Pare-se ca nimic nu-i poate declansa secretia de adrenalina unui patimas turist precum un scolaresc chiul (ditai adultul responsabil fiind), si-atunci cum sa-ti refuzi o astfel de nevinovata mica bucurie? La ora 18,30 dupa-amiaza intalnirea si plecarea spre Repedea, cabana Districtului Silvic, de care ma leaga atatea si atatea minunate amintiri, constituind adesea pentru noi tabara de baza in asaltul asupra Pietricelei, Farcaului, Mihailecului, Lacului Vinderel, varfului Pop Ivan, indiferent de anotimp.
Precedenta noastra tentativa de (re)cucerire a varfului Pop Ivan esuase la 7 ianuarie 2006, de Craciunul ucrainean, cand dupa un mars de 5 ore de la Districtul Silvic la Pichetul graniceresc Smereceni spre Capul Grosi, neaua de 70-100 cm si parcursul intens troienit ne-au impiedicat sa reperam traseul si ne-au fortat sa renuntam.
La fel se intamplase in 2 ianuarie 2005, cand sperasem sa atingem varful Pop Ivan in premiera hibernala urmand traseul Culmea Sahleanu- varful Tomnatec-Paltinul, atunci clacand pe Tomnatec din cauza invizibilitatii si troienelor.
Apropiere clasica pentru noi, din Baia Mare spre Cavnic-Budesti-Cornesti-Sighetu Marmatiei si-n continuare peste dealul Hera catre Ruscova-Repedea.
Am ajuns la cabana dupa ora 21, incantati de amurgul promitand o zi exceptionala, oripilati la vederea gaterelor insirate de la podul din Repedea -centru, in amontele vaii cu acelasi nume, pana aproape de Districtul Silvic.
Stive de busteni de fag/rasinoase, imense gramezi de deseuri (margini si rumegus) sunt depozitate pe malurile vaii Repedea, facil antrenabile la o prima viitura, cu incalculabile consecinte pentru comunitate.
Intram in cabana si traim nefericita surpriza a furtului duliilor, becurilor din camera de oaspeti si de pe hol.
Ca norocul la parter, in cele 2 incaperi, exista lumina electrica.
Despachetam, cinam si apoi iesim pentru a admira bolta instelata, recurgand la o nevinovata lectie de astronomie.
Nu e deloc frig, cer senin, stralucitoare semiluna, iar valea Repedea sporovaieste in albia frumos amenajata pana hat departe-n amonte.
Ne trezim pe la ora 5.
E bezna, dar puzderia de stele si semiluna stralucesc feeric.
Ne pregatim rucsacii de tura, luam micul dejun si la 6,30, la crapatul de ziua, pornim in amontele vaii Repedea spre Pichetul Politiei de Frontiera Smereceni (6 km), initial pe traseu turistic marcat triunghi rosu (spre borcutul de pe valea Tomnatec) si banda albastra (spre Lacul Vinderel via Pietriceaua), ocolind pe la poale Culmea Sahleanu pe varianta de drum mai recent, hartopos.
Din cauza structurii solului si dezinteresului celor ce folosesc aceste cai de acces, gropile ajung la 3-5 m lungime si o adancime de peste o jumatate de metru (!), evitarea lor, ca si a coamei centrale presupunand talente soferistice si…obligatoriu riscuri mari.
La asta se mai adauga podurile rupte, deocamdata carpite si zona in rampa, cu cretacice calcare in pereti sau imensi bolovani gata de alunecare/prabusire-n carosabil si apoi in flancul stang al Repedei navalnice, cu ruperi de panta frumos amenajate in ultimii doi ani.
Parcam pe malul stang al Repedei, la confluenta acesteia cu paraul Holovaciu (venit dinspre vest).
Vizavi e o mare rampa de afluire a bustenilor de molid si brad recoltati de la obarsia paraului Holovaciu, zona Grosi, la nici 100 m est de frontiera romano-ucraineana.
Imediat apare un tanar si amabil politist de frontiera care ne legitimeaza si constatand ca stim bine zona ne ureaza drum bun si recomandarea sa nu incalcam frontiera, consecintele fiind deoebit de grave, mai ales prin prisma autoritatilor ucrainene.
La 7,05 pornim spre Capul Grosi prin iarba necosita, incarcata de roua, traversand incinta a doua gospodarii muntenesti cu casoaie de varat, fanare morosenesti cu sarpanta mobila, grajduri pentru vite.
Din cosul unei casoaie se ridica un vag fuior de fum.
Cealalta e pustie.
Bureti, ciuperci otravitoare, urme de afine, mai rar manatarci, ne atrag privirile de la poalele molizilor.
Imediat dam in sleaul pentru tractarea bustenilor cu TAF-ul, lat de 3-4 m, afund pe alocuri de peste 2 m, cel mai adesea clisos.
In unele portiuni ogasele excesiv de afunde au fost umplute cu arbori intregi.
Urmam acest parcurs intalnind drumul auto-forestier si rampa de afluire/incarcare a bustenilor in platformele peridocurilor.
De o parte si alta e codrul foarte tanar si dens, dominant de fag si intercalat cu molidis spontan.
O a doua lucrare de rarire s-ar impune urgent, dar…nu de aici iese banu.
Ajungem la o bifurcatie in care drumul forestier continua spre sud-vest, iar sleaul abrupt si afund-clisos de TAF suie spre vest.
Continuam pe urmele de TAF.
Imediat se aud glasurile muncitorilor si duduitul motorului de TAF ce suie-n parchetul Grosi.
Trag cateva cadre, fapt ce nu pare a deranja pe nimeni.
Dupa 1 ora si jumatate de cand am plecat de la Pichet suntem ajunsi pe platoul culmii cu faget si molidis foarte rar, exploatat selectiv, cu o restransa plantatie de molid spre sud.
Drumul de TAF suie in continuare spre vest lasand intre grohotele sistos-cristaline, la stanga, Izvorul Granicerilor, un sipot cu apa excelenta (de facut provizii, fiindca nu mai sunt izvoare pana la Capul Grosi-Rapa Pop Ivan).
Un TAF tracteaza deja la vale o legatura strasnica de busteni de molid.
Il fotografiez si-i cer cateva relatii.
Socheaza totul aici – codrul hacuit ca dupa bombardament, drumurile distruse.
Urme de salbaticiuni ? Nici vorba.
E imposibil in harmalaia si haosul acesta. In timp ce suie sau coboara TAF-urile lanseaza strident-repetate claxoane ce aduc a sirene de vapor, acestea auzidu-se de hat de departe.
O taiem spre sud-vest prin ampla defrisare dreptunghiulara care se intinde intre versantul drept al paraului Holovaciu pana la cel stang al paraului Plaic.
Aflam de la un mecanic de TAF ca de fapt defrisarea se va extinde spre sud-est pana la paraul Tomnatec si mai departe.
Dam de o bifurcatie, continuam spre sud-vest suind scurt-accentuat, iesind in golul alpin din apropierea fostului Pichet graniceresc Capul Grosi, ulterior devenit casoaie cu saivan pentru vite, azi aproape vraiste.
In minte-mi vine chipul sefului de district, Turcin, cel pe care-l intalneam aici primavara devreme, la rotitul cocosilor de munte, cu vanatori romani sau straini.
Arunc o privire-n jur si ma-ntreb in ce deset de molid vor mai roti cocosii din moment ce molizii-s tot mai putini.
De la saivan spre Capul-Grosi-Rapa Pop Ivan-Grosi pajistea alpina, pe alocuri umeda si cu turbarii, in care la finele lunii mai poti admira superbe narcise, e framantata de rotile de TAF.
Suim spre Rapa Pop Ivan, lasand spre dreapta ghereta granicereasca verde-intunecata si drujbasii ce par neostoiti in avantul lor distructiv.
Ajungem la izvoarele/paraiasele cu apa rece dupa care o taiem in sus spre saua ampla ce leaga varful Paltinu (sud-est) de Pop Ivan – vest.
Parul porcului (Nardus stricta) in covoare sau smocuri ruginii confera tonul dominant, alaturi de eteratele tufe de ienuperi, sau cele de arini alpini, de pe versantii nord-estici, ucraineni.
In pajiste remarcam tardiv inflorite flori, roz pal, galben portocalii, minunate ruscute (Hyeracium cimaurantia), albe Florea studentului, campanule, seminte de oite (Pulsatila major), cateva inflorescente de ochiul gainii (Pulsatila minor), coada soricelului (Achileia Millefolia), rododendron inflorit a doua oara, clopotei scunzi si parosi (Campanulla siberica), rare flori portocalii de vulturica (Hyeracium pilosella), variate foste inflorescente, acum depozitarele perpetuantelor seminte…
E soare, cald, din pacate evaporarea si umiditatea crescuta impieteaza asupra panoramei de la nord-vest spre nord-nord est, adica da la Micu, Mica Mare spre Bendreasca, Corbu, Stogu, Ludescu si Copilasu la mai apropiatele varfuri Farcau (1957 m), Mihailec (1918), Pietriceaua …
Suim sustinut pe poteca de culme care traverseaza insule de ienuperi, cu caldarile nordice ale Rapei Pop Ivan si apoi ale varfului Pop Ivan la dreapta, admirand la sud-vest extraordinar de frumoasa culme cu alura fagarasana a Muntelui lui Serban, iar spre sud-est chelia impresionanta a Paltinului, versantii sai sud-vestici fiind intens marcati, ca un urias portativ, de pasunatul turmelor de oi.
Ca orice munte care se respecta, nici Pop Ivan nu se lasa cucerit cu una, cu doua.
Pana la a sui varful propriu-zis (inalt de 1937 m si apartinand, in zona obeliscului, Ucrainei, frontiera aflandu-se putin mai spre sud, la circa 30 m, fapt confirmat de politistii de frontiera de la Smereceni), trebuie sa urci alte trei varfuri.
De pe cel cu trei borne (ucraineana, centrala-neutra, romaneasca) poti admira un lac glaciar elipsoidal, apoi in urmatoarea caldare nea cazuta in urma cu vreo 3 saptamani, iar deasupra lor varful Pop Ivan.
Spre nord-vest, semet, conic-ascutit, se vede varful Pietros din Ucraina.
Trei stane acum pustii se vad pe Paltinu, doua pe picioare vestice, una pe culmea lunga descinzand la sud in valea Frumuseaua.
Fotografiind, admirand vastele panorame din varii unghiuri ne-au trebuit mai bine de 5 ore pentru a atinge varful si inventaria graffiti-ul de pe obelisc, doar nume si inscrisuri in ucraineana.
Din varful principal coboara spre nord doua culmi custuroase, inegale, cea mai lunga cu poteca turistica, dar…ucraineana
O alta culme continua spre nord-vest si apoi spre Pietrosul ucrainean, iar una mai blanda, inierbata, face legatura spre sud-vest cu Muntele lui Sarban.
E ora 12,30 si trebuie sa scurtam reveria fiindca subit valuri dense de neguri laptoase invadeaza creasta venind dinspre sud-vest.
La 12,45 o luam inapoi, oprindu-ne pentru a admira croncanitul rarilor corbi ori acrobatica evoluţie in picaj a cate unui vinderel, precum si pentru a nemuri rarele dar minunatele flori intirziate…
Brena doarme dusa …fara pasaport, in teritoriu ucrainean, la baza obeliscului, dupa ce la urcare avusese ilegala tentativa de-a se tavali in neaua subţire ramasa intr-o caldare ucraineana nordica.
Muntele Pop Ivan putem spune ca e curat, doar intr-o inseuare-platou in ienuparis, aproape de Rapa Pop Ivan, am remarcat un fost loc de campare in care turisti necivilizaţi abandonasera peturi goale, altele cu apa de izvor, cutii de conserve, pungi de plastic.
Intr-un singur loc, pe Rapa Pop Ivan am remarcat gainaţ de cocos de ierunca in tufele de ienuparis.
La ora 14,20 poposeam din nou la izvoarele racoroase de la Capul Grosi (coborarea de pe varful Pop Ivan pana aici fiind de o ora si 40 de minute).
La liziera de la saivan am adunat roscove, galbiori dar si cateva hribe dupa care, stimulaţi de adunarea norilor de ploaie si avertismentul a doua, indelung reverberate, tunete, am tras tare spre Izvorul Granicerilor si in continuare spre Pichetul Smereceni
Am ajuns acolo la ora 16,45 (adica dupa 4 ore de mers ), bucurandu-ne de revederea unei vechi cunostinţe, poliţist de frontiera intalnit prima oara la Capul Grosi, alatada la Pichetul Stogu, in plina iarna.
Farcaul fusese maturat de o violenta aversa, apele Repedei se tulburasera in timp ce ale Holovaciului ramasera cristaline.
Dupa aproape 10 ore de traseu alpin in care ne stimulaseram resursele cu stafide, rahat de fructe si banane, ni se facuse foame.
Am pus masa pe niste bolovani si trunchiuri, am pranzit haiduceste pe malul vaii Repedea dupa care am luat-o spre Baia Mare (150 km de la Pichetul Smereceni via Repedea-Ruscova-Sighetu Marmaţiei)
Am ajuns in Baia Mare la ora 20,45.
Fusese o tura spectaculoasa, in premiera absoluta pentru colegii mei, iar tolba foto adunase frumuseţi nevisate.
Hribele cu pulpa ca untul aveau sa constituie bonusul acestei ispravi turistice de toamna.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
