Cotidianul este generos cu noi și ne pune pe tavă imagini care stârnesc ilaritate. Desigur, lumea, oamenii, nu este toată și nu sunt toți create după un șablon. Tocmai această Diversitate face ca tabloul vieții sa aibă potențial creativ pentru cei înzestrați cu arta descrierii sugestive a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură. O imagine surprinsă de un cetățean oarecare și transmisă publicului avid de cunoaștere de un tabloid național, ne înfățișează partea dorsală a unui apărător al dreptății.
Până aici, nimic ieșit din comun, nimic ludic. Acest Cicerone surprinde în fotografia lui o pereche de pantaloni cu o evidentă dezgolire a gleznei, iar încălțările sunt total neadecvate ținutei care ar trebui să impună respect, să exprime/emane decență. Chiar dacă poza e puțin neclară, nu-i văd sau nu se văd ciorapii. Omul legii, nesocotește regulile bunului simț și alege să combine designul vestimentar, precum cocalarii ce frecventează cluburile așa-zis de fițe.
Masculinitatea acestor purtători de pantaloni este într-o continuă diluare. În subconștientul lor se identifică perfect cu latura feminină pregnantă din copilaria lor. Psihologic, suferă de-o castrare a sentimentelor și simțurilor unui mascul alfa și aleg calea facilă de-a se semitransforma în puritatea și gingășia unei doamne.
Nu doar caracterul molatic îi scoate în evidență. Lipsa pilozității, fața cremuită și unghiile pictate discret le denotă înclinarea spre partea dorsală a celor ca ei. Virilitatea nu este punctul lor forte și vocea pițigăiată îl definește ca fiind ,,doamna” cuplului.
Deviația biologică o putem caracteriza ca pe un accident genetic și cred cu tărie că astfel de pseudobărbați au fost procreați în timpul stării de euforie bahică a părinților.
Desigur, trebuie să dăm dovadă de paciențăși să nu ne încruntăm privirile când ne intersectăm cu purtătorii de pantaloni mulați pe fese, dar, involuntar, specia aflată în transformare, provoacă repulsie.
Trivialitatea comportamentală a efeminaților repugnă bunului simț, iar ei nu-și acceptă statutul de tolerați, ci, dimpotrivă, pozează în discriminați.
Este absolut dreptul lor de a se manifesta în sfera intimă, exact așa cum simt. Dar este scabros să-i privești defilând în public cu obiecte vestimentare ce le dezgolesc corpul epilat.
Infamii au tăbărât nu doar în agie. Locurile de închinare au și ele efeminații lor. Societatea suferă de-o degradare morală, în general. Aceasta cutumă se acutizeazăși aproape sufocă bunul simțși esteticul vizual.
Un sfat pentru decidenții purtătorului de uniformă: puneți-i catifea pe cătușe și în loc de cravată, dotați-l cu mărgeluțe colorate, pe ici, pe colo.
Atât am avut de zis!
CDI – din Ciolt