Mai întâi a fost o ramă din lemn. Fain sculptată și ornată, cum nu vezi în fiecare zi pe Instagram, mi-a atras atenția. Apoi am descoperit florile, desenele, dălțile frumos aliniate în atelier și lingurile de lemn. Curioasă să aflu cum a ajuns să sculpteze și să studieze la Londra, i-am scris lui Daniel. Iar intuiția m-a ghidat întocmai și de această dată.
Povestea lui Daniel Ponde are un pic din „The Wall”. În timp ce descopeream detalii despre parcursul tânărului maramureșean, la Londra, în minte îmi cânta hitul Pink Floyd – „We don’t need no education / We don’t need no thought control”. Și asta pentru că Daniel nu și-a găsit locul în școala din România. Recunoaște că nici nu i-a plăcut neapărat cartea, nici n-a fost ghidat – provine dintr-o familie modestă, dar har și talent avea, de mic, din belșug.
În iernile friguroase, îți amintește că desena împreună cu mama sa la gura sobei, iar la 11 ani a ajuns prima oară într-un atelier de tâmplărie, în comuna natală Băiuț: „Tatăl meu avea prieteni care lucrau cu lemnul. Iar în casa noastră apărea ba o draperie sculptată, ba o măsuță de lemn cu faine ornamente. Și, într-o seară, le-am spus părinților că eu vreau să învăț sculptura în lemn. A doua zi eram deja în atelier și, de atunci, am mers încă doi ani la rând. Au fost primii ani în care am aflat elemente de baza despre sculptură. După această perioadă, meșterul care mă învățase una-alta, prietenul tatălui meu, era destul de bătrân, așa că mi-a dăruit toate sculele. Într-un atelier improvizat, m-am apucat să lucrez de unul singur uitându-mă la lucrăriile pe care le aveam prin casă. Eu zic că talentul era ascuns undeva în interiorul meu, iar meseria am început-o în atelierul acestui om. Trăiește și în ziua de azi. Lui îi datorez tot ce am reușit!”.
Dar, până la reușită în sculptură pe meleaguri britanice, Daniel a făcut o școala profesională și Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” la Baia Mare. S-a dovedit că mânuiește bine și cheia franceză ca mecanic auto, nu doar dalta ascuțită: „Până la 25 de ani, am fost autodidact. Am lucrat lemnul cu scule destul de vechi și simțeam nevoia să investesc mai mult în meseria asta. Nu reușeam să-mi cumpăr tot ce aveam nevoie, nici bancul de lucru nu mai era cum trebuie. Așa că, în 2015, am venit la Londra cu gândul să strâng bani și să-mi fac un atelier adevărat. Eram însetat să ajung un profesionist!”.
Cu mintea și sufletul la visul lui mare, a acceptat tot soiul de joburi: mecanic auto, mentenanță la hoteluri și ajutor prin bucătăriile restaurantelor. Timpul trecea, iar dorul maramureșeanului de a sculpta lemnul devenea tot mai puternic. Așa că a decis să transforme magazia din grădina casei londoneze de cărămidă în care locuia într-un mic atelier. Și-a reînceput să sculpteze. Ce bucurie! Cucerit și foarte interesat de arhitectura Londrei – monumente, clădiri vechi, muzee, s-a apucat să studieze, să citească mai mult, să afle. Deci nu-i de mirare că visa ornamente în fiecare noapte, iar ziua le desena și sculpta în micul său atelier. Dar tot nu era destul.
De un an de zile, Daniel Ponde își trăiește visul pentru care a muncit. Este student la „City & Guild of London Art School”, învață despre artă și cioplește într-un loc încărcat de istorie. Colegiul de artă a fost fondat în anul 1854! Dacă ar fi după el, Daniel ar lucra non-stop. Se oprește să viziteaze muzee și să ia la pas Londra, mereu cu ochii spre arta care-l înconjoară și-l pasionează. Acum se află în vacanță acasă, la Băiuț. Mi-a spus că și-a adus dălțile cu el și lucrează la câteva comenzi în vechiul său atelier. În pauze colindă plaiurile maramureșene și culege hribi uriași. Să citiți interviul! E o lecție de viață.
Daniel PONDE: Setea de cunoștinte în domeniul sculpturii m-a făcut să caut o școală și așa am dat de „City & Guild of London Art School”. Totul a început cu o vizită la ei. Era Open Day și, pentru că am petrecut ziua întreagă uitandu-mă cum lucrează studenții, la un moment, am fost luat prin surprindere de unul dintre profesorii de sculptură. M-a întrebat dacă îmi place ce văd și dacă practic și eu sculptura. Așa am intrat în vorbă cu el și, spre norocul meu, am avut cu mine o floare sculptată. Am fost inspirat s-o pun în rucsac, parcă simțeam că urmează să o arăt cuiva acolo, lucru care s-a și întâmplat!
După 10 minute am fost prezentat de acest profesor directorului școlii, iar în alte 10 minute deja mă plimbam cu el prin toate studiourile și atelierele lor, uitând că eram doar un simplu vizitator. Am fost pur și simplu fascinat! Am început să-mi fac dosarul pentru înscriere, toate au fost bune și frumoase până când am dat de problema banilor. N-am reușit să găsesc finanțare pentru plata studiilor și, din păcate, am fost nevoit să renunț. Dar nu m-am lăsat. După un an, am încercat din nou. Eram mult mai pregătit din multe puncte de vedere. A trecut deja primul an și pot să spun că sunt captivat de felul în care se studiază aici.
„City & Guild of London Art School” oferă specializări în multe domenii legate de artă și restaurare – Fine Art, Historic Carving, Art Histories, iar la majoritatea se pune preț pe practică – 90 %, iar restul e teorie – istoria artei. Cursurile sunt foarte bine structurate. De exemplu, programul săptămânii include ore de desen, sculptură, sculptură în clei, caligrafie, tâmplărie, desen în natură, iar vinerea toată ziua se studiază isoria artei. O jumătate de zi la școală iar cealaltă jumătate vizitând muzee cu profesorul, prin oraș. Orarul se schimbă în funcție de semestru și anul de studiu.
Programul pentru cei full time, cum sunt și eu, este în fiecare zi de luni până vineri de la ora 9:00 dimineața până seara la 17:00, doar că atelierul este deschis până seara la ora 20:00. Așa că majoritatea studenților stau până seara târziu să-și termine proiectele. Eu am făcut asta zilnic, timp de un an, plus că aveam și un job part-time după ora 20:00. În consecință, se studiază foarte intens, însă nu te deranjează deloc pentru că îți place ce faci.
Pe sculptorul maramureșean Daniel Ponde îl găsiți aici, pe Instagram. Să-l urmăriți! A promis că-și face și site, unde să-i putem admira toate lucrările.
Fotografii: prin Daniel Ponde, „City & Guild of London Art School” – pagina de Facebook și Unsplash. Scris de: Oana Țepeș-Greuruș
Sa nu-l uitam pe Marius Mureşan un mare artist al Maramureşului.
Felicitări, un exemplu pozitiv pe care multi tineri ar trebui sa -l urmeze, perseverenta și tenacitate, bravo lui!!!!!