Pasiunea lui Dinu Boier este zborul. De tanar i-a dedicat mult timp, iar de cativa ani si bani. Este intruchiparea maramureseanului adevarat, dintr-o bucata, care te pofteste in casa cu draga inima si care nu accepta un refuz de a sta cu el la masa. El este aviatorul care s-a gandit sa ii adune la un loc pe toti pilotii particulari din Ardeal ca sa discute despre pasiunea lor, dar si… ”despre gagici”, ca doar oameni sunt.
Sambata, 14 aprilie, satenii din Copalnic au auzit de dimineata zgomot de motoare si au inceput sa vada langa pista de pe imas agitatie mai mare decat in alte dati. Oamenii s-au obisnuit cu zgomotul avioanelor turate, iar cand vad un aparat survoland ulitele stiu ca numai Dinu poate fi.
Miting aviatic la scara… usoara
La sfarsitul saptamanii, localnicii din Copalnic aproape ca au avut parte de un miting aviatic la scara mica sau, mai degraba, usoara, pentru ca in aceasta categorie se incadreaza avionul pe care il are Augustin Boier. Colegi de-ai maramureseanului au inceput sa vina de prin Arad, Oradea, Satu Mare si Salaj, care pe calea aerului, care cu masinile, dar toti purtati de dorinta de a se cunoaste mai bine si de a petrece impreuna cateva ore.
In plus, a existat si un motiv mai putin oficial, pentru ca evenimentul a coincis cu un altul, cu totul si cu totul special. Dinu Boier a implinit sambata 50 de ani, astfel incat a avut parte de un cadou special, care nu a putut sa concureze decat cu zborul pe care l-a facut deasupra satului natal chiar de ziua lui de nastere.
Senzatii tari in aer si pe pamant
Pista din Copalnic s-a aglomerat cum nu a fost niciodata, pentru ca in jur de 20 de piloti particulari au raspuns invitatiei lui Dinu Boier de a participa la intrunire. S-au facut zboruri de zi si de noapte, iar fericirea nu a fost doar a aviatorilor, ci si a copiilor care au putut urmari un spectacol cum nu a mai fost nicicand prin zona Prelucilor.
Nu au lipsit nici senzatiile tari pentru spectatori, pentru ca la un moment dat un pusti a exclamat: ”Vai, pica Dinu!”, cand a vazut un avion in rasmut. Aparatul era insa al altcuiva, iar Dinu Boier a explicat ca a fost doar o aterizare ratata care a tinut lumea cu sufletul la gura pentru ca zborul a fost doar la un metru de pamant.
De emotii a avut parte si sotia lui Dinu Boier, Cecilia, care a povestit ca a stat cu ochii pe geam pana ce barbatul ei a intrat in casa dupa ce a vazut ca se fac si zboruri de noapte. ”Prima data am crezut ca e lumina de pe antena GSM. M-am gandit ca nu se poate muta. Apoi am vazut flapsurile cum lumineaza sub avioane.”
Singurul maramuresean proprietar de avion
Dinu Boier este printre putinii proprietari de avioane din Ardeal. Aparatul pe care il are nu este mare, fiind un Weedhooper pe care si l-a cumparat cu aproimativ cinci ani in urma din Franta. A fost o jucarie pe care si-a dorit-o de cand iesea cu animalele la pascut si privea spre cer la pasarile care stau in aer fara sa cada. Este singurul maramuresean care are in proprietate un avion.
”Sunt copil de taran. Am muncit, am facut scoala. Pe atunci nu stiam eu nimic de conditii atmosferice, de curenti de aer. Apoi m-am dus la aeroclub, iar brevetul de pilot l-am obtinut cred la 19 sau 20 de ani. Zburam insa doar pe planor, pentru ca pe atunci nu te puteai gandi la mai mult. Am vrut sa ma inscriu la Scoala Militara de Aviatie, dar, cum era nevoie de acceputul parintilor, acestia au zis ca nu ma lasa. Cred ca le era frica, pentru ca eram singur la parinti”, a povestit pe scurt Dinu Boier despre cum a inceput pasiunea lui.
Recunoaste ca este destul de costisitor sa poti sa zbori, mai ales cu propriul avion, spunand doar ca un aparat nou de tipul celui pe care il are el costa in jur de 16.000 de euro. Mai scumpa este insa intretinerea lui, doar o elice avand un pret de 650 de euro. La acestea s-au adaugat amenajarea pistei, a unui hangar. ”Multi tineri ar vrea sa zboare, dar la salariile pe care le au nu isi pot permite.”
Dinu Boier a zburdat cu avionul de ziua lui
Augustin Boier nu a putut descrie in cuvinte sentimentele traite la zborul de ziua lui, in schimb i-a sarit in ajutor sotia, care il cunoaste mai bine decat oricine. ”Suntem casatoriti de 16 ani, dar cand l-am vazut cum «zburda»cu avionul dintr-un capat in altul al satului cu lacrimi in ochi nu am mai avut nevoie de alte cuvinte casa stiu cat de fericit este”, a spus Cecilia Boier.
Recunoaste ca nu este prea impacata cand sotul ei se desprinde de pamant, dar ii accepta pasiunea, chiar daca stie ca zona Prelucilor este destul de periculoasa din cauza conditiilor meteorologice mai putin optime pentru zbor si a turbulentelor. A invatat multe de la barbatul ei, dar a zburat o singura data impreuna cu acesta.”Ma intreba daca imi place. Ii spuneam ca da, dar ca mai bine mergem jos.”
Pilotii nu sunt ca soferii
Doar fericirea din ochii lui Dinu Boier pot surprinde placerea pe care o simte cand isi survoleaza satul natal, la fel ca si pasarile pe care in anii copilariei le urmarea cat statea cu vitele la pascut. ”Verbal nu pot sa spun cum e”, a exclamat el, apoi a spus ca e nemaipomenit sa zbori deasupra defileului Lapusului, sa iti scalzi privirea in culorile ruginii ale toamnei ori in cele colorate din zilele de primavara,dar tot nu a fost satisfacut ca nu a putut sa transmita deplin senzatiile traite la inaltime.
Aviatorul a declarat ca ii place enorm sa zboare in aparatul sau usor, chiar daca o rafala de vant mai puternica l-ar putea rasturna. ”Intr-un avion militar ori comercial care zboara la 10.000 de metri nu vezi nimic, nu simti nimic. Intr-unul cum e al meu e altfel, desi vantul risca sa faca tot ce vrea cu tine, nu ce vrei tu sa faci cu el.”
Pericolul nu il inspaimanta insa. De altfel, Dinu Boier a punctat decisiv, spunand: ”Noi nu suntem ca soferii. Ca sa fii pilot trebuie sa ai vocatie.”
Sursa: Meda Muntean
– Servicii de creare site web
