Indisponibilitati trupa. Caldura foarte mare. Prognozat front atmosferic nord-vestic si sanse 1% furtuna cu descarcari electrice pentru zona Larga si Telciu de la poalele Tiblesului (accuweather.com).
Motive suficiente pentru plecarea la prima ora din Baia Mare.
Si-a meritat, macar pentru a admira inca o data superbele neguri plutind deasupra localitatii Cufoaia si depresiunii Tarii Lapusului, de la Razoare spre Tg. Lapus, Damacuseni, Rogoz, Lapusu Romanesc…
Vezi galeria foto (click aici…)
Si-apoi rasaritul soarelui, intre Hudin si Tibles, baleind in purpura versantii; sau pentru a admira dupa Damacuseni scoaterea la pasune a bivolilor spre pajistile deja aride din Suciul de Jos, stolurile de porumbei salbatici gulerati, berzele instruindu-si odraslele, un starc cenusiu inaltandu-se maiestuos din valea cu ape imputinate dupa Suciu de Sus, fanatele debordand de clenceri si clai noi de fan, ingustele holde de ovaz, grau de primavara ori cartofi, tot mai rarele case lapusene traditionale spoite-n albastru ultramarin si cu inguste prispe umbrite de ghirlande de vita de vie apoi, la intrarea catre Grosii Tiblesului, alte neguri lenticulare amalgamate fuioarelor alb-cenusii de fum acricios.
Pustii sunt cele trei casute camping amenajate-n urma cu vreo doi ani in Greble. Nefinalizate succesivele mici helestee pentru pastravi de pe valea Bradului (mal stang), unul singur plin ochi cu apa si poate chiar populat.
In progresiva agonie sunt pitoresc-razletele gospodarii traditionale inconjurate de minunate fanate date-n parg, numai bune de cosit.
Tot mai extinse sunt defrisarile de pe Hudin (versantii vest-sud-vestici-sud-estici), Hudiesul si Stregiorul.
Intalnim imense rampe de afluire a bustenilor, preponderent de fag, pe la confluenta dintre valea Bradu – valea Stregior si mai in amonte, spre cabana Tibles si confluenta dintre valea Prelucilor cu valea Izvorul Rau.
Cateva mici tabere de corturi, pescari la lipan, pastrav si clean sau vilegiaturisti picnicari campasera decuseara in lunca vaii Bradului sau vizavi de cabana silvica Tibles, la poalele falnicilor fagi ramasi nedoborati.
Aceeasi intensa activitate apicola pastorala in perimetrul cabanei silvice, la liziera fagetului dar violetele flori de zburatoare abia incepeau sa infloreasca, in schimb mai erau putine flori de soc iar in limbile torentiale/aluvionare erau inflorite sute de pamatufuri alb-bej dulci-inmiresmate.
Trebuie sa purcedem cat mai devreme in traseul turistic propriu-zis pentru a insela, cat de cat, torida caldura de peste zi.
Ca urmare la ora 6,45 dimineata ne luam rucsacii in spate (langa statia de epurare a apelor subterane provenite din cele 2 tuneluri, unul lung, spre nord – Dragomiresti din Valea Izei, celalalt mai scurt, spre sud, catre Culmea Gorganelor, sinuoasa, si varful Paltinu, marcat cu cruce din piatra artificiala si Christ bronzaliu; statia care a tocat multi bani nu a functionat vreodata; si ce daca?) si pornim in sus.
Lasam in dreapta fosta halda de steril a tunelului prospectiv sapat de IPEG Maramures, de vreo 3-4 ani nivelata cu buldozerul si fixata anti-eroziv cu garduri impletite din nuiele.
In 15 minute lasam in stanga tunelul spre Dragomiresti, cu arcada din beton fracturata si-n curs de surpare iar vizavi, in dreapta, gura celuilalt tunel din care navalesc, in abundent suvoi zgomotos, spre valea Izvorul Rau apele subterane cristaline.
Deasupra primului tunel, spre nord-vest, versantul, odinioara acoperit cu un minunat codru secular de fag, paltin, brad si molid, a fost exploatat silvic la ras si o mare parte din trunchiuri, ramuri, ragalii au ramas vraiste, tipic romaneste, impiedicand regenerarea spontana fiindca de vreo plantatie nici vorba.
In 40 de minute, urmarind serpentinele largi ale drumului de TAF poposim pe Culmea Calului, deasupra Poienii Lungi in care decenii de-a randul functionase o stana de oi.
Copil fiind ajungeam aici pe un alt traseu, direct de la marele grohotis de la poalele vestice ale Piciorului Calului dar de ani buni hatasul a invadat vechea poteca iar in portiunea superioara, post exploatarea forestiera, lastarisul de fag intercalat plantatiei de molid a ajuns la 3-7 m inaltime, deplasarea pe acolo putandu-se face numai pe traseele fostelor drumuri de TAF (dar merita fiindca suind de la grohotis spre nord-nord-est pe valea Prelucilor, in amonte, vom putea admira o frumoasa si de foarte putini cunoscuta cascada, in final iesind deasupra fostei stane din Poiana Lunga.
Pe culmea ce suie avantat spre est, pana pe varful Arcer, apar superbe palcuri de coada soricelului – Achilea millefolia albe, alteori roz-violacee.
Fragute mii in pajistea parfumata datorita pernitelor numeroase de cimbrisor apoi mai sus, de-o parte si alta a serpentinelor ample ce duc spre refugiul Arcer si-n continuare spre valea Izvorul Rau (obarsie), impresionante izbucniri albastre-violacee de ciucuri –Campanula granulata, alaturi de clopotei, roz-pal ori violacee inflorescente alpine stelare inodore, gaze, fluturi ametiti de somn si racoarea noptii, curtand pe rand violete, trei frati patati…
Sol umezit de ploile zilelor precedente, cica a fost si o grindina puternica, dar inafara de niste amarate de Amanita rubenscens, nici urma de ciuperci. Se coc afinele insa. Doi tineri si prietena lor, cu totii din Grosi ne ajung in Poiana Lunga dar noi o luam repejor la picior spre refugiul Arcer, urmand marcajul banda albastra (care lipseste cu desavarsire in jos, spre tunel, dupa defrisarea la ras a versantului).
La ora 8,30 ajungem pe platoul din fata refugiului Arcer, al dr.-lui Nicoara.
Aici dam din nou peste poetul sihastru nasaudean, cam dus de-acasa, mai slab ca-n urma cu doua veri, carunt, cu moaca si plete sure de pustnic, nespalat si duhnind a jeg acru si statut, aflat cica-n plin post negru deliberat, livresc-creator.
De admirat faptul ca acesta a igienizat zona, adunat cutiile de conserve, pet-urile, mizeriile de tot felul, a aranjat vatra; parea curat si in refugiu, la parter, pe langa priciul de scandura pe care inoptasem in pragul iernii odinioara.
Nimic nu mai tradeaza insa locatia putin sudica a primului refugiu Arcer, sucombat de batranete.
Poetul sihastru, recomandat drept Nelu, era pe faza cu afluxul turistic din zona, unele initiative ONG-istice de completare a marcajelor turistice sau al unei expeditii stiintifice englezesti (afirma el), pe de alta parte isi oferea prompt serviciile de abil ghid montan, invitandu-i pe tinerii turisti groseni sa viziteze apropiata (aflata la doar 20 minute de mers) Gradina Fetei Padurii.
Insotim grupul pe drumul de TAF ce duce pe curba de nivel, la sud de culmea Arcerului, dam cu ochii de niste cioplituri oblice de secure pe trunchiul molizilor acolo unde trebuie suit la stanga, urmand micile serpentine ale firavei poteci spre mirabila poiana ce aduce, la alta scara si din nefericire fara izvorul de apa potabila si splendidele capre negre, Poienii Inchise din Piatra Craiului.
Ne aflam nespus de repede in Poiana Fetei Padurii (Tunder kert–Gradina Zanelor adica, ii spun turistii etnici maghiari), portiunea sudica.
Aici lavele vulcanice realizasera cu multe milenii in urma o uriasa citadela ca o potcoava de necucerit datorita peretilor stancosi inalti de maxim 25-30 m spre est-nord si vest.
Peretele estic prezinta doua excrescente stancoase (inalte de aproximatv 80 cm fiecare) ce aduc urechilor unui ciclopic Batman sau diavolului insusi, motiv pentru care i se spune Stanca Dracului.
Poiana e foarte inclinata si acoperita cu o exuberanta vegetatie ierboasa in care descoperim numeroase exemplare de steregoaie –Veratrum album, palcuri galben-portocalii de sunatoare si o tufa de maces alpin abia inflorit.
In piciorul peretelui de vestic dam cu ochii de bordeiul-hruba al poetului voluntar sihastrit in Tibles de cativa ani.
Pe o stanca se prelinge un extrem de firav firicel de apa pe care-l aduna pentru baut in vase indoielnice sub aspect igienic.
E aproape imposibil de imaginat asa ceva in secolul XXI, doar bordeiele rromilor de pe langa haldele de gunoaie menajere mai aduc cu asa ceva intr-o Romanie aderata la NATO si UE.
E drept ca Nelu (dupa cum arata pare abia trecut de 40-45 de ani, dar cine stie?!), cand nu-s turisti la refugiu, mai doarme pe-acolo, hranindu-se ecologic & hipocaloric cu fiertura de macris (ca ciuperci si fructe de padure nu-s deocamdata) dar in perioadele inaltator-creatoare sta la vizuina lui din izolata Poiana a Fetei Padurii elaborandu-si tenace si cu sarg creator capodopera sa literara..
Fiindca cunostem bine topografia zonei decidem sa nu ne mai intoarcem la refugiul Arcer pentru a intra de acolo in traseul Culmii Arcer marcat cu punct albastru (vizibil, pare-se destul de recent refacut, distrus doar pe cateva zeci de metri dupa o furtuna soldata cu dezradacinarea molizilor tineri).
Ocolim spre sud turnul andezitic impresionat al peretelui si donjonului vestic, deplasandu-ne cu dificultate pe versantul abrupt si cu grohote, afinis si ienuparis tepos, depasim doua picioare de lave, suim apoi direct spre vest-nord-vestica pe un valcel stancos cu praguri facil depasibile, dam intr-o mai lata limba de grohote sure dupa care suim pe valcelul denudat de anualele avalanse spre Culmea Arcer.
Panta de-aici incolo are aproximativ 45% inclinare, solul fiind acoperit cu radacini, pe alocuri cu afinis sau petece intinse de muschi, am trecut pe sub poalele joase ale tinerilor molizi si dupa un ceas de la plecarea de la refugiu intalnim punctul albastru in debutul portiunii custuros-stancoase a Culmii Arcer, pe care continuam sa urcam.
In fata (est) orizontul e dominat de Arcer (stancaria impresionanta), la dreapta jos se contureaza valea Izvorul Rau iar dincolo de ea, spre sud-est-sud-sud-vest, Culmea Gorganelor, spectaculoasa, ce duce suind, coborand, spre varful Paltinu, marcat cu o cruce inalta.
La stanga, spre nord-nord-vest se prezinta un picior mai scurt, stancos-accidentat, al Arcerului care continua pe urma cu culmea impadurita cu molid spre varful Stregior–Hudinul Mic (Hudies) si varful Hudin.
Daca privim in urma (vest) vedem Poiana Lunga, Culmea Calului si drumul auto-forestier ce acompaniaza spre Greble si Grosii Tiblesului, valea Bradului.
Nu mai descoperim pe custura stancoasa (din roci vulcanice sur-ruginii), precum de multe alte ori, gainat de cocosi de ierunca.
Cupele –Gentiana cochiana– inflorisera de mult, acum aflandu-se in faza de fructificare. Infloresc insa merisoarele – Vaccinium viti idae.
A trecut si perioada de inflorire a neasemuitelor Anemone narcisiflora de pe branele si valcelele cu saritori vest-sud-vestice ale Arcerului, in floare sunt, insa, cateva exemplare de gusa porumbelului-Silene vulgaris dar si inconfundabilii clopotei scunzi de stanca, endemite tiblesene-Campanula Tiblesi.
In golul alpin atrag atentia micile buchete, de maxim 2-3 flori portocalii aducand papadiilor, inodore dar intens curtate de gaze.
La ora 10,15 (adica perfect incadrati in graficul orar propus) atingeam varful Arcer, facand un scurt si meritat popas.
Soarele arde deja iar evaporarea puternica impieteaza asupra panoramarii si indeosebi asupra proiectelor noastre fotografice.
Admiram (de la vest spre sud-est) Satra Pintii, Muntii Gutai, Muntii Lapusului cu pajisti alpine joase, de la Prisaca, Prislop spre Varatec, Sermetes si varful Secu apoi Magura Botizei, mai departe, in fundal, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Farcaul si Mihailecu, mai apoi Toroioaga si-n fine lantul prelung si dantelat Muntii Rodnei.
Privind spre sud puteam deslusi vag vatra satului Suplai si mai departe Poienile Zagrei. Splendida e insa privelistea plonjanta catre (nord Valea Izei-Dragomiresti–Bogdan Voda, apoi spre Fiad si valea Salautei.
Mult mai aproape, panoramand de pe varful Arcer ne impresioneasa spinarea alpina ce conduce catre varful Tibles si decalat spre sud-est pe varful Bran (1848 m).
Spinarea poarta vag intiparitul contur al potecutei (pastorala odinioara, turistica azi) versantii est-sud-estici fiind verzi deschis datorita intinsului afinis spart de insulele verzi intunecate de jneapan si verzi argintii de ienuperi.
Pe bolta cerului incep sa se iveasca spectaculosi norisori alb-suri iar spre vest-sud-vest orizontul vireaza treptat in griuri prevestitoare de schimbari meteo, motiv pentru care plecam spre varful Tibles.
Dupa ampla sa dintre varful Arcer–Tibles, versantul sud-sud-vestiv ne ofera ciudata imagine a miilor de globuri florale albe curtate de gaze si fluturi de tot felul.
Niciodata nu mai surprinsesem aici explozia florala de Alium montanum-usturoi salbatic (cu frunze semanand izbitor celor de lacramioare ca forma si marime).
In urma cu doi ani, in Muntii Padurea Craiului, pe o custura impresionanta din versantul drept al Crisului Repede ce duce spre spectaculsoasa Baia Cocosului (aproape de Suncuius) am mai vazut asa ceva dar intr-un numar mult mai redus de exemplare.
In rest, specifice Tiblesului, grohotele de sorginte vulcanica cu aspect de faguri de albine consecutiv alterarilor exogene.
La ora 10,45 ajungem pe varful Tibles, cu marcajul turistic-sageti metalice ruginite doborate, in apropiere o cruce metalica cu un Christ turnat si vaxuit cu bronz.
Nu doar acum si aici ci si-n continuarea traseului, descoperim extraordinare similitudini ale acestui frumos masiv cu Calimanii.
Privind spre sud-est vedem in apropiere varful Bran si indaratul si la stanga Muntilor Rodnei deasupra carora treptat s-a insirat linear o ceata spectaculoasa de umanoizi pureci.
O briza placuta matura varful, racorindu-ne, dar soarele ardea nemilos.
La ora 11,45, dupa ce pranzim frugal, dedulcindu-ne pe urma cu grapefruit, banane, cafea si apa minerala din belsug plus suc de portocale, o luam pe Culmea Gorganelor (in jos), orientata initial spre vest (paralela cu Culmea Arcerului) apoi spre sud-vest si-n final spre sud.
Culmea are din start trei varfuri mamelonate, inierbate si binisor drapate cu tufe de ienupar si mai rar jneapan, coboara intr-o prima sa de unde daca privim la stanga (est) zarim varful Bran, culoarul de avalansa vag sinuos continuat cu obarsia vaii Tibles (ce curge spre Suplai si Poienile Zagrei).
De aici se vad ca-n palma recentele exploatatii silvice de pe varful Bran (piciorul sudic) dar si cele anterioare dinspre culmea Plaiut.
Se vad insa bine de aici si mai vastele defrisari masive ale Hudinului iar versantul defrisat in urma cu 2 ani deasupra tunelului din Izvorul Rau spre Culmea Calului pare desprins dintr-un peisaj lunar.
De aici, ca de niciunde, putem privi direct in Poiana Fetei Padurii iar varful Arcer privit de aici capata suprema-i maretie.
La un moment dat lasam pe culme, intr-o mica sa, o masa si doua banci din barne despicate de molid si vestigiile unei colibe pastorale din barne.
O stana se vede suspendata parca sub varful Bran, pe culmea catre Plaiut.
Urmam Culmea Gorganelor si dam in curand de pietre si bolovani mai mari recent dislocati de mos Martin (dovada urmele ghearelor) in cautarea larvelor de furnici; de fapt Brena se agita si latra avertizant putin mai apoi, pe cand inotam realmente prin marea de ienuparis spre cel mai mare varf intermediar de pe Culmea Gorganelor.
Imediat ce ajungem pe el (la ora 12,45, adica dupa o ora de la plecarea de pe varful Tibles) o cotim la dreapta (nord-nord-vest) in cautarea vastei poiene descendente reperata pe cand am urcat dimineata spre varful Arcer.
Tragem de aici o ultima privire de adio tripletei spectaculoase varful Arcer–Tibles–Bran, pe urma Poienei Fetei Padurii, hazardandu-ne realmente (circa 150-200 m) in marea de ienuparis inalta de peste 1,5 m, tepos-incurcata, tintind spre o salvatoare (crezusem noi, absolut eronat) liziera de molidis prin care, cu mare dificultate, ne strecuram iesind (dupa alti vreo 50-75 de m) intr-o…rariste de ienuparis si pajiste alpina debordand de flori si fluturi.
Cele mai frumoase si zvelte ni se par portocaliu-ruginiile ruscute-Hieracium cimaurantia animate de briza fierbinte.
Nici aici nu mai dam peste gainatul cocosilor si gainuselor de ierunca, nici n-am mai speriat vreun stol de potarnichi precum altadata. Nici vorba de capriori, cerbi ori ciute desi inainte de-a ajunge la refugiul Arcer am dat peste o urma de ciuta iar intre varful Arcer–Tibles de o alta, de cerb.
Ne aflam pentru prima oara in poiana alungita de pe culmea orientata nord-vest in care dam de vestigiile unei pastorale poteci, repede disparuta inainte de-a fi acces in locatia cu brusturet, stevie si mai ales urzici exuberante a fostei stane, azi pustie.
Ce minunataie de flori, culminand cu intinsele buchete galben-portocalii de sunatoare apoi albe gusa porumbelului, albastri clopotei, ciulini violacei si palamide abia inflorite investigate de trompele fluturilor firvoli si de toate marimile, formele si culorile.
Tinem culmea strapungand urmatoarea liziera de molidis si constatand ca am dat realmente de dracu’ fiindca descinsesem de fapt intr-o alta poiana cu o fosta locatie de stana in care steviile si mai ales urzicile dense depaseau 1,5 m inaltime iar evitarea lor era imposibila, asa ca o taiem direct, ajutandu-ne de betele de trekking in precara si anevoioasa noastra echilibristica printre trunchiuri, cioate, bolovani ascunsi de vegetatia jungliforma.
Cu greu ajungem in fagetul secular, descoperind pastorala poteca, de mult neumblata, coborand in zigzaguri scurte pe culme iar dupa o vreme dam in drumul de TAF imburuienat cu vreji de mur dar mai ales intinse holde de potbal, ici, colo blocat cu doboraturi de furtuni.
Caldura a devenit deranjanta, noroc cu rezervele noastre hidrice.
Drumul de TAF, situat pe culmea de vizavi a tunelului si platforma nivelatei halde de steril, in versantul stang (nord-vestic) a vaii Izvorul Rau, coboara in vreo 4 serpentine ample scotandu-ne la ora 14,30 sub halda de steril, in valea Izvorul Rau cu ape cristaline.
Aici dam cu ochii de doua marcaje turistice triunghi rosu (probabil noi, marcand debutul tentativei realizarii vreunui traseu turistic taman pe unde abia coboraseram, sincer nu prea-i vedeam insa rostul).
Multumiti de traseu si mai ales de cele doua portiuni inedite ale sale, devierea prin Poiana Fetei Padurii si apoi coborarea brutala din Culmea Gorganelor spre nord-vest, cu valea Zimbrului in stanga, avand mereu in fata spuracata (post defrisare) piramida a Hudinului iar la stanga ei impozanta si pustia cabana silvica Tibles de pe valea Bradului, coboram pe langa acel monument postdecembrist 1989 al inutilitatii si mafiei ecologizarii (statia de epurare Tibles) o infima parte oneroasa din programul inchiderii perimetrelor miniere (pe bani grei si multi de la Banca Mondiala, urmand a fi restituiti de stat, adica de noi, electorii cetateni fraieri fara initiativa privata).
Peste zi, habitaclul se incinsese la culme dar… n-aveam ce face si pornim repede pe valea Bradului (in aval).
Constatam ca picnicarii se inmultisera, poienile din preajma vaii emanau miresme de friptane haiducesti iar la stupii de la cabana silvica a poposit o echipa de apicultori adecvat echipati, evaluand metodic starea lucrurilor.
Accidental, deranjam un superb uli pasarar (Buteo buteo) de la masa, facandu-l sa urce-n zari pe nevazute termice in timp ce scotea sfasietoare tipete.
Arar, cai si vite pasc in luncile mici ale vaii Bradului sau in lastarisurile buruienoase ale mai vechilor defrisari.
La fosta bocserie isi astepta savanta aranjare-n piramide buturile nedespicabile si bustenii de fag.
O bocserie afuma final, prevestind momentul dezvelirii si scoaterii pretiosului mangal. O ceata de copii frumosi de-ai mesterilor mangalului se joaca inocenti si ingenui in jur.
O mare de colb alb-bej ramane-n urma nostra iar Tiblesul trigemen este tot mai invaluit in nebuloasele prevestitoare de aversa.
Nu ne-a mai fost dat sa admiram, ca de atatea alte ori, ciurda de bivoli scaldandu-se-n valea bolovanoasa a Mingehtului si-apoi a Suciului, nici in mocirloasele scaldatori ale pasunii Tecioaia, din Suciu de Jos.
La ora 16,30 ajungeam in torida Baia Mare, incheindu-ne fericiti si multumiti cea mai recenta aventura tiblesana estivala, visand cu ochii deschisi la Vistea–Moldoveanu Fagarasilor si Buila–Vanturarita.
Din punct de vedere tehnico-informativ inedita ultima noastra tura facuta-n Tibles s-ar rezuma la :
– trezire la 4 dimineata, plecarea din Baia Mare la ora 5
– 80 km -sosea asfaltata-Baia Mare –Tg. Lapus–Grosii Tiblesului
– debut marcaj turistic banda albastra spre refugiul Arcer la punctul control silvic Grosii Tiblesului
– 9 km de drum auto forestier pietruit/desfundat prin Greble, pana la Cabana Silvica Tibles
– 3 km de drum forestier deosebit de accidentat, defel intretinut si putin circulat in ultima sa portiune, de la grohotisul – cariera Piciorul Calului (confluenta valea Prelucilor – valea Izvorul Rau pentru a forma-n continuare valea Bradului) pana la statia de epurare tunel Tibles
– 15 minute pana la tunel (964,1 m cota de altitudine inscrisa pe arcada beton tunel)
– o ora si jumatate pana la refugiul Arcer
– 1 ora de la refugiul Arcer la Gradina Fetei Padurii si apoi direct pe Culmea Arcer (marcaj turistic punct albastru) – debutul vestic al zonei custuroasa
– 45 minute pana pe varful Arcer (1828 m alt)
– pauza si apoi jumatate de ora de mers pana pe varful Tibles (1839 m alt) – total parcurs per pedes pana aici patru ore si jumatate
– 1 ora de mers pana pe primul varf chelios de pe Culmea Gorganelor
-o ora si 45 de minute in coborare pe culmea cu fosta locatie de stana (avand valea Zimbrului la stanga) pana sub halda de steril de la tunel Tibles, de pe valea Izvorul Rau (la debut marcaj turistic triunghi rosu, nefinalizat)
– traseul parcurs total per pedes a insumat 7 ore si jumatate
– ora 16,30 sosirea in Baia Mare
– total timp realizare tura tibleseana -9 ore si jumatate
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
