Pe valea Negoiasa, Curmatura Galatului si Taul Stiol

Sambata dimineata la ora 5 ne imbarcam si luam drumul spre Cavnic-Valea Izei-Borsa. Ajungem cu 5-10 minute mai tarziu in Pasul Neteda si ratam rasaritul. Soarele s-a ridicat de-o schioapa, incandescent-orbitor, peste Muntii Marmuresului. Clencerii si jirezile cu iarba abia cosita, emana tulburatoare parfumuri pe valea Cosaului si-apoi pe Valea Izei.

Neaua de pe Pietrosul Rodnei s-a restrans teribil intr-o saptamana, acoperind doar precum niste inguste strasuri traiectele torentelor si valcelelor din Zanoaga Mare si de pe Iezer.

La 7,10 (dupa circa 150 km) oprim la Gura Negoiesei, ne luam rucsacii de tura si demaram o noua aventura rodneana.
Soare, nori doar de foto-decor, vile insirate simetric acolo unde pana-n 1990 puteai admira muntenestile case de lemn si gospodariile aferente.
Fatade-n calcio vechio, alteori pastelat–viu zugravite, balcoane cu petunii, muscate, begonii, furie a avantului constructiv, destul de mult bun gust dar ioc traditional/specific.
Exceptie face zona finala a acestui cartier borsean, mic apendice unde mai supravietuiesc cateva case cu fatadele placate cu solzi de molid, gradinile cu sol fertil in care ceapa, usturoiul, loboda si salata verde cresc luxuriant alaturi de lupinii ornamentali albi, roz sau albastri.

Niciunde moara de apa si valtorile vizibile aici pana prin 1995.
Tumultuoasa valea, cristalin-vuinde apele inaintea confluarii-n rau Viseu, mal stang. Incendiul deliberat al padurii in 2005 a lasat vederii de departe a stancariilor calcaroase pitoreresti care domina confluenta dintre valea Negoiasa Mica (ce vine de la sud-sud-vest) cu valea Negoiasa Mare (ce vine dinspre sud).

Depasim ultimele gospodarii, suim pe Negoiasa (mal geografic drept), cu albia mult schimbata in ultimii doi ani, deosebit de accidentata apoi ajungem la capatul drumului.
Malul alunecat ne obliga sa ocolim stanga-n sus, prin brusturet, apoi fanata bogata.

In stanga noastra se iveste chiar ultima asezare munteneasca dupa care trecem de niste garduri protejand fanata de pasunat, apoi dam de o poteca ce acompaniaza amonte mal drept valea Negoiasa.
Aici ne asteapta alti bulbuci de munte, imensi, galben-portocalii, grasi-turgescenti, alaturi de ciulini visinii imbobociti si palcuri-alb-scamosate de bumbacarita.
In fundal, departe, versantii alpini suie spre varful Puzdre.
Cuci, codobaturi mari, gaite, limacsi, gaze, vuietul vai, soare, splendida dimineata!

Poteca o ia descendent spre albia bolovanoasa si ne obliga destul de repede la o prima traversare.
Nu peste mult la stanga se ivesc fostele salase de animale confectionate din barne de molid, trainice, impotriva atacurilor ursilor.
Azi sunt doar ruine.
Fostul drum se mai poate vedea insa a devenit discontinuu, intreg cursul Negoiesei parand radical schimbat, deosebit de salbatic si de un pitoresc aparte.
Acolo unde Negoiasa izbeste de milenii un pinten stancos sistos cristalin, puntea traditionala nu mai exista.
Traversarea se face acrobatic, peste bolovani partial submersi.

O vreme continuam pe malul geografic stang, pana la confluenta Negoieselor.
De aici o luam la stanga-n sus, pe pieptul de deal strajuit de brazi si molizi.
Ajungaem dupa ceva mai bine de-o ora la un loc de popas cu banca de lemn si umbrar sindriluit.
De acum ne deplasam in sus pe Negoiasa Mare (malul geografic stang).
Ii admiram debitul impresionant, pragurile si repezisurile alb-inspumate, vuietul nebun ca de uriasa valtoare.
Trasul hipo al bustenilor a transformat poteca, excelenta pana-n 1990, intr-una hartopoasa, maloasa pe alocuri.
Urmeaza un pasaj expus, pe un bolovan sistos suspendat deasupra vaii nebune si apoi o alta traversare acrobatica, din bolovan in bolovan, alunecos si destul de riscant.

Soarele arde tot mai intens.
Ne bucuram o vreme de poteca destul de buna de pe malul drept, apoi aceasta sarea valea continuand pe malul stang.
Evitam sa mai traversam o data prin albia riscanta, ceea ce se dovedeste foarte repede a fi o eroare.

Marcajul turistic triunghi albastru de prin anii 1960-1965 dispare.
Unul ceva mai recent, execrabil realizat, vizibil doar in debutul traseului, dispare dupa aceea.

Continam in amontele malului drept, dam de un torent pe care se tractasera busteni, multi fiind abandonati in lungul sau.
Poteca dispare.
O luam in sus pe torent circa 100-150 m, ajungem la o saritoare iar de aici o cotit-o prin hatis si doboraturi la dreapta, de-a coasta.
Debuteaza astfel calvarul indurat mai bine de un ceas.
Surmontam vertical sau in patru labe molizii de mult doborati, traversam doua valcele apoi un torent bolovanos, inotam prin zmeuris, pipaim cu piciorul bolovani nevazuti si iesim cu greu la dreapta-n jos, la o poteca ce este dupa aceea periodic blocata de molizi doborati de-a curmezisul.

In dreapta sus se iveste din ce in ce mai fotogenic/impresionant varful Puzdre iar in fata, mai departe, Putredu Galatului, urias dar cu varful mai rotunjit.
Treptat barierele naturale se diminueaza ca numar, poteca fiind buna si, facil circulabila, pe Negoiasa (mal geografic stang).

Au trecut 3 ore si jumatate de la debut si abia ne apropiem de stana traditionala din caldarea inferioara a Puzdrelor.
Dupa 1989 molizi maturi au fost doborati cu drujba de proprietarii stanei, alcatuind un fel de patrulater-tarc din trunchiuri groase, asta pentru a nu face clasicele staule, o alta proba de mitocanie pastorala borseana, Paltinul (versantul vestic), de sub fosta cabana Puzdre (1927) fiind azi integral marcat de cioate inalte de 45-75 cm.

Traversam acest tarc si intram in uriasa holda de stevie luxurianta intercalata cu urzici din care abia de ne vedem, stana promiscua a unor ieudeni, cu comarnicul si casoaia paraginite, acoperite cu folie de polietilena, ramasera la stanga.
Caini ciobanesti carpatini, negri tarcati cu sur si alb, ne hamaiesc neagresivi din brusturet. Mai sus dam de mioare si alti caini, cu totii cu cate un ciucure rosu, anti deochi, la gat, niciunul cu jujeu desi eram in Parcul National Muntii Rodnei – o asa zisa arie naturala protejata.

In dreapta apar ruinele mai noii cabane Puzdre construita de IPEG si fostul carosabil alpin care o lega de Borsa Poiana via Repedea, pe sub varful Fetei si varful Puzdre (nord).

Fiindca la sud-vest, de la Saua Laptelui spre varful Laptelui–Anies–Saua Puzdre, incep sa se aglomereze norii, decidem sa atacam Paltinul direct pe piciorul parcurs de stravechiul drum in serpentine, inierbat, pe alocuri taiat de mici izvoare nascute-n sisturi cristaline.

Imediat apar primele tufe de rododendron, molizii infloriti, din ce in ce mai piperniciti, facand loc jenuperilor si jnepenilor gata de inflorire.
Mai apoi se ivesc albastrele cerneala colonii superbe de Gentiana verna–steluta Domnului– intercalate cu smardar/bujor de munte si o varietate de traista ciobanului, cu exemplare albe sau roz-pal violacee. Lor li se adauga violetele alpine si niste ranunculacee scunde, intens portocalii, mai apoi cupele-Gentiana cohiana-albastre cerneala si parca brumate-n trompetutele lor catifelate.

Cand ajungem in zona Taurilor Cimpoiesei ne impresioneaza un urias lan de barba mosului-varietatea alpina, ceva mai scunda si cu motocei rotunzi, alb-suri.
In fundal vedem Piatra Rea si dincolo de ea, departe Cearcanu si Podul Cearcanului.

Trecem pe langa modestele tauri gemene si inegale ale Cimpoiesei, suim pe langa vestigiile zidite ale fostelor picioare de funicular pentru transportul piritei, catre Curmatura Galatului, cu obarsia in valea Cimpoiasa la stanga, dincolo de ea e Paltinul coama prelunga iar spre est, Valea Rea (fundul) si Muntele Cailor.

Rododendronul este intins peste tot, ciclamen, pal roz, ciclamen-visiniu, nespus de viu alteori, acaparand fostul jenepnis devastat cu toporul.
Din urma, suind pe valea Cimpoiasa, ne ajung doi pustani frumusei, de vreo 10-12 ani, pistruiati si roscovani ca niste irlandezi, calarind dibaci murgi semigrei.
Acestia sunt insotiti de parintii lor si alti tineri. Suie impreuna la Curmatura Galatului dupa care o iau spre stana din Stiol unde-si aduna azi vitele si cai pentru varat.

La ora 13,30 suntem pe Curmatura Galatului (poteca larga si splendida), la capatul marcajului turistic triunghi albastru care se termina in banda rosie de creasta principala.

Panoramam de la Muntii Maramuresului–varfurile Toroioaga – Capra, spre Podul Cearcanului – Cearcanu dar si spre rodneenele varfuri Gargalau – Clai – Omului.
Intreg abruptul este-sud-estic al Galatului este acoperit cu tufe de rododendron pana la tot mai micile pete de nea din fundul Vai Rea.
La ora 13,40, dupa 6 ore de la plecare, poposim pentru pranz.
Stam in pajistea cu bujor de munte vreo 20 de minute apoi o luam spre Saua Gargalau.
In dreapta, total degajat de neguri, apare Corongisul, apoi izvoarele bogate din dreapta potecii largi, rectilinii si locul traditional de campare pe langa care coboara spre Anies marcajul turistic cruce albastra (26 km, 7-8 ore conform sagetii indicator Saua Stiol – stalp de lemn rupt si total dezorientant pentru necunoscatorii zonei), respectiv 1ora si jumatate pe banda rosie pana in Tarnita lui Putredu, peste varfurile Gargalau – Clai – Omului.
Pe stanga a ramas ultimul palc nostalgic primavaratic de branduse ivite din tardivul must al zapezii.
Suim in Saua Gargalau admirand faldurile nivale nord-vestice afunde, destul de putin captusite acum cu nea, spre sud-vest versantii roz-ciclamen datorita boschetilor continui de bujor de munte.
Coborand catre est, spre terasele cu zone umede acaparate acum de portocalii calcea vestigii ale depozitelor de nea.
In fata apare Taul Stiol (Izvorul Bistritei Aurii, cu conturul initial in forma de inima, mai intunecat si mai afund spre sud-sud-vest) iar la stanga e frumoasa culme si varful Musceta, cu abrupt est-nord-estic stancos.
Superbe branele si valcelele cu torente nordice ale Gargalaului, partial bordat cu nea.
Coboram spre malurile nord-nord-estice si constatam ca niste copii veniti cu biciclete/cort incearca sa pescuiasca, altul taie cu toporul molizi pitici si jneapan pentru a intretine focul de tabara.

Cativa turisti veniti dinspre Saua Stiol se plimba pe dig facand fotografii, altii sosesc in plimbare din aceeasi directie.

La est de Musceta, in superba (altadata) zona alpina brazdata de sur-albicios-albastrii lapiezuri, doline, ponoare (carsturi active).

Din Saua Stiol, avem in fata dinamicul spectacol al nebuloaselor evoluand deasupra Cercanului si Podului Cearcanului (Aeroportul OZN), mult mai aproape defrisatul la sange varf Stiol, teleschiul si sub el catre sud-est Cascada Cailor.

Urmam marcajul turistic banda albastra ce ne conduce spre stana de vite din Runcu Stiolului, la terminalul telescaunului si cocheta cabana a Salvamont Borsa, acum pustie.

La sud-sud-vest ne atrage privirile vasta panorama de la Gargalau spre Musceta–Zanoaga si Muntele Cailor, Podul Cailor, in fundal Galatiul, varful Laptelui si Aniesul, la dreapta acestuia varful Puzdre. In plan mai apropiat se afla stancariile si cascada Cimpoiesului apoi Paltinu.
De acum incolo, arsi de soarele dupa-amiezii fastuoase, coboram pe sub telescaun in Borsa Complex.

Daca la ora 15 am fost in terasa estica de sub Saua Gargalau iar la ora 16 plecam de la Taul Stiol, la ora 18 ajungem la plecare telescaun si ingenioasa imprejmuire realizata din sute de schiuri desperecheate.
Admiram in passing bisericuta ortodoxa de lemn, in stil maramuresean, frumoasa si armonioasa, precedata de o monumentala poarta maramuresana, asa zis traditionala, micul cimitir din tintirim dupa care o taiem pe scurtatura spre fostul Han al Butinarilor si minihidrocentrala si statia trafo Electrica.
Luam aminte la albia Viseutului, amenajata si destul de curata, dar mai ales la numeroasele oferte de cazare, dincolo de vale.
La baza esuatului proiect grandoman Luna Ses-Borsa e un impresionant hotel iar sub el, in aluvionarul con de grohote iresponsabil escavate, apar mugurii altor similare edificii. Din nou constatam numarul mic de turisti raportat la extraordinar dezvoltata capacitate de cazare din zona Borsa.

Un microbuz ne ia din intersectia cu DN 18 si ne duce la aproximativ 3 km pana la Gura Negoiesei.

Imediat pornim spre Baia Mare, fericiti de reusita deplina a turei noastre ce a insumat 11 ore, din care mai bine de-o ora innotand prin dezradacinarile si haosul silvic al Negoiesei superioare ce avea sa stimuleze neuitarea.

O luam spre dealul Moiseiului.
Admiram si ne luam ramas bun de la Puzdre, varful Repedea, Cormaia, Piatra Alba, Pietrosul Rodnei, Golgota, Culmea Hotarului, varful Momaia, apoi de la Muncelul Raios, Tiblesul indepartat, Stanisoara, Varatecul si Sermetesul Muntilor Lapusului, mai apoi de la Creasta Cocosului – Gutai si Trei Apostoli.
Scapam pe Valea Izei de doua parsive radare, ajungem arsi de soare si placut obositi iar la ora 21 poposim in Baia Mare.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu marcat turistic cu triunghi albastru pana in Curmatura Galatului – marcaj inconstant ce lipseste pe mari portiuni. 

De aici pana in Saua Gargalau exista marcaj turistic banda rosie, de creasta principala. 

In continuare catre Taul Stiol si apoi spre teleschi-telescaun Runcu Stiolului–Borsa Complex marcaj turistic banda albastra. 

Traseul poate fi parcurs, datorita traversarilor repetate ale vaii Negoiasa Mare si a unei zone cu doboraturi de vant in aproximativ 10-11 ore. 

Rasplata exceptionala ne-o ofera boschetii de bujor de munte infloriti, gentienele, barba mosului si vastele perspective. 

Nu exista zone expuse, problemele sunt puse de traversarea vai si a zonei cu dezradacinari. 

Atentie la vipere! 

Nu se recomanda pantalonii scurti!

Foto: Pe valea Negoiasa in sus