Montaniardul Lucian Petru Goja, care recent a fost intr-o drumetie prin Parcul Natural Muntii Maramuresului – pe traseul Cosnea – Smereka – Stanisoara – Culmea Mihailecu – vf. Mihailecu – Virtopu Mare – Culmea Rugasu – Vacaristea Rugasu – Varsetia – Luhei, la podul peste Paulic de peste raul Ruscova, a atras atentia asupra situatiei dramatice a zonei. Rezervatia naturala aproape ca este condamnata la disparitie. Padurea este in continuare ”macelarita”, iar turisti sunt doar cativa, chiar daca autoritatile maramuresene au tot batut moneda pe faptul ca Muntii Maramuresului pot deveni un punct de atractie pentru peisajul mirific al zonei.
Lucian Petru Goja a atras atentia in nenumarate randuri asupra ilegaltilor care se petrec, departe de ochii autoritatilor, in padurile Maramuresului, insa masurile au intarziat sa apara ori, mai grav, reactia nu a existat, chiar daca marturiile sale au fost insotite de fotografii elocvente.
Impatimit iubitor al naturii, montaniardul baimarean a vazut cum situatia nu s-a schimbat in parcul natural de la precedentele drumetii si chiar a insirat cateva din aspectele negative intalnite pe traseu. Lucian Petru Goja a vazut cum masinile incarcate cu busteni faceau transporturi regulate, chiar si in weekend, prin zona, fara ca pe rutele Sighet-Ruscova ori Ruscova – Repedea – Poienile de Sub Munte sa fie vreun control silvic. In plus, spre Smereka a putut observa, pe nici 100 de metri distanta, cel putin trei gatere.
Firmele de exploatare a lemnului isi desfasoara nestingherite activitatea, probabil pentru ca oamenii legii considera ca este mult prea istovitor sa se deplaseze in creierii muntilor, in cautarea neregulilor. Prin urmare, pe malul vaii Paulic se pot vedea stive de cherestea, busteni in asteptarea prelucrarii si gramezi de rumegus, care la o aversa torentiala ajung in cursul apei. Mai sus, dupa nici 150-200 de metri, valea Ruscova apare in fata ochilor plina de mizerii, asta la numai doua luni dupa ce un ONG local si-a mediatizat actiunea de ecologizare care fie nu a fost de mare efect, fie a fost doar ca o picatura de apa intr+un ocean. Lucian Petru Goja a spus ca in albie s-au putut vedea oale, anvelope, zdrente, cizme din cauciuc si alte gunoaie aruncate cu nepasare direct in rau de catre localnici.
Ca natura este in suferinta in Parcul Natural Muntii Maramuresului a confirmat-o si un cioban care are stana pe cursul vaii Stanisoara. Barbatul, care are in grija 250 de oi fata de peste 1.250 cate erau in urma cu un deceniu, a recunoscut ca nu a mai vazut urma de lup sau urs prin zona. Ciobanul a mai spus ca in urma cu vreo 20 de ani padurea era plina de salbaticiuni, chiar el fiind sfasiat de o ursoaica chiar sub varful Stanisoara.
Montaniardul a mai relatat ca de pe Stanisoara – Culmea Mihalecu si vf. Mihailecu, spre Rachita si apoi peste vaile Rososu Mic si Cacateasca se pot sute de hectare de paduri defrisate, mai ales in zona Rachita – Boucu, Barsanescu, precum si in zona Lutoasa. Aici sunt o multime de drumuri de TAF racordate spre caile de acces auto care duc spre Poienile de Sub Munte. Pe un ton ironic, Lucian Petru Goja chiar a remarcat ca ”daca un parc urban are alei, se pare ca un parc natural ori national musai trebuie sa aiba «alei» pentru TAF-uri”.
In parc se taie insa padurea fara sfiala chiar si in Sfanta Duminica, iar localnicii din Poieni nu se sfiesc sa doboare arborii cu drujba in plina zi. De altfel, ei stiu ca nu are cine sa ii deranjeze, iar daca se intampla, probabil, stiu deja cum sa se apere. Metodele sunt cunoscute, dar despre ele se vorbeste doar in soapta pentru ca oamenii se tem probabil sa nu ii supere pe ”ingerii pazitori” de la ITRSV.
Nu e de mirare ce se intampla in parcul natural, tinand cont ca autoritatile nu au reactie la ciopartirea padurii. La fel se intampla in Maramures, la fel se intampla si in restul tarii, iar faptul ca suprafata este intr-o rezervatie naturala pare sa nu conteze decat in acte, atunci cand UE interogheaza statul roman despre zonele naturale protejate.
Cei cinci-sase rangeri, despre care Lucian Petru Goja spune ca sunt profesionisti, si seful PNMM sunt depasiti de situatiesi nu pot stapani mafia lemnului, mai ales pe un areal atat de larg ca cel din parc. In aceste conditii, nu mai poate surprinde faptul ca localnicii din zona au ajuns sa numeasca ”livezi” fanatele de pe langa gospodariile lor, doar pentru faptul ca ici-colo mai pot fi zariti doi-trei pomi fructiferi. Peste cativa ani, fanatele probabil vor fi denumite ”paduri” din cauza arbustilor pricajiti si spinilor care nu au cum sa interese pe nimeni.
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: M.M.
– Servicii de creare site web
