Format pe 1 decembrie 1918, încă se identifică cu patriotismul românesc în formă pură. Corul bărbătesc din Finteuşul Mare, înfiinţat acum 100 de ani, are un impact uriaş asupra celor care-l ascultă. Ca şi cum timpul ar fi stat în loc, cântecele lor fac inimile românilor să bată cu putere ca şi la prima lor apariţie publică, pe 1 decembrie 1918.
Înființare
Corul din Finteuş s-a născut odată cu Marea Unire din 1 decembrie 1918. Astăzi, la 100 de ani de atunci, dirijorul Andrei Dragoş spune că istoria corului are o legătură strânsă cu istoria românilor. Neputul celui care l-a înfiinţat, Andrei Dragoş conduce corul de amatori, dar cu realizări e profesionişti, de 16 ani. „Noi am avut şansa ca aici să se nască un om extraordinar din punct de vedere a talentului lui muzical. Îl chema Nistor Dragoş, a fost fratele bunicului meu”, spune Andrei Dragoş, dirijorul corului. Cei 50 de membri ai corului se întâlnesc duminică de duminică în fost grădinţa satului, unde au o sală pentru repetiţii. Pregătirile, însă, se intensifică atunci când pregătesc evenimente, şi asta se întâmplă în general în luna decembrie. „În maxim două săptămâni începem să ne întâlnim mai des, pentru că ne pregătim pentru luna decembrie.”
O istorie de 100 de ani
Corul din Finteuş este unul dintre cele mai logevive grupuri vocale din România și este singurul care a avut continuitate. Dirijorul lui, are mai multe explicaţii pentru această continitate şi spune că una dintre ele este aceea că nimeni nu este refuzat, dacă vrea să cânte. „Unii se plictisesc şi nu mai vin. Alţii îşi dau ei seama că nu au talent şi renunţă. Dar e foarte riscant să refuzi pe cineva, pentru că e o comunitate atât de mică, încât dacă ai refuza pe cineva, cred că l-ai jigni şi pe vecinul lui”, mai spune dirijorul. „Corul e al tuturor, dar în primul rând, sunt numai finteuşeni, şi asta cred că a contribuit la continuitatea noastră”, a mai spus el. Numărul mare de membri a asigurat, tototdată, şi o paletă foarte largă de vârstă, dar şi de meserii ale participanţilor. Corul bărbătesc din Finteuşu Mare depăşeşte astfel bariera unui simplu cor de amatori, intrând în sfera unui stil de viaţă, a mândriei de a fi finteuşan, maramureşean şi român. Din istoria corului nu poate fi lăsar de-o parte momentul în care, prin 1978, Adrian Păunescu a poposit la Finteuşu Mare, pentru a-i asculta, pe vremea când dirijor era Valentin Băinţan.
Repertoriul
„Avem patru categorii. Cântece patriotice, prelucrări din folclor, cântece religioase şi colinde. Mai avem şi din repertoriul universal, dar nu se prea potrivesc. Sună foarte frumos, de exemplu Corul vânătorilor, sau Imnul Europei, dar nu ne caracterizează. Cel mai bine ne caracterizează muzica patriotică. Şi când interpretăm alte piese, la noi se observă acest caracter, revoluţionar, categoric, al cântecului patriotic”. Corul din Finteuş a susţinut primul concert pe 1 decembrie 1918, la Şomcuta Mare, unde au aşteptat să primească vestea Unirii de la Alba Iulia. Primul lor cântec interpretat a fost „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Cântecele patriotice au rămas la sufetul finteuşenilor şi, chiar dacă în repertoriul lor există numeroase alte categorii, cele patriotice au lăsat amprenta cea mai proeminentă. Printre dirijorii care au condus destinele acestei formaţii, după ce Dragoş Nistor a murit subit, în 1944, a venit învăţătorul Gheorghe Pop, Roman Sadoveanu, apoi Valeriu Coteţi, iar din 1976, corul a fost condus de Valentin Băinţan. Din 2003 şi până astăzi, Andrei Dragoş, profesor de biologie la bază, nepotul celui care l-a înfiinţat, dirijează şi organizează concertele lor. Activitate continuă şi pe timpul războiului Continuitatea Corului din Finteuş a fost asigurată chiar şi în perioada războiului, asta în ciuda faptului că majoritatea coriştilor au fost pe front. Explicaţia e foarte simplă, ei au continuat să cânte în biserică, unde cântă până în ziua de azi, la liturghie, dar şi la evenimentele importate, cununii sau înmormântări.
Maria Bonaț – Studentă, jurnalism, anul 2