PASTORALA DE CRACIUN – Scrisoarea pastorala la sarbatoarea Nasterii Domnului 2014 a PS Vasile Bizau

Onoratului cler impreuna slujitor, cuviosilor calugari si calugarite, persoanelor consacrate si tuturor credinciosilor iubitori de Dumnezeu.

„…va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul”(Lc.2,10-11).

Sarbatoarea nasterii lui Isus ne intampina azi pe noi toti cu invitatia la bucurie. Ingerii vestesc pastorilor minunatul eveniment al implinirii promisiunilor lui Dumnezeu si astfel istoria omenirii cunoaste o noua era. In lume incepe o noua etapa care aduce cu ea o altfel de prezenta a lui Dumnezeu. Din acest moment nu doar anii se vor numara ca pornind din inceput, ci si timpul este masurat in curgerea lui spre vesnicie cu prezenta lui Dumnezeu in el. Timpul pe care il traim nu este unul gol, lipsit de continut, fara sens, haotic, ci este plin de prezenta tainica a Celui care a intrat in el si de chemarea fiecarui om de a se masura cu plinatatea aspiratiilor sale. Ceea ce profetii au vestit de-a lungul timpului in incercata istorie a Israelului antic, azi devine fapt concret, eveniment, persoana.

Fiul lui Dumnezeu cel fara de inceput, incepe parcursul sau in lume din postura omului firav si plapand, asemenea tuturor copiilor care se nasc pe acest pamant. Mare taina este aceasta si totusi, istoria bimilenara a crestinismului o dezvaluie in parte cu fiecare generatie de oameni care cred si primesc in sufletele lor Cuvantul lui Dumnezeu.

Sarbatoarea Craciunului vine in fiecare an cu acelasi mesaj optimist pentru om, comunicandu-ne intr-un mod placut pe intelesul fiecaruia, cat de mult ne iubeste Dumnezeu, trimitand pe Fiul Sau in lume pentru a ne insoti in parcursul vietii si al devenirii noastre. Omul nu mai este singur, nici chiar atunci cand experimenteaza durerea, abandonul sau tristetea, ci prin credinta in Fiul lui Dumnezeu intrupat, mort si inviat, sufletul este in comuniune cu Cel ce a intrat in timp si a invins timpul si vitregiile lui. Evenimentul nasterii lui Isus nu mai este astfel, un eveniment al trecutului la care sa ne raportam doar ca la un eveniment istoric oarecare, ci este unul al prezentului, al intalnirii, al primirii harului, al credintei.

As dori ca in sarbatoarea acestui an sa ne indreptam atentia asupra Familiei Sfinte din Nazaret pentru a putea mai apoi sa privim ca intr-o oglinda comunitatile noastre parohiale si mai ales familiile noastre.

Evangheliile descriu intr-un mod foarte simplu nasterea lui Isus, ca si cum ar dori sa ne conduca spre esential. Doar Maria, tanara Fecioara si dreptul Iosif logodnicul ei accepta planul lui Dumnezeu in ceea ce ii priveste si il primesc in darul copilului care se naste in cel mai saracacios loc posibil. Se supun intru totul legislatiei civile si evenimentul nasterii ii surprinde in Betleem, locul nasterii regelui David. Asteptarea s-a incheiat, emotiile si intrebarile mamei in ceea ce o privesc, se contopesc in bucuria nasterii.

Stramoasa Eva nascandu-l pe Cain a exclamat: „am dobandit om de la Dumnezeu” (Fac.4,1) exprimand prin aceasta ca aducerea unui copil pe lume nu este rodul exclusiv al capacitatilor fizice si psihice ale parintilor, ci este in primul rand darul lui Dumnezeu. Fiind deschisi spre viata, parintii se pun in slujba ei si devin colaboratori ai lui Dumnezeu.

Isus are nevoie de ocrotirea mamei, asa cum fiecare nou nascut are nevoie de dragostea parintilor. Sfanta Fecioara Il va ocroti si Il va insoti pretutindeni, pentru a-I salva viata impotriva celor care vor voi sa-L ucida inca din fasa. Exista si in zilele noastre destui Irozi care au aceleasi intentii si sentimente atunci cand decid sa curme o viata nenascuta.
Cat de bland si plapand este Dumnezeu, lasandu-se in bratele sfintei Fecioare care Il primeste cu toata dragostea. Asa ni se descopera azi Dumnezeul nostru al crestinilor, Iubire care se daruieste pana la sfarsit si care astazi in Sarbatoarea Craciunului cere sa-L primim si sa-L ocrotim. Primindu-L pe Isus in viata noastra, vom descoperi odata cu trecerea timpului si maturizarea in credinta ca El este cel care ne primeste pe noi si ca avem nevoie de ajutorul, iertarea si milostivirea Sa.

Din atitudinea Mariei, mama iubitoare, deriva atitudinea Bisericii care continua in timp misiunea nasterii pentru viata vesnica. Biserica nu este o adunare de persoane reunite de aceeasi finalitate comuna, ci mai intai este o realitate preexistenta noua prin care Dumnezeu vine inspre noi. Nimeni nu isi ia sfintele Taine de unul singur, ci le primeste ca si har. Botezul prin care ne nastem pentru Dumnezeu este in acelasi timp intr-un mod real, o nastere in Biserica si a Bisericii. Potrivit Parintilor Bisericii, Cuvantul lui Dumnezeu proclamat in Biserica impreuna cu Sfintele Taine sunt hrana pentru crestin asemenea laptelui matern care hraneste noul nascut. Biserica are inaintea lui Dumnezeu o responsabilitate in ceea ce ne priveste si de aceea, se cuvine ca noi sa fim educati in Spiritul ei pur si sfant si nu in al nostru. Nasterea noastra din Biserica nu este una trupeasca, ci una spirituala care ne pune pe calea ce duce la Dumnezeu si de aceea ea nici nu poate si nici nu trebuie sa ne abandoneze pe acest drum. Privind retrospectiv, vedem ca si Maria L-a insotit pe Isus pana la ultima lui suflare pe cruce si L-a purtat in sufletul ei pana la transformarea existentei ei in cer.

Dragi credinciosi si credincioase,

Sarbatoarea Nasterii Domnului din acest an are pentru noi o semnificatie aparte, amintindu-ne de trecerea unui sfert de veac de libertate a tarii si Bisericii noastre. Suntem chemati sa inaltam gandul nostru de multumire catre Dumnezeu in semn de recunostinta pentru acest mare dar. „Ceasul Domnului”, asa cum obisnuia sa-l numeasca Inalt Preasfintitul mitropolit cardinal Todea, a venit si lanturile regimului opresiv au fost rupte. Tara noastra a reinceput sa invete sa faca pasi pe calea libertatii si a democratiei. Odata cu darul libertatii oferit de Dumnezeu, Biserica noastra inainteaza si ea in misiunea pe care o are, vestind impreuna cu Evanghelia Domnului si nevoia de unitate a tuturor crestinilor. Libertatea este un dar si in acelasi timp un ideal de atins, iar drumul spre ea este insa lung si adesea anevoios.

„Adu-ti aminte ca ai fost rob in Egipt; tine dar si pazeste poruncile acestea” (Ies.16,12). Porunca Domnului de a rememora faptele Lui minunate a determinat poporul Vechiului Legamant sa instituie sarbatoarea Pastelui, iar noua ne reaminteste ca suntem chemati sa ne aducem aminte de interventiile Lui de-a lungul istoriei si in viata noastra. Generatiile care vin sunt datoare sa cunoasca istoria recenta pentru a intelege mai bine care este rostul, misiunea si scopul marturisirii lor. Doar prin cunoasterea adevarului si asumarea lui prin iertare pentru vindecarea ranilor, reusim sa marturisim mai convingator lucrarea Domnului si suveranitatea Lui in chemarea universala la mantuire.

In acest context al Sarbatorii Craciunului, evangheliile ne prezinta fuga Familiei Sfinte din fata primejdiei pentru salvarea vietii pruncului Isus. Abia ce a intrat in lume, Dumnezeu intrupat este persecutat si trebuie sa-si gaseasca loc in casele, familiile si sufletele care iL primesc si sunt disponibile sa-si asume si sa impartaseasca viziunea, logica si modul Lui de a fi si trai. Astfel, cautand vointa Domnului, vom avea curajul sa privim trecutul mai degraba cu recunostinta decat cu indarjire si in acelasi timp vom fi mai disponibili sa ne aplecam privirea inspre acest „azi”de acum care ne deschide spre viitor.

Tot in acest an calendaristic, de aproximativ o luna, a inceput Anul pastoral dedicat vietii consacrate. Voit si propus de Papa Francisc, acest an pastoral va continua pe toata durata anului viitor si ne propune noua tuturor fiilor Bisericii sa ne indreptam atentia spre sensul, misiunea si cererea prin rugaciune a darului vietii consacrate. Tinut in mare cinste de bimilenara traditie a Bisericii, darul vietii consacrate infrumuseteaza si completeaza sensul trairii crestine. Isus insusi a spus: „oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica”(Mt.19,29).

Aceasta dedicare totala a slujirii lui Dumnezeu si a Bisericii isi are originea in vocatia speciala de care se invrednicesc tinerii si tinerele comunitatii crestine. A fi in serviciul comunitatii bisericesti prin slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui cu inima curata corespunde unei chemari generale care depaseste granitele institutionale ale manastirilor, insa este statornicita si facuta vizibila de viata consacrata. Lumea de azi are nevoie de acest semn profetic care sa-i aminteasca ca „cei ce se vor invrednici sa dobandeasca veacul acela si invierea cea din morti, nici nu se insoara, nici nu se marita … caci sunt la fel cu ingerii si sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii” (Lc 20,35-36).

In Eparhia noastra sunt prezente 11 comunitati de calugari si calugarite care apartin tot atator ordine si congregatii religioase. Pe langa rugaciunea zilnica, fiecare comunitate mai este implicata in cel putin o misiune a Bisericii si a comunitatii locale. Astfel, multe dintre ele desfasoara activitati social-caritative, de cateheza, de vizitare si ajutorare a varstnicilor si bolnavilor. Familia Sfanta a lui Isus, este prezenta azi si in slujirea acestor fii si fiice care incearca sa-L primeasca, sa-L urmeze si sa-L vesteasca pe Domnul in vocatia specifica a familiei calugaresti.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Vestea nasterii lui Isus Hristos potrivit evangheliei dupa Luca, este adusa de catre ingeri, mesagerii inefabili ai lui Dumnezeu. Ea vine de Sus de dincolo de timp si doar se manifesta in timp la plinirea vremii. Oamenii nu au descoperit acest adevar cu propriile lor capacitati si nici nu l-au inventat pentru a-si gasi argumente la necunoscutele pe care le au. Ea ii are ca primi destinatari pe cei mai saraci si marginalizati ai societatii de atunci, pastorii de animale, pentru ca apoi sa treaca la toti oamenii care vor sa primeasca acest mesaj: „…va vestesc bucurie mare (…) vi s-a nascut azi Mantuitor” (Lc 2,10-11).

Accentul vestirii ingeresti este pus pe cuvintele voi/voua, azi/acum, aveti Mantuitor. Este acest azi continuu al vietii noastre care este interpelat de har si transforma ziua obisnuita in sarbatoare, si caruia ii raspundem dupa masura credintei noastre. De atunci si pana acum continua aceeasi lunga serie a fiecarei zile, devenita azi: „astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre” (Lc 4,21), „astazi in casa ta trebuie sa raman” (Lc 19,5), „astazi s-a facut mantuire casei acesteia” (Lc 19,9), „astazi vei fi cu mine in rai” (Lc 23,43).

Astazi este Craciunul si Isus se naste in sufletele celor care isi reinnoiesc speranta si aspiratiile spre bine, in sufletele celor care isi propun sa-si indrepte greselile, a celor care vor sa se impace cu familia, a celor care iarta ofensele, a celor care doresc sa-si schimbe viata pentru a aduce bucurie propriei familii si pentru a face mai mult bine.

Indreptandu-ne atentia asupra familiei crestine, constientizam tot mai mult provocarile pe care ea le are de infruntat si greutatile de invins. Nevoia de resurse financiare pentru un trai decent, duce la separarea temporara a sotiilor, si in multe cazuri chiar la o distantare sufleteasca. Munca solicitanta de la serviciu si putinul timp ramas pentru a-l darui familiei atrage de asemenea o lipsa a comuniunii depline. Sfintei Tereza de Calcutta ii placea sa spuna in sfaturile pe care le dadea surorilor din ordinul intemeiat de ea, Misionarele Caritatii, „iubirea incepe de acasa”, pentru a sublinia importanta cultivarii permanente a raportului cu cel de langa tine. Lipsa de respect, de iubire si de daruire reciproca destrama multe familii si cei care resimt cel mai tare aceasta sunt copiii. Lipsa rugaciunii atrage de asemenea, in timp, o ariditate sufleteasca impreuna cu demotivarea continuarii propriei misiuni. Atunci cand sotii nu se mai roaga, pierd fara a constientiza axul sacru al legaturii lor. Sfanta Fecioara si dreptul Iosif ne invata sa avem privirea atintita asupra lui Isus, pentru a ne lasa plasmuiti si formati de harul care vine de Sus.

In acest an pastoral pe care l-am inceput, sa pornim tocmai de la aceasta realitate sfanta pe care o avem la indemana: rugaciunea personala si comunitara. Ne putem aduce contributia la semanarea si recunoasterea vocatiilor pe care Dumnezeu le sadeste in sufletele copiilor, prin rugaciune si disponibilitatea de a educa. Referindu-se la Biserica folosind una din imaginile care o descriu adecvat, adica familia, Conciliul Vatican II recomanda: „in ceea ce s-ar putea numi Biserica familiala, parintii trebuie sa fie pentru copiii lor, prin cuvant si exemplu, primii vestitori ai credintei si sa vegheze la vocatia proprie a fiecaruia, acordand atentie speciala vocatiei sacre” (Lumen Gentium, nr.11 Constitutia Dogmatica despre Biserica).

Astazi ne indreptam gandul spre toate familiile, spre cei ce sunt in varsta, fie ca sunt suferinzi, bolnavi ori singuri, pentru a-i face partasi bucuriei si comuniunii noastre. Le transmitem in primul rand prin dumneavoastra, vestitorii nasterii lui Isus, salutul nostru parintesc si comuniunea de rugaciune. Un gand aparte avem pentru toti acei care in acest an au cunoscut doliul pierzand pe cineva drag. De asemenea, nu ii uitam pe cei saraci si lipsiti de bunurile necesare traiului decent, facandu-i partasi vestii ingeresti si Sarbatorii de azi. Tuturor acestora, dumneavoastra, familiilor si celor dragi ai dumneavoastra, calugarilor si calugaritelor, va dorim Sarbatori fericite cu bucurie, pace si speranta si un An Nou binecuvantat si imbelsugat.

La multi si sfinti ani!

Sursa: PS Vasile Bizau