falfait amplu de corbi, galceava de gaite apoi cant de clopote si o turma de peste 200 oi sterpe coborand dinspre stana Grajduri-Balileasa.
Cehii, nemtii, olandezii nu prididesc sa ia imagini apoi se joaca prietenos cu catelandrii ciobanesti.
La 9,20 pornim in avalul vaii Cetatii, depasim prima intrare marcata cu punct galben si albastru spre Cetatile Ponorului.
Dupa 20 de minute suntem la cea de-a doua deviere dreapta spre circuitul Cetatile Ponorului. O urmam depasind portiuni scurte umede, suind mai apoi printr-un culoar stancos, ajungand la buza superioara a carsturilor.
Abandonam punctul galben pentru a cobora pe cel albastru in Dolina I, unde vom admira portalul impresionant, inalt de 72 m si peretii de circa 150 m.
Traseul se bifurca, trecand peste o sa stancoasa la stanga, in Dolina III, sau coborand spre valea seaca, dar vuinda, sub imensele bolovanisuri ale Dolinei I, de unde se scurge spre Izbuc. O larga galerie ascendenta fosila, cu un impresionant con de aluviuni si busteni conduce spre Dolina II , altfel izolat-circulara.
Impresioneaza aici nu doar profunzimea palniei uriase, bolovanii megalitici, grohotele, poteca spiralata, asigurata cu cablu si prevazuta cu vechi scari metalice, ci in primul rind vuietul vaii subterane, grandoarea generala subliniata de soarele ce incepe sa mangaie zona balcoanelor 3 si 4.
Suim in culme continuand pe marcajul comun, punct galben/albastru spre Avenul Bortig/balcoanele 1 si 2 ale Cetatilor Ponorului.
La ora 11,30 poposim la balconul 1 (2 ore si 10 minute de la locul de campare), inainte de asta luand aminte la ghebele de fag si tufele de maces cu fructe lunguiete si, in primul rand, la arborii doborati natural, lasati sa se transforme in biomasa regeneratoare.
Continuam spre balcoane, auzind din strafundurile Dolinei III glasurile unor turisti care au trecut din Dolina I, admirand peretii, tancurile, stancariile, valcelele de peste 200 m , totul cu fundal tonic verde de molid matur.
La ora 12 suntem ajunsi la balconul 4, auzind prin tunelul ce leaga Dolinele I-II vuietul cursului subteran si vazand reversul portalului.
Ne intoarcem la Cantonul Glavoi, intalnind in traseu motociclistii cehi ce faceau circuitul Cetatilor Ponorului in sens invers.
Nu stam in tabara, ar fi si pacat pe o vreme cu soare.
La ora 14 suntem ajunsi deja la Ghetarul Focul Viu in care coboram pe treptele din butuci de lemn. Dupa sedinta foto iesim, ocolim prin dreapta apoi coboram spre bolta de legatura pentru a admira conul si stalactitele de gheata de sus in jos. Circa 25.000 metri cubi de gheata se afla aici conform estimarilor speologice. Galeria are 162 metri lungime.
La 14,30 o luam de la Focul Viu spre Piatra Galbenei, urmand o varianta a marcajului punct galben.
Ne trebuie 25 de minute pentru a poposi in crestetul ei, de unde panoramam spre Cetatile Ponorului, Ratul si Poiana Florilor, in timp ce razele soarelui se rasfrang in demiurgic evantai deasupra Lumii Pierdute, varfului Biserica Motului (1466 m) si varfului Gudapu (Gardisoara 1476 m).
E ora 15,20 cand am revenit la cvadruplul marcaj-panou ce indica: punct galben inainte spre Focul Viu (1-2 ore) si in continuare spre Poiana Florilor (1 ora si jumatate); punct galben in spate, spre Cantonul Glavoi-Padis; punct galben si la stanga, spre Piatra Galbenei si banda galbena la dreapta, spre Groapa Barsa (circuit de 3 ore).
In 30 de minute am coborat spre Glavoi, unde am ajuns la ora 16,15 cu implinirea ca si cea de-a doua zi a minivacantei ne-a rasfatat pe deplin.
La ora 16,45 picaturile razlete ale unei efemere averse trebuira musai sa marcheze pregatirea cinei, in timp ce turma de mioare sterpe suia spre Grajduri -Poiana Balileasa.
O noua trupa de moto-turisti cehi poposi langa noi, imediat veni si o alta, de auto-turisti nemti, acestia campand in zona.
PESTERA NEAGRA, TAUL SUSPENDAT,
GROAPA SI GHETARUL BARSA,
PESTERA ZAPODIE, VARFUL BALILEASA
Sambata, a treia zi, si-a facut intrarea prin recitalul matinalelor neguri dense si reci, cu soarele ivindu-se dupa 8,30 , imediat in jur zburatacind gaitele si corbii in cautarea resturilor turistice.
La 9,30 am luat-o spre Groapa Barsa, estimand ca tot circuitul ne-ar lua cam 5 ore.
Pe parcurs, companionul Aurica ne indica pe langa nelipsitele calcare, marne violacee apoi gnaise/cuartite, in timp ce in padure puteam admira o variata oferta de bureti, ciuperci, mai rar manatarci, varietati de muschi si graminee.
In 40 de minute am ajuns la panoul-cvadrifurcatie, de unde am urmat spre dreapta marcajul banda galbena, coborand in serpentine largi poteca bolovanoasa, alteori mocirloasa.
Dupa alte 50 de minute eram la Pestera Neagra, cu galerie descendenta. De observat pana aici aspectul de autentica rezervatie naturala, cu arbori doborati, in diferite stadii de putrezire si descompunere, in schimb nicio urma de fauna, exceptand rare amprente de vulpe.
La Pestera Neagra, Aurica ne-a aratat calcare marmoreene. Tufe albastre cerneala de Gentiana asklepiadea izbucneau din covorul gros de muschi punctat de palcuri de ferigi si manunchiuri minuscule de ferigute. Deosebit de frecvente in zona intreaga mi s-au parut a fi albele urechiuse-ghebe de brad-comestibile si delicatii usturoiasi bej-albiciosi.
Aparent paradoxal, la dreapta potecii ce urma o culme stancoasa, la ora 11 se ivi smolia oglinda a Taului Negru (sau Taul Suspendat), circular si de 14 m adancime. Ciudat e faptul ca apa nu se dreneaza intr-una din frecventele diaclaze, doline si avene care fac din Groapa Barsa un veritabil schwaitzer.
Pana aici facuseram o ora si jumatate.
Dupa Taul Negru, urmand poteca, am ajuns la un ponor. La cativa metri e Ghetarul Barsa.
Aspectul salbatic al zonei e inlocuit dupa aceea de o poiana alungita, cu molizi si brazi monumentali, iar la dreapta suie poteca marcata banda galbena ce ne va scoate-n final sub varful Balileasa.
Mai intai insa urmam punctul galben concentric cu alb, ce ne conduce printr-o poiana labirintica, drapata cu tarsa si cu o succesiune de doline spre Pestera Zapodie. Coboram spre intrarea cu aspect de aven.
S-a facut ora 11,30 cand ne intoarcem spre poteca marcata cu banda galbena, continuata cu drum de TAF spre varful Balileasa (1267m).
Ghebele de fag sunt tot mai prezente pe cioatele putrezinde sau in plapumele catifelate de muschi.
Dupa 3 ore si un sfert de la plecare suntem langa varful Balileasa, de unde coboram in pajistea decorata de frecvente gentiene scunde, cu petale albastru-stelare.
Cerul se acopera treptat.
Inchidem circuitul in 3 ore si jumatate de la plecare, ajungand la tabara noastra de baza Glavoi.
PE PADIS PRIN POIANA ROTUNDA,
SPRE IZBUCUL PONOR
La ora 14,30 pornim in cea de-a doua tura a zilei de sambata, urmand punctul galben/albastru catre Padis, pe directia est-sud-vest, iesind intr-o poiana de sub varful Rachita, continuand spre Poiana Rotunda, unde am dat de marcajul sageata punct galben – circuitul Galbenei si albastru spre Padis/ Cetatile Ponorului; cruce galbena spre Lumea Pierduta, respectiv triunghi rosu spre Pestera Caput-Barsa Cohanului-Arieseni.
Intre lapiezurile si dolinele de aici am putut admira sutele de diademe de Turta vacii, exuberant crescute.
Tinta noastra era acum Izbucul Ponor, spre care am coborat pe un traseu extrem de variat sub aspect geologic, de la calcare la roci metamorfice, gresii vinete, cuartite, sisturi … sensibilizati de pastelurile autumnale subliniate de galben-portocaliul paltinilor si roscat-ruginiul fagilor.
La ora 16,10 coteam din debutul Poienii Ponor, cu o multime de recente doboraturi de vant, spre dreapta, in amontele unui frumos parau cu debit consistent, pe marcaj punct concentric albastru-alb, ajungand la baza unor impresionanti pereti care ascund Izbucul Ponor.
Spectacolul apei cristaline izbucnind din grota inalta de circa 1,5 m si larga de vreo 7-8 m pentru a se scurge printre bolovanii catifelati de muschi e greu de descris.
In stanga Poienii Ponor trece marcajul triunghi rosu spre Pestera Caput, dar noi am luat-o in avalul paraului, cu largi meandre si apele vizibil-treptat imputinate imediat ce cotea spre nord-vest, in dreaptul unor stancarii spectaculoase, una cu o grota in forma de sambure de pepene si o alta rotunda mai mica.
La circa 0,8-1 km de la Izbucul Ponor paraul e inghitit de cateva sorburi prin care e drenat spre Cetatile Ponorului.
In timp ce soarele se pregatea sa apuna am luat-o catre Glavoi, unde am ajuns la ora 17, dupa un circuit de 2 ore si 45 de minute.
Dupa o noapte cu-adevarat pierduta din cauza vacarmului generat de salvamontistii beti si dezlantuiti, dimineata aveam sa plecam in traseul Lumii Pierdute a Padisului.
POIANA PONOR, PESTERA CAPUT, VALEA URSULUI,
AVENURILE DIN LUMEA PIERDUTA,
BARSA COHANULUI
Duminica ne-am trezit la 7,30, dar nu am iesit din corturi decat dupa 8,30, cand negurile incepura incet sa se ridice.
Abia la ora 10 am pornit spre Lumea Pierduta, taind-o peste culmea din spatele cantonului silvic Glavoi spre Poiana Ponor in timp ce marea de neguri se amalgama feeric cu aburii pamantului iscati de soare, admirand contre jour panasele spicelor ierbii diamantate de picaturile de roua, apoi paianjenii, coloniile de Amanita muscaris.
Am traversat valea Ponor, continuand pe marcaj triunghi rosu spre culmea taiata de drum recent circulat de TAF-uri, coborand spre valea Ursului, seaca in apropiere de Cabana Scolii Speologilor, cu aspect de sura sau garaj.
Am deviat apoi putin spre dreapta pentru a ajunge la frumosul portal al Pesterii Caput, continuand spre vest, cu o uriasa marmita afunda, plina cu apa, spre est, cu un tavan relativ subtire.
Intrarea in galerie se face dificil, dupa depasirea unui put adanc, de aproximativ. 3 metri.
Am luat-o in amontele vaii Ursului pe drumul forestier, constatand ca albia are mai spre amonte apa, dar cu un debit relativ mic.
La ora 11,45 am observat crucea galbena venind dinspre Padis, traversand spre sud-est valea Ursului pentru a intra in Lumea Pierduta.
Noi am mers in continuare pe drum, lasand pe dreapta o rulota forestiera cu 8 paturi si ajungand repede la Izbucul vaii Ursului, din pacate amenajat cu un guler regularizant din beton, menit probabil sa limiteze spalarea carosabilului.
Era ora 12,05 si facuseram 2 ore de la plecare. De aici in sus drumul e continuat cu unul necirculat recent, de TAF, spre versantii fundului vaii remarcandu-se recente doboraturi de furtuni.
Am revenit la crucea galbena urmand-o la stanga (de aici fiind necesara 1 ora pentru a sui la Padis), nu inainte de-a savura apa excelenta a Izvorului Rece, scurs cu un debit serios de sub grohote acoperite abudent de muschi.
Poteca suie avantat spre o zona stancoasa, iar molidisul matur e extrem de rarit. Pe malul drept al vaii Ursului exista o plantatie de molid de circa 12-15 ani.
Poteca lutoasa continua printr-un codru matur de fag amestecat cu molid, brad si paltin.
La ora 12,30 am ajuns la un indicator stanga pe punct concentric galben-alb, care avea sa ne conduca mai intai la Avenul Prabusit (ora 12,40) si apoi la Avenul Pionierilor (ora 12,50) , cel din urma infricosator, gheenic.
De aici am continuat spre Avenul Gemanata, cu gura despicata de un sept calcaros gros de vreun metru si continuata cu un hau circular inspaimantator, imortalizabil din cateva locuri de belvedere.
De aici am iesit treptat din codrul secular, iar la stanga aparu o plantatie de molid parcursa de un foarte recent drum de TAF spre capatul accesului auto-forestier de pe valea Seaca, unde exista o rampa de incarcare, in plina arie naturala special protejata.
Marcajul cruce galbena deviaza la un moment dat spre dreapta, angajandu-se pe o poteca ingusta. In final coboara spre o alta impresionanta formatiune carstica, Avenul Negru, un put circular cu diametrul de vreo 5-7 m, pe peretele superior al acestuia deschizandu-se cateva galerii fosile inguste.
Ne aflam intr-o stancoasa dolina din care am evadat spre soarele amiezii, coborand pe urmele de TAF in drumul forestier Valea Seaca, luand aminte la blasfemierea marcajului – limita de arie naturala protejata – patrat alb-rosu.
Marcajul turistic ce trecea in amontele Vaii Seci pentru a continua spre Arieseni este anulat, fiind deviat de la Cabana Caput-Cetatile Ponorului spre Barsa Cohanului (limita judetelor Bihor si Cluj).
La ora 14,15 am ajuns intr-o poienita situata la circa 100 m sud de Cabana Cetatile Ponorului, in curs de renovare, continuand pe triunghi rosu spre Barsa Cohanului.
Dupa circa 3-400 metri am ajuns la sorbul ce inghite zgomotos apele unui parais cu ciurgau spre amonte.
Am suit inca vreo jumatate de ceas spre culme, pe traseul ce duce la Arieseni (cam 5 ore si jumatate din Padis, marcaj turistic triunghi rosu) apoi ne-am intors spre Cantonul Glavoi, unde am ajuns la ora 16,30 (total circuit 6 ore si jumatate).
Noaptea a fost una deplin linistita si, dupa prelabila studiere a hartii si ghidului la purtator, am decis ca dimineata urmatoare sa ne incumetam la circuitul Galbenei.
IZBUCUL SI CHEILE GALBENEI,
POIANA FLORILOR, TAUL VARASOAIA
Luni ne-am sculat la 7,30 cu toate ca negurile acopereau intreaga depresiune Ponor-Glavoi in timp ce gaitele si corbii-si demarau vizitele matinale.
In zona mai erau doar 6 corturi.
La ora 9 am pornit spre cea de-a doua poteca de acces pe marcaj punct galben/albastru spre Cetatile Ponorului la care am ajuns in 20 de minute.
In 45 de minute eram la ramificatia de coborare in Dolina I, pe care am evita-o prin stanga.
Am continuat suind accentuat printre uriase trunchiuri recent sau mai de mult doborate de vant si lapiezuri spre o culme, atinsa intr-o ora si 10 minute de la plecare.
Neatenti, am ratat, din pacate, devierea la dreapta catre Avenul Ghetarului Bortig, coborand accentuat spre Poiana Florilor.
Cu urechile ciulite, am auzit mugetul unei drujbe, prabusirea unui arbore urias si apoi murmurul motorului unui tractor. Imediat l-am si vazut, era model U 640, nou, fara numar de imatriculare (in arie naturala special protejata aflata la cel mult 150-200 m sud-vest de balconul I Cetatile Ponorului).
Noi am continuat pe punct galben spre Izbucul Galbenei, la care am ajuns dupa 2 ore si un sfert de la plecare (la ora 11,30), admirand ochiul verde smarald de apa, poteca ingusta taiata-n calcarul de deasupra lui, asigurata cu cablu, o cascada mica, un imens fag prabusit acaparat de sute de ghebe apoi cursul vaii Galbenei prin accidentata albie.
Am revenit in sa, de unde am continuat pe punct galben spre balcoanele-belvedere naturale, situate pe malul drept al Cheilor Galbenei, profitand de soare si pastelurile autumnale pentru a ne incanta de grandioasa salbaticie.
Am suit din nou spre saua de deasupra izbucului, dand de mentiunea 30 minute stanga Izvorul din Poiana Florilor, spre care am coborat.
Vizavi se deschidea valea Luncsoara apoi paraul Sec, ce afluiesc in malul stang al Galbenei, apoi valea Pauleasa, intre ele, ca o claie galben-ruginie acum din pricina fagetului, Dealul Varsecilor.
Aici ne-am facut provizii de apa de la izvorul excelent, continuand spre Ratul Florilor, intersectand cateva paraiase si un paienjenis de drumuri de TAF prin pajistea Poienii Florilor.
Un stalp cu marcaje turistice plasat langa izvor indica 3 ore Boga, 4 ore Pietroasa pe triunghi galben, Cantonul Galbena 1 ora, Groapa Ruginoasa 5 ore pe banda rosie; 2 ore Focul Viu pe punct galben, respectiv 4 ore si jumatate Cabana Padis pe banda rosie.
Era ora 13,35 cand am parasit Poiana Florilor.
Pe la ora 14,45 am depasit un frumos apendice nord-vestic al Poienii Florilor, cu casoaie pitoreasca de stana umbrita de un scorus salbatic plin de ciorchini rubinii, apoi o stancarie decorata cu alti doi scorusi ingemanati, remarcand prima urma de cerb.
Tot acolo am intalnit 3 polonezi ce faceau traseul pe punct galben in sens invers. Am admirat apoi o stancarie fotogenica situata in plin codru secular, iesind dintr-o ultima poienita cu perspectiva spre Piatra Galbenei, la aproximativ 300 m sud-vest de Ghetarul Focul Viu.
Imediat am dat peste a doua urma de cerb si am ajuns la Ghetarul Focul Viu (dupa 2 ore de la Izvorul Poiana Florilor) si apoi, in circa 1 ora, la tabara noastra de la Glavoi. Pe tot circuitul am facut 6 ore si 10 minute, dar daca am fi parcurs Cheile Galbenei pe poteca suspendata uneori la 100 m deasupra vaii, asigurata de multa vreme/acum precar, cu cablu/lanturi, am fi avut nevoie in plus de alte 2-3 ore.
Seara a fost calda dar, treptat, norii impurpurati de amurg, mai apoi haloul auriu-cetos al lunii au inceput sa tradeze iminenta ploilor.
Noaptea a fost zapuseala si am dormit foarte prost, negurile lipsind pentru prima oara. Semn rau.
Marti ne-am sculat la 7,30.
Era din ce in ce mai innorat , iar in timp ce luam micul dejun incepu sa burniteze. Am tras un cadru general al zonei Glavoi, nemurind containerele deversatoare de deseuri in zona apoi am pornit spre Pasul Scarita-Padis.
Am deviat la stanga spre Cantonul Silvic Padis (4 km de la Glavoi), admirand multitudinea taurilor de turbarie din zona.
Aici am dat peste marcajul cruce albastra Boga-Padis, dar si banda rosie spre Vartop ( 5 ore) apoi am revenit la ramificatia drumurilor continuand spre nord, catre Poiana Varasoaia (6 km de la Glavoi), cu numeroase dezradacinari de molizi.
Ajunsi la Taul Varasoaia (Taul Negru dupa unii, confundabil cu cel din Groapa Barsa), burnita, norii de ploaie necontenind sa inunde culmile din jur.
Am decis sa plecam spre Padis, lasand pentru alta data Cetatea Radesei-Cheile Somesului Cald.
Deasupra Taului Varasoaia pe un molid se observa marcajele turistice punct rosu, banda albastra, rosie, galbena si triunghi galben.
Am revenit la intersectie continuand spre Padis, ghidati de crucea turistica albastra fiindca drumul catre Cabana Padis nu e indicat rutier prin nimic, dar asta nu reprezinta o exceptie in Romania turistica, plina de ifose europene a la secolul XXI.
In Padis ne-a impresionat negativ harababura camping-urilor, acea parodie turistica a butoaielor-cazare, Cabana Padis, santierul, stalparaia si cablaraia oribile, impresia de vetust generalizat.
Ne felicitam ca nu campaseram aici.
Pe de alta parte drumul ce cobora spre IC Ponor-Doda Pili-Rachitele-Huedin nu cu nimic mai bun decat cel de la Pietroasa-Boga la Glavoi, doar mult mai lung.
Ceva nespus de dezolant avea sa ni se ofere dupa depasirea Cantonului Izbuc, la circa 7 km de Padis, in dreptul drumului forestier Tomnatec, pe malul dreapt al vaii ivindu-se pe cateva zeci, poate chiar peste 100 ha, efectele unei violente furtuni ce nimicise pur si simplu un molidis tanar, arborii fiind dezradacinati, franti la sol sau aproape de varf. Doar cei care cazusera peste carosabil fusesera degajati desi dezastrul se produsese cu o luna in urma.
Motorizati, am coborat spre IC Ponor si devierea la stanga catre Cheile Somesului Cald. Am oprit la campingul si motelul IC Ponor, mai apoi la Doda Pili, continuand spre lunga si pitoreasca localitate Rachitele apoi Scrind-Frasinet si Margau. Apoi pe asfalt pana la Huedin. O oprire am mai facut mai apoi deasupra Buteniului, impresionati de panorama satului si o alta la Sancraiu, de aici continuand catre meleagurile salajene, Fildu de Sus-Zimbor.
In jurul orei 15,30 lasamun coleg la Satu Mare, iar la 16,45 ajungeam in Baia Mare dupa un total de 623 km parcursi auto.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
