Dragi frați în Cristos!
Sfântul nostru Părinte, Papa Francisc, a deschis Anul Sfânt Jubiliar cu ocazia aniversării a 2025 ani de la nașterea lui Isus Cristos, astfel încât noi, ca pelerini ai speranței, să-i mulțumim lui Dumnezeu pe parcursul unui întreg an și să sărbătorim cel mai mare eveniment din istoria lumii – nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.
Aș vrea să fac, în această meditație, o paralelă între Evanghelia sărbătorii și evenimentele Crăciunului.
În introducerea Evangheliei sale, când a menționat că „au văzut gloria Lui, glorie ca a unicului Fiu născut din Tatăl”, Sfântul Ioan nu se gândea la nașterea lui Isus în Betleem, ci la întâlnirile cu Cristos cel înviat. Totuși, începutul Evangheliei sale poate fi interpretat și ca un mesaj de Crăciun, deoarece numai cei care au murit puteau fi înviați și numai cei care s-au născut odată puteau muri.
Nu întâmplător, atunci când cineva vine cu o noutate, spunem imediat: „Ei bine, lasă-mă să văd!” Și poporul ales se comporta așa cu Dumnezeu. Deși li se părea că este intangibil, ei tot sperau cu un dor nesfârșit că într-o zi îl vor putea vedea, atinge și întâlni; Emanuel va fi Dumnezeul lor, care locuiește cu ei și este prezent pentru ei.
Părintele iezuit Péter Nemeshegyi scrie: „A fi prezent și a întâlni sunt concepte care aparțin universului existenței personale. Când două pietre stau una lângă alta, nu spunem că sunt prezente una față de cealaltă sau că se întâlnesc. Se întâlnesc acele ființe care sunt una pentru alta, sunt prezente una pentru alta… O întâlnire este întotdeauna o adresare conștientă, reciprocă către celălalt.”
Dumnezeu a împlinit dorința poporului ales într-un mod dincolo de orice imaginație. Prin întrupare, s-a întors fără echivoc către om, oferindu-i posibilitatea contactului cu El.
1.Sfântul Ioan Evanghelistul scrie: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi”. Iar îngerul de Crăciun le-a comunicat păstorilor aceste evenimente astfel: „Astăzi vi S-a născut Mântuitorul”! Nu este încă o întâlnire. Aceasta este doar o constatare. Dar ceea ce urmează apoi: ”Am văzut gloria Lui”, iar la păstori: „Să mergem așadar la Betleem, să vedem cele întâmplate” – sunt cuvinte care indică deja întâlnirea. Apostolii L-au văzut pe Domnul înviat, iar păstorii s-au grăbit să-l vadă pe Prunc.
S-a născut și a înviat! Ambele vești bune reprezintă împlinirea unor vechi promisiuni. Aici Dumnezeu a acționat și îndeamnă la acțiune: nu-i va lăsa pe păstori să se odihnească, dar nici pe apostoli: ei trebuie să confirme! Dacă această veste bună este adevărată, va schimba totul în viața lor, dar și în a noastră! Dacă este adevărat că S-a născut Sfântul lui Dumnezeu, dacă este adevărat că a murit pentru noi pe Golgota însângerată, dacă este adevărat că după moarte a înviat glorios, dacă este adevărat că putem câștiga de la El o viață nouă împreună cu Dumnezeu – atunci nu mai putem dormi în noapte, atunci nimic nu poate fi mai important decât să acceptăm cu recunoștință cel mai mare dar de Crăciun.
2. „Ai Săi nu l-au primit”, scrie Sfântul Ioan Evanghelistul…Iar Maria și Iosif „nu au primit un loc de găzduire” – notează Sf. Luca. Acesta a fost un păcat din partea celor din Betleem, un păcat împotriva Mariei, a viitoarei mame și a lui Iosif, un păcat împotriva copilului nenăscut, dar – și acest lucru este uluitor – Isus nu a venit să fie primit doar acolo unde putem primi o mamă care așteaptă un copil, un soț și o soție, ci a venit ca să-l primim într-un loc în care nu putem lăsa pe nimeni să intre, în „grajdul din peșteră”. Jung, acest mare psiholog, spune că avem o peșteră în interiorul nostru. Și Sfânta Tereza de Avila spune că acolo există animale sălbatice, instincte. Acesta este locul lui Dumnezeu în noi. Dacă Îl acceptăm acolo, toate se vor îmblânzi. Dumnezeirea lui Isus este dovedită prin faptul că a făcut posibil ca El să se nască în „peștera eului nostru”. El a rămas printre noi în Preasfântul Sacrament al Altarului și intră în noi la fiecare Sfântă Împărtășanie. Ceva mai mare, mai frumos, mai veșnic decât atât nu putem primi de la nimeni!
După primul Crăciun, trebuie să sosească și al doilea Crăciun, fraților și surorilor: acel Crăciun, când Pruncul nu se mai poate naște într-o iesle din Betleem, ci în inimile noastre, iar în inimile noastre crește pentru a fi Domn și Rege. Atunci, nu doar Crăciunul nostru, ci întreaga noastră viață va fi diferită. Este bine să fii în preajma unor astfel de oameni, pentru că acolo găsești pace, iubire și bucurie. De-am putea deveni așa, de-ar putea acest Crăciun să ne facă așa, Crăciun al cărui cel mai mare cadou este Isus Cristos Domnul! Să deschidem calea către peștera inimilor noastre și să fim purtătorii speranței în Anul Sfânt!
Cu aceste gânduri vă urez tuturor sărbători fericite de Crăciun, pline de speranță și bucurie, și un An Nou cu pace, binecuvântat de Dumnezeu!
Satu Mare, în Solemnitatea Nașterii Domnului – Crăciunul anului 2024,
† Eugen
episcop
– Servicii de creare site web
