Ştefan Guzu (47 de ani) este un român care a reuşit să câştige respectul germanilor şi să fie ales primar în Ivenack, comuna unde s-a stabilit în urmă cu mulţi ani. El nu a uitat însă nici de locurile natale şi reuşeşte să mobilizeze oameni şi resurse pentru a le face viaţa mai uşoară bistriţenilor.
Povestea lui Ştefan Guzu, un bistriţean de 47 de ani, este desprinsă parcă dintr-un roman. A crescut într-o familie numeroasă cu 13 copii, în Poiana Ilvei. Pentru a-şi face o viaţă mai bună, a plecat în Germania la începutul anilor ’90, unde, rând pe rând, şi-a îndeplinit aproape toate visurile.
Prima încercare a lui Ştefan Guzu de a se stabili în Germania a avut loc în 1992, pe când avea 25 de ani. Înainte să ia decizia să emigreze în Germania, bărbatul era angajat al Regionalei CFR Iaşi ca simplu muncitor. A cerut azil politic, însă după doi ani i s-a respins cererea şi a fost nevoit să se întoarcă în ţară.
Bistriţeanul s-a reîntors însă repede în Germania, unde cunoaşte o nemţoaică cu care se căsătoreşte în 1996. Ştefan îşi dorise încă din copilărie să ajungă poliţist, iar dacă în România nu a putut să realizeze acest lucru, s-a gândit că poate reuşeşte în ţara lui de adopţie. Cu multă muncă şi determinare, a reuşit să convingă autorităţile germane că merită o şansă în dorinţa lui de a deveni om al legii. Pentru că depăşise cu un an pragul vârstei legale la care se mai putea înscrie la Şcoala de Subofiţeri, a reuşit să obţină o derogare de la Ministerul de Interne german.
„Am fost 25 de străini, de şase naţionalităţi care au dat examen: turci, danezi, ruşi, o poloneză, un ucrainean şi un român. Doar cinci au reuşit să treacă de acest examen, iar după doi ani, doar eu şi un coleg rus terminam şcoala şi deveneam poliţişti cu acte“, explică Ştefan Guzu.
A continuat să se specializeze în noua lui meserie, îndeplinind mai multe funcţii, începând de la şef de cabinet, ofiţer de presă şi şef de tură la poliţia de autostradă, funcţie pe care o îndeplineşte şi în prezent.
A LUAT 60% DIN VOTURI
Implicarea sa în diverse proiecte sociale în Ivenack, o comună din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară, unde locuieşte, i-a determinat pe oameni să-l roage să candideze pentru funcţia de primar. În cele din urmă, a cedat acestor solicitări şi a candidat, fiind ales primar în 2014, de aproape 60% din alegătorii care s-au prezentat la vot.
„Nu a ştiut nimeni ce am de gând, nici fraţii mei, nici prietenii nu mi-au cunoscut intenţiile. Abia după ce am ieşit primar le-am spus“, mărturisea, pentru „Weekend Adevărul“, Ştefan Guzu în anul 2014, imediat după ce a devenit primar.
Aşa a ajuns să conducă comuna Ivenack, recunoscută pentru faptul că are unii dintre cei mai bătrâni stejari din Europa. Comuna cu nici 1.000 de locuitori reuşeşte să atragă anual în jur de 50.000 de turişti, datorită, în special, acestori arbori seculari, unul dntre ei având vârsta de 1.200 de ani. De precizat că, Ştefan Guzu nu primeşte niciun salariu pentru funcţia de primar, activitatea fiind una pro bono în Germania în cazul comunelor.
Ştefan Guzu nu a uitat de locul de unde a plecat, ci a încercat pe cât posibil să fie alături de cei de acasă, din judeţul Bistriţa Năsăud, care nu au fost atât de norocoşi ca şi el. În anul 2004, o delegaţie a poliţiei unde lucra a stabilit un parteneriat de colaborare cu Poliţia din Bistriţa Năsăud, care s-a materializat în mai multe proiecte sociale. Poliţistul-primar este vicepreşedinte al Asociaţiei de prietenie româno-germane Neubrandenburg –Bistriţa un ONG prin care de mai bine de un deceniu îi ajută pe cei de acasă.
DAR DIN DAR SE FACE RAI În 2008, când a ars Biserica Evanghelică din centrul Bistriţei, Ştefan Guzu, alături de asociaţie s-a mobilizat şi a organizat mai multe concerte caritabile în Germania, în urma cărora a reuşit să adune repede 10.000 de euro, pentru refacerea edificiului.
În 2013, tot datorită implicării poliţiştului, Liceul de Muzică „Tudor Jarda“ din Bistriţa a primit instrumente noi în valoare de 10.000 de euro, iar în 2014, Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa şi un azil de bătrâni au primit 50 de cărucioare şi dispozitive pentru persoanele cu handicap. Ştefan Guzu nu a uitat nici localitatea natală Poiana Ilvei, unde în 2014 a trimis ca donaţie o autospecială de pompieri, iar în 2016 o sirenă de alarmare a pompierilor în caz de incendiu.
La începutul acestui an, Ştefan Guzu a donat scaune rulante pentru 4 copiii cu dizabilităţi, care-i vor ajuta să se deplaseze mai uşor. În acest caz, alături i-a fost unul dintre fraţi, Ionel, cu care va încerca să sprijine anul acesta o instituţie din judeţ unde trăiesc zeci de copii care au nevoie de ajutor. Întrebat ce l-a determinat nu doar să se gândească la cei de acasă, ci şi să îi ajute cât poate de mult, primarul-poliţist explică:
„Faptul că acum pot să-i ajut pe semenii mei este cea mai mare satisfacţie. Nu există momente mai frumoase ca atunci când văd ochi de copii sau bătrâni plângând sau strălucind de bucurie. O mai mare mulţumire nu există“.
Guzu a povestit că în anii ’90 când a ajuns în Germania a fost nevoit să lucreze pentru o marcă şi jumătate pe oră ştergând praful de pe rafturi şi spălând pe jos. Credinţa, disciplina, perseverenţa şi sprijinul unor oameni inimoşi l-au ajutat să-şi facă un viitor, la care mărturiseşte că nu s-a gândit vreodată.
„Un motiv în plus să-i ajut pe alţii, pentru că şi pe mine m-au ajutat mulţi alţii. Cu toţii putem ajuta, unii mai mult, alţii mai puţin, iar dacă fiecare ar ajuta după putinţa lui, atunci această lume ar fi mult mai frumoasă. Chiar dacă noi am fost 13 fraţi şi surori şi am avut multe nevoi, părinţii noştri, şi mai ales mama, ne-au învăţat să fim buni, să ne ajutăm unii pe alţii cu credinţă în Dumnezeu. Acesta este cel mai bun lucru care ne-a fost dăruit nouă“, completează Ştefan Guzu.