Dostoievski spunea ca, daca ai pornit spre un anumit tel si te tot opresti din drum ca sa arunci cu pietre in orice caine care latra, atunci nu vei ajunge niciodata la tinta. La fel gandeste si Antoine de Saint Exupery: „Odata trasat drumul, nu se poate sa nu mergi inainte”. Cred ca, atunci cand vrei sa realizezi ceva maret, trebuie sa te bazezi in primul rand pe fortele tale. Sigur ca uneori e bine sa ai si prieteni, niciodata nu poti anticipa toate piedicile care iti pot aparea in cale.
In viata se pot face doua greseli pe drumul catre o tinta: sa nu mergi pana la capat, si sa nu-l incepi. Dar, dupa ce ai ales drumul pe care il consideri bun, trebuie sa mergi inainte, altfel te calca in picioare cei care vin din urma.
La inceputul acestei editii de campionat al SuperLigii CEC Bank, Calin Matei, presedintele CSM Stiinta Baia Mare, spunea ca le-a pus la dispozitia antrenorilor Eugen Apjok si Vasile Lucaci o echipa de campioni. Multi dintre noi am zambit la spusele presedintelui, mai ales ca, uitandu-ne peste gardul adversarilor (Timisoara, Farul, Dinamo, CSM Bucuresti), am vazut ce jucatori de valoare au transferat in acest sezon.
Apoi, datorita usurintei cu care s-a trecut peste hopurile din drumul catre telul propus (o singura infrangere, planificata, la Constanta), mi-au venit in minte cuvintele fostului presedinte american J. F. Kennedy: „Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca acela nu duce nicaieri”. Asta nu inseamna ca am gandit o secunda macar ca totul se va rezuma doar la un mars triumfal spre victoria finala.
Doi ani la rand, Timisoara ne-a facut sa gustam din pelinul amar aflat in cupa care rasplateste ocuparea locului doi. Era prea mult, asteptarile peste masura imbatranesc timpul, ele fiind radacina tuturor durerilor de inima. Cu toate ca victoria ii vine la timp celui ce stie sa astepte.
Mai departe, alaturi de atatea citate din marii scriitori ai acestei lumi, apelez la un mesaj primit candva de la Cristian, un tanar, student la inginerie, care isi da cu parerea despre invingatori si invinsi, prefatand parca (fara sa vrea, evident) marea finala dintre Stiinta Baia Mare si Farul Constanta:
„Se intampla foarte des ca multi dintre noi sa iesim pe locul doi sau mai jos. Ca e vorba de vreo competitie sportiva, scolara sau la locul de munca, intotdeauna auzim aceeasi fraza tampita: Ai fost bun, insa nu indeajuns. Poate la anu’… Cat am fost copil, aceasta fraza mi-a zgariat urechile. Mai mult, dezamagirea mea era mereu inecata de aceasta fraza tampita sau de alta asemanatoare. Nu se poate vorbi niciodata la fel despre invingatori si invinsi. Nu ii poti pune in aceeasi oala. Atat timp cat exista doar primul loc, celelalte pozitii vor fi umbrite de gloria celui invingator.
The winner takes it all, the loser has to fall. Aceste versuri, dupa cum bine stiti, apartin trupei suedeze ABBA, iar melodia spune totul despre invingator (desi este o melodie de dragoste). Niciodata nu trebuie sa va multumiti cu locul doi. Locurile 2, 3, 4… Sunt doar cifre ce reprezinta ordinea concurentilor. Nu poti cere niciodata aceleasi drepturi pe care le are invingatorul.
Tinteste intotdeauna mai sus… tot mai sus. Nu te lasa prada nesocotelii, nu incerca sa iti defaimezi constiinta, punandu-te pe locul doi, in schimbul unor mici favoruri. Sa fii primul intr-o competitie reprezinta un lucru mare.
Intotdeauna, despre cei invinsi se va vorbi mai putin. Nu exista locul intai alaturi de locul doi. La aceeasi masa, nu vor putea sta niciodata, cu drepturi egale, invingatorul si invinsul. Fiti mai buni, tintiti intotdeauna mai sus. In afara de invingator, ceilalti nu vor fi niciodata castigatori. Nici macar castigatori morali. Pentru ca nu poate exista un castigator moral, atata timp cat invingatorul are parte de toata gloria. Nu ma credeti? Cautati si veti vedea ca nu gresesc. Invingatorul ia totul. Invinsul sta deoparte”.
S-a scris si vorbit nepermis de putin in presa despre aceasta izbanda enorma a rugbistilor baimareni. Nu doresc ca randurile de fata sa fie considerate ca o compensare a acestei absente greu de explicat. Ar fi, vorba lui Ion Caraion, o cotropire esentiala a sentimentelor mele. Poate ca atunci cand victoriile sunt povestite in amanunt, nu mai stii ce le deosebeste de infrangeri. Se poate, dar in foametea asta de performanta locala nu pot fi de acord cu acest concept.
Categoric, CSM Stiinta Baia Mare a fost in acest sezon liderul de necontestat din rugby-ul romanesc, pozitie in care se afla, iata, pentru a cincea oara in istoria clubului. O pozitie care a tinut-o la o oarecare distanta de urmaritori pe toata durata campionatului, ceea ce nu-i putin lucru.
Vince Lombardi, legendarul antrenor de fotbal american (m. 1970), este cel care a definit superb „obiceiul” de a castiga disputele sportive: „Liderul nu are voie sa anuleze distanta dintre el si grup. Daca o face, inceteaza a fi ce trebuie sa fie. El este obligat sa pastreze echilibrul intre gandul ca trebuie sa invinga si controlul pe care e dator sa-l exercite. A castiga nu poate fi sporadic, e ceva permanent. Nu castigi uneori, nu faci lucrurile bine doar cateodata, le faci bine tot timpul. Victoria e o obisnuinta. Din nefericire, la fel e si infrangerea”.
Multumim, baieti! Ne-ati obligat sa ne perpetuam respectul pentru munca, seriozitatea si daruirea voastra.
Sursa: Grigore Ciascai