Plusvaloare pe vorbe spuse-n vânt!

Hei! Hei! În tot ceea ce faci pui măcar un pic de suflet. Pui și sudoarea minții. Asta aduce plusvaloare muncii tale! Cred că e universal valabil. Așa e și când așterni cuvinte pe o foaie albă. Care urmează să devină un text jurnalistic. Un text care să ridice semne de întrebare celor care îl citesc. Care să aducă critici sau laude! Să ridice semne de întrebare sau să treacă neobservat…

Cum se face că extrem de puțin am citit în ultimii ani în presa locală astfel de texte. Am observat o transformare a plusvalorii vorbelor spuse-n vânt în muncă a unei secretare care se gândește la cina de seară sau la ce o să îi aducă iubitul la întâlnire. Politica editorială a devenit o meserie de mercenar! Cine dă mai mult câștigă! A urmat și pasul următor după cine dă mai mult. Etapa cine nu se lasă cumpărat dispare de pe piață! Și de atunci vedem cam peste tot aceleași texte scrise cam de aceleași persoane… Vedem aceleași imagini și fotografii. Și atunci știm cine e autorul moral al respectivei machete. În timp a apărut stereotipia omului politic și de administrație publică. Și de atunci știm culoarea lui! Unii nu au mai avut acces la circuitele comunicării în masă. Atunci au apărut bloguri… au apărut tot felul de online-uri personale care erau și sunt plătite de cei marginalizați care se doreau pe funcții sau aveau interese financiare și economice. Și timpul trecea! Și presa dispărea! Și din urmă ce venea? Jurnaliști care vedeau că tot ce au învățat în școală nu se potrivea în practică. Și am putea continua…

Acum parcă nici tastatura nu ascultă când vrei sa pui suflet și minte! Dacă nu e bine să faci asta? Dacă voi face rău redacției? Dacă nu vor mai fi contracte de publicitate? Dacă vor fi piedici? Oare se merită să încercăm, din nou, să ne întoarcem la vorba spusă-n vânt? Deocamdată am teama de a vorbi de plusvaloare!

Totuși, îmi iau inima în dinți, și de trei ori pe săptămână o sa fac un exercițiu pe care nu l-am mai făcut de mult! O să scriu un punct de vedere! Din toate domeniile vieții noastre agitate. Și chiar dacă vor fi comentarii acide sau răutăcioase, fără supărare, voi încerca să le folosesc în a aduce plusvaloare pe vorbele spuse-n vânt!

Ciprian Rădulescu