Pastorala PF Lucian la Sarbatoarea Nasterii Domnului

Preacucernici frati preoti,
Iubiti fii sufletesti,
“Mare si uimitoare minune s-a savarsit astazi: Fecioara naste si pantecele nu i se strica; Cuvantul se intrupeaza si de Tatal nu se desparte; ingerii cu pastorii preamaresc si noi impreuna cu dansii cantam: Marire intru cele de sus, lui Dumnezeu, si pe pamant pace!”

Aceasta este atmosfera de taina minunata pe care ne-o actualizeaza celebrarea liturgica a Nasterii Domnului (Vecernia Sarbatorii). Mare si uimitoare minune! Nu vom putea niciodata sa cuprindem cu mintea noastra, in totalitate, marea taina a Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Nu vom putea niciodata sa pricepem suficient care a fost motivul pentru care Dumnezeu il trimite la noi pe Fiul Sau preaiubit!

Din aceste adevaruri vesnice noi gustam, an de an, tot mai mult, asa incat reusim sa invatam macar titlul unei lectii predata omenirii de Domnul Dumnezeu: El este iubire! Aceasta lectie ne este predata solemn in noaptea Nasterii Mantuitorului, iar noi, copii ai Milostivirii dumnezeiesti, o repetam mereu, pentru ca ispita de a o uita este mare.

Marele teolog cardinal Urs von Balthasar, in cartea sa “Iubirea, forma a Revelatiei”, explica modul in care ne este predata lectia iubirii, cum noi invatam iubirea, cum invatam a iubi: “Daca mama surade multe zile si saptamani copilului, ea va primi odata drept raspuns surasul copilului. Ea a trezit in inima copilului iubirea, iar prin faptul ca se trezeste la iubire, copilul se trezeste la cunoastere… Cunoasterea incepe sa intre in joc pentru ca jocul iubirii incepuse deja in prealabil dinspre mama, dinspre transcendenta”. Asa explica Dumnezeu iubirea, si cand explica iubirea, El se explica pe Sine. Explicatia pe care Domnul Dumnezeu o face omenirii nu este doar o simpla formula deosebit de frumoasa, o lozinca atragatoare, ci este o Persoana divin-umana, Persoana Fiului Sau preaiubit pe care L-a trimis in lume. Asa marturisim si in colind: “Pe Fiul, in al Sau Nume, Tatal L-a trimis in lume: sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca!”

Asa explica Dumnezeu lectia iubirii; asa se explica Dumnezeu pe Sine omului, pe care il vrea capabil sa-L iubeasca si sa ajunga la asemanare cu El. Iubirea straluceste dinspre El, pentru ca El este Iubire, iar aceasta intemeiaza in inima omului lumina iubirii care-l ajuta sa poata vedea Iubirea desavarsita. Sfantul Apostol Pavel explica adevarul acesta: “Fiindca Dumnezeu care a zis: Straluceasca, din intuneric, lumina! – El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta maririi lui Dumnezeu, pe fata lui Cristos. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi” (2 Cor 4,6-7).

Niciun copil nu se trezeste la iubire fara sa fie iubit; nici o inima omeneasca nu se trezeste la intelegerea si cunoasterea lui Dumnezeu fara atingerea harului Sau. In noaptea Nasterii lui Isus, Dumnezeu arata omenirii cat de mult o iubeste! Dragalasul Prunc, sarac, neputincios, inconjurat de o Mama blanda si ascultatoare, modesta si umila, ocrotiti de un barbat drept si temator de Dumnezeu, ne ajuta sa intelegem si sa cunoastem ca Iubirea lui Dumnezeu este mai intai “slabiciune” si “nebunie”.
Cum poate un Dumnezeu sa se faca om?
Cum poate un Dumnezeu sa se nasca intr-un staul de animale?
Cum poate un Dumnezeu sa stea la indemana oamenilor, batjocorit si omorat?
Iata “slabiciunea” si “nebunia” lui Dumnezeu socotita asa de catre oameni!

“Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decat taria oamenilor”, spune Sfantul Pavel (1 Cor 1,25). Iar imnologia Sarbatorii exalta “slabiciunea” si “nebunia” lui Dumnezeu in iubire: “Pe cel dupa chip si dupa asemanare vazandu-l Fiul lui Dumnezeu stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a coborat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei fara schimbare, ca intr-insul sa innoiasca pe Adam cel stricat” (Litia Vecerniei). 

Iubiti fii sufletesti,
Daca Dumnezeu a venit la noi in trup, inseamna ca Iubirea a venit in lume, iar Iubirea nu vrea alta rasplata decat iubirea reciproca. De aceea, Dumnezeu nu vrea nimic altceva de la noi decat iubirea noastra. “Sa nu iubim insa cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul”, ne invita Sfantul Evanghelist Ioan (1 In 3,18), fiindca “cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este Iubire.” (1 In 4,8).

Pruncul din iesle ne indeamna sa iubim pe orice copilas nedorit si chinuit, abandonat sau vandut; pe orice tanar lipsit de educatie si de un camin, drogat sau degradat de patimi; pe orice bolnav care are nevoie de mangaiere, pe orice batran, lipsit si singur; pe orice pacatos care are nevoie de mantuire.

Daca Isus nu mai vine la noi, astazi, in mod vizibil ca atunci in Betleem, El vine sub chipul celui de langa noi, si care asteapta de la noi doar iubire.
Iata o povestioara cu talc: Era odata o doamna in varsta, care petrecea multe ore din zi in rugaciune. Intr-o zi a auzit glasul lui Dumnezeu care i-a spus: “Astazi voi veni sa te vizitez!” Indata femeia a inceput sa faca curat, sa gateasca mancare si sa faca prajituri. Apoi a imbracat hainele cele mai frumoase si astepta sa vina Dumnezeu. La putin timp a batut la usa cineva. Crezand ca este Dumnezeu, doamna a alergat la usa sa deschida. Dar nu era decat vecina care ii cerea imprumut putina sare. Doamna a alungat-o, trantindu-i usa in nas. Putin mai tarziu, o noua bataie la usa. Doamna s-a aranjat in oglinda, apoi s-a repezit la usa sa deschida. Dar la usa era un copil, imbracat intr-o haina prea mare, care vindea nasturi si sapunuri. Doamna s-a rastit la el: “Du-te, nu am timp de tine. Acum il astept pe bunul Dumnezeu!” Mai tarziu, o noua bataie in usa. Doamna a deschis repede, dar s-a trezit in fata cu un batran zdrentaros si murdar. “O bucata de paine, nobila doamna, chiar si mucegaita. Si daca m-ati putea lasa sa ma odihnesc putin pe scarile casei dumneavoastra”, a rugat-o batranul. “A, nu! Lasa-ma in pace! Eu il astept pe bunul Dumnezeu; pleaca de pe scarile mele”. S-a facut seara tarziu si Dumnezeu nu a mai aparut. Deziluzionata, doamna a mers sa se culce. A adormit si a inceput sa viseze. I-a aparut in vis bunul Dumnezeu care i-a spus: “Astazi de trei ori am venit sa te vizitez si de trei ori nu m-ai recunoscut si m-ai alungat!”
Cred ca usor am desprins mesajul acestei povestioare: “Acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun; dar nu uita, cand esti voios, crestine sa fii bun!” 

Dragii mei,
Ne-a invrednicit bunul Dumnezeu ca, in intervalul de timp scurs de la celebrarea Pastilor, sa avem parte de inaltatoare evenimente. Amintesc Intalnirea ecumenica de la Sibiu, care, pentru Biserica noastra a atins punctul culminant in celebrarea Sfintei Liturghii din sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, 8 septembrie, in prezenta a zeci de episcopi si sute de preoti ai Bisericii Catolice din Europa. Multi dintre cei prezenti au fost impresionati de frumusetea si profunzimea Liturghiei noastre.

Apoi, cu putine zile in urma, duminica, 16 decembrie, in Sfanta Catedrala a Blajului s-a celebrat hirotonia intru episcopat a doi preoti eminenti ai Bisericii noastre, acum Preasfintiile lor Vasile si Mihai, pentru care am cerut de la Isus, Arhiereul vesnic, sa ii umple de har, pentru ca umbland intru sfintenia vietii, turma credinciosilor nostri sa creasca in iubire si in autentica marturie crestina. 

Iubiti fii sufletesti,
Iubirea in Persoana ni s-a revelat in ieslea Betleemului: Pruncul Isus care s-a nascut! Asupra dragalaseniei Lui sta aplecata Maica Fecioara, Mama Lui si Mama noastra, alaturi de Sfantul Iosif.
Ea, Maria, intrupeaza chipul adevaratei si vesnicei iubiri pe care Dumnezeu a revarsat-o si o revarsa necontenit pe pamant. Plina de iubire, Ea mijloceste iubire pentru toti oamenii.
“Ar trebui sa tinem mereu in mana noastra mana Sfintei Maici si sa o sarutam mereu cu recunostinta. E Mama lui Isus; e Mama Euharistiei. Sa privim pe Maria Fecioara ca o Euharistie. In Ea a salasluit Cuvantul lui Dumnezeu mai vizibil decat in Painea consacrata”, scria episcopul arhanghel Ioan Suciu, pe care l-am comemorat, in 3 decembrie, la aniversarul centenarului nasterii sale.

Sa privim pe Mama si pe Copil; sa privim Familia, dragii mei, ca pe sanctuarul vietii si al iubirii. Aici se invata, zi de zi, marea lectie a iubirii, pe care Dumnezeu ne-o preda in Fiul Sau si prin toate monumentele de iubire de care societatea are atata nevoie.

Voi incheia acest mesaj de Nasterea Domnului cu o alta povestioara: Bebelusul, inainte sa se nasca, se intalneste cu Dumnezeu: “- Dumnezeul meu, eu merg in lume si nu stiu ce voi face acolo? – Pentru tine am pregatit un inger si el o sa aiba grija de tine! – Doamne, eu nu stiu limba oamenilor, cum o sa ma inteleg cu ei? Cum o sa ma adaptez? – Ingerul pe care ti l-am pregatit te va invata limba lor. – Doamne, eu am auzit ca in lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi? – Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa te apere de rele. Fii fara grija! – Doamne, cum o sa ma pot intoarce la Tine? – Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa-ti spuna cum te poti intoarce la Mine!” S-au adunat ingerii si a sosit timpul ca bebelusul sa plece in lume, dar a mai intrebat: “- Doamne, cum se numeste ingerul pe care mi l-ai pregatit? – Numele nu e important. Dar tu ii vei spune: Mama!”

Maria, Mama lui Isus si a noastra, mamele noastre, ca adevarati ingeri pazitori sa ne conduca pe toti la leaganul de unde ne zambeste Pruncusorul, pentru a invata ca la Craciun Iubirea a venit la noi si a ramas cu noi, iar noi avem o singura datorie: aceea de a iubi!

Dimpreuna cu Preasfintiile lor, Episcopii Mihai si Vasile,
Va transmitem binecuvantarea arhiereasca, imbratisandu-Va pe toti in dragoste si ducandu-Va vestea cea buna prin colindul nostru strabun!

Al vostru,
+Lucian
Arhiepiscop Major

Pastorala PF Lucian la Sarbatoarea Nasterii Domnului (2007)

Sursa: .