Peste Muntii Ticaului din Cheud in Fericea

Plecam spre Ulmeni-Benesat la 8, pe burnita. Somesul e umflat in Stramtorile Ticaului iar Muntii Ticaului parca nici nu-s. Nici vorba de spectaculoasele panorame, de la Prisnelu Valisoarei spre Piatra Cozlei si Dealul Rakoczi.

Oprim in Alunis, la biserica, pentru a admira solitara cruce celtica de la stanga intrarii, cioplita-n gresii calcaroase, neghiob varuita-n alb.
Aproape, la Benesat, pe un deal si strajuita de falnici goruni, e o biserica monument si in jurul ei 5-7 cruci celtice dar si o multime de pietre de capatai rectangulare, multiseculare, daltuite-n gresii sau calcare gresoase extrase din galerii apropiate.
Mostre ale acestora vedem in Alunis, sub forma de stalpi de porti frumos ornamentati cu motive de vita de vie (precum in zona Fildu de Jos–Mijloc–Sus, acolo insa daltuite-n lemn).

Continuam spre Inau, Somes Odorheu.
Cotim stanga la iesirea din Somes Odorheu, traversam calea ferata abia strabatuta de lesinata Sageata albastra apoi, podul peste Somesul umflat, lutos-maroniu.
Urmeaza o suita de serpuiri inainte de-a intra in Somes Guruslau.
Un drum de tara se desprinde la dreapta, conducand spre Mosul si Baba, rezervatie naturala de importanta peisagistica, si apoi spre Poienita.

Oprim pentru a ne interesa de vestitul profesor de geografie Aurel Medve, locuitor al Tranisului, director, de trei decenii, a Scolii Gimnaziale Traian Cretu.
Intram in curte apoi suntem amabil invitati pe o terasa. 
Profesorul Aurel Medve (leat 1950, absolvent al Facultatii de Geografie Iasi 1973) exulta de bucuria oaspetilor si pare un pachet de extraordinara solicitudine si vivacitate.
Apar sapte din cartile scrise de-acesta, inspirate de dragostea pentru natura, monumentele acesteia, munti, datini, monografii.
Ploaia conteneste dupa 10,30-10,45 cand, invitat de geologul Aurica Stefanoiu, profesorul Medve decide sa-si lase balta indatoririle familiale insotindu-ne in aventura noastra, cautarea vaii Dracului.

O luam spre Napradea si apoi catre Cheud.
Am putea-o lua din centru la dreapta dar facem o bucla stanga si abia dupa aceea cotim dreapta.
Asfaltul face loc unei ulite pietruite, aceasta coincide mai apoi pe alocuri cu valea Fericea (albia), cu aluviuni sistos-cristaline.
La stanga apare un valcel spectaculos, spalat de torente, sapat in argile rosii-visinii, cu frumosi colti (martori de eroziune din sisturi cristaline).
In curand (dup ace traversam de cateva ori albia aproape seaca) depasim un razlet cartier al rromilor, cel prosper, mare, e pe malul geografic stang al vaii.

In fata, de la nord-nord-est spre sud-sud-vest, se remarca o culme lung-descendenta sistos-cristalina, impadurita preponderent cu gorunet si faget, venind dinspre Muntele Mare si Prisaca (Muntii Ticaului) taiata de valea Fericea de la est spre vest si mai modesta valea Iecubului (posibil odininioara valea Iacobului, a lui Iacob adica). Ele se termina acolo unde incepe culmea lunga de calcare eocene ce alterneaza cu calcare gresoase, care leaga Cornu Plesii de Prisnelu Varaiului, Prisnelu Valisoarei, Piatra Cozlei si Dealul Rakoczi.

Iesim intr-o lunca larga, oprim aproape de o livada de meri clasici uriasi, aflata in fata cabanei silvice Napradea, cu arhitectura atipica, inaltata pe valea Grosilor (mal drept) aproape seaca.

Ploaia s-a oprit.
E neguros, temperatura are in jur de vreo 13-14 C, umed dar…in pajiste se ivesc razlete Agaricus campestris, parfumate suav si apetisante ciuperci de balegar.

Valea Ferigii e la dreapta.
Ajungem repede la ea. La inceput incercam s-o fentam pe malul geografic stang dar renuntam repede din pricina tufelor exuberante dominate de alun si paducel. O luam in amonte, din piatra in piatra, prin albia din ce in ce mai accidentata. Din start geologii A. Stefanoiu si D. Istvan, impreuna cu versatul geograf Aurel Medve, descopera in micasisturi argintiu-stralucitoarele granate. Pietrele semipretioase incorporate in foietajul cristalin, lasa uneori vederii cateva din cele 12 fete ale cristalelor intunecate.

De acum incolo ne deplasam cu capetele plecate si ochii ageri in demibezna defileului traversand codru de foioase.
Malurile se apropie, stancariile sistos-cristaline se inmultesc conferind treptat malurilor aspectul unor spectaculoase chei.
Deplasarea pe firul vai, cu praguri afunde, marmite, pe bolovanii drapati cu muschi sau/si mazgosi, reclama atentie iar betele de trekking ne sunt de un real folos.
Stancariile, din ce in ce mai mari si semete ale malurilor stramtate la 3-8 m, sunt pe alocuri frumos ornate cu smocuri de ferigute.

Valea, pe masura ce suim, ofera surprize si un perpetuu crescendo al salbaticiei. Din pacate si al poluarii menajere, de la pet-uri la becuri zdrente, vase emailate, cizme, ghete, subansamble auto…
Faptul ca horinciile din Fericea nu functioneaza pana prin noiembrie, si apoi mai toata iarna, ne scapa de duhoarea borhotului de fructe, fiert si deversat in albia in care, incredibil, misuna multi pestisori, nu mai lungi de 5-8 cm, dungati, adastand pe pietre, sprijiniti pe aripioarele pectorale.

Atrag atentia aici deosebit de numeroasele vetre de foc. Nu sunt turistic-picnicaresti ci locurile unor mici si traditionale mnilere, bocserii in care cheudenii si fericenii preparau mangalul de bocsa utilizat in forjele fierarilor dar mai ales in cuptoarele micilor meseriasi, turnatori de clopote, zurgalai…ne spune profesorul Aurel Medve.

Un valcel arid, cu saritoare de 7-8 m, acum seaca, apare in dreapta, ar putea fi valea Scarita.
Ceva mai sus, si mai arida, cu succesive trepte stancoase inaccesibile, se contureaza valea Dracului (cam pe aici se pare ca trece limita de judet intre Salaj – Maramures).

Valea Fericea, pe care ne deplasam in continuare inspre amonte, nu pare a Zanelor ori a Ingerilor deoarece peretii se apropie realizand din ce in ce mai inalte praguri precedate de marmite elipsoidale largi de 3-5 m si afunde de peste 1 m.

Iesim dupa circa 2 ore in Valea Fericea (zona superioara), tot mai grav poluata menajer de catre rromii aciuati in Fericea (zona vest-sud-vestica), intr-un cartier aparent prosper.
Un drum de TAF suie-n rampa la stanga.
Il vom urma la intoarcere.
Imediat, pe aceeasi parte (valea Fericea flanc geografic drept), apare o vale aproape seaca, abrupta si stancoasa. Dupa aceea un alt drum de TAF.
La cativa metri mai spre est, la stanga, se contureaza drumul ce duce spre Miresu Mare.
Noi vrem sa ajungem insa, in centrul Fericei, poate cel mai izolat sat maramuresan (aflat la aproximativ 6 km sud-vest de Curtuiusu Mare si aproximativ 14 km de Buciumi ).

Drumul pe care ne deplasam e la circa 3-5 m deasupra la valea Fericea, care curge modesta in dreapta.
Taluzul din stanga lasa vederii sisturi cristaline acaparate de boscheti de iarba neagra – Caluna vulgaris – cu spledide floricele roz-violacee. Nici urma de ciuperci sau bureti. De vina e seceta. 

Granatele insa le vadem bulbucand suprafetele sisturilor cristaline pe tot parcursul salbaticului defileu, uneori sute de exemplate incluse in foietajul sur sau maroniu, destul de rar lasand vederii 1-4 fete ale cristalelor cu marimea de cel mult 1,5 x 1,5 cm, de regula mai mici. De ar fi soare, sau am fi facut deplasarea primavara devreme, inainte de infrunzirea padurii, poate am fi descoperit si granate desprinse, cristalele semipretioase cu douasprezece fatete lustruibile pentru a deveni cercei, pietre de inele etc.

Almadin (FeAl, rosu, negru,brun), Grosular (CaAl, galben, incolor, verde, brun, numit si jad african), Pirop (NgAl, rosu, numit si jad american), Andratit (CaFe, incolor, galben, verde, brun, negru), Spersartin( MnAl, galben, brun), Urarovit ( CaCr, verde) Rudolit (combinatie de pirop si amaldina, zmeuriu, roz), aveam sa aflu pe net, splendid ilustrat, sunt variatele forme de prezentare ale granatelor slefuibile si prelucrabile de catre bijutieri.
In lipsa cristalelor desprinse, fara a vedea suprafete/cristale neoxidate si nerulate de ape, partial distruse, adica in lipsa luciului sticlos, adamantin, si fara un examen microscopic dublat de unul chimic, de laborator, colegii nostri geologi se aflau in imposibilitatea determinarii tipului de granate (duritatea 6,5-7,5) specifice acestei zone deosebit de putin cunoscuta turistic.

Intram in Fericea tragand (inutil) cu ochiul la dreapta (sud-sud-est) in speranta de a descoperii Prisnelul Valisoarei.

Ajungem la primele gospodarii rrome, majoritatea modeste dar ordonate, cu gradinite de zarzavat in fata, curti ingradite, pazite de obraznic-agresivi maidanezi.
Suntem curios priviti, precum niste ciudate aratari, mai apoi ne trezim strabatand un veritabil culoar uman, de adulti, tineri si frumosi puradei, simtind ca mai lipseau aplauzele si covorul rosu hollywoodian.

Ajungem in Fericea (centru) si luam relatii de la proprietarul ABC-ului-Bar… ecologic.
Vizavi, pe valea Fericea (mal stang), putem admira ruinele unui gabanas construit artistic (depozit traditional de cereale = gabona in limba maghiara.

O luam inapoi, soarele isi intra treptat in drepturi.
Apare spartura azurie a cerului, treptat largita deasupra Muntilor Ticaului.

Rromii simetricei delegatii de primire se inmultesc, scosi pe ulita satucului de soarele generos, obligandu-ne la jenanta defilare printre ei, auzindu-le comentariile referitoare la echipament, betele de trekking etc.
Ii salutam, raspunzandu-ne amabili, copiii lor frumosi fiind in culmea fericirii.

Pranzim asezati pe niste trunchiuri de fag, pe valea Raturele (denumirea vaii Fericei inainte de intrarea in defileul accidentat) apoi o luam la dreapta-n sus, pe drumul de TAF.
O scurta vreme avem in dreapta afluentul spectaculos-arid si abrupt al vaii Fericei.
Dupa circa 100 m, in stanga se iveste o poteca ce suie tangent spre culme ce ajunge la drumul auto-forestier pe care il urmam lejer o vreme.
La un moment dat il abandonam (dupa ce depasim valcelele spalate de torente a doua abrupte vai, una este valea Dracului, a doua, posibil, valea Scarita (daca aceasta e pe valea Fericea – flanc geografic drept, netrecuta insa pe harta topo), iesim in pajistea de langa Cabana Silvica Napradea, de pe valea Grosilor.

Am scapat de ploaie si facusem un circuit spectaculos, in premiera pentru toti. Ne luam ramas bun de la amabilul nostru ghid, prof. Aurel Medve (medve insemnand in limba maghiara urs), in Tranis, in intersectia ce duce spre satucul Vadurele.
Pornim spre Baia Mare dupa ora 17.

Foto: Stanci si muschi