În zilele noastre, oamenii își pierd motivația foarte ușor, renunță la locurile de muncă și speră într-o dimineață se vor trezi bogați chiar dacă nu depun nici un efort pentru asta.
Dar din fericire, nu toți sunt la fel. Povestea lui Traian, un maramureșean simplu care a muncit ani de zile în combinatele din oraș, este un exemplu care demonstrează că prin muncă, atitudine corectă, seriozitate dar și puțin noroc, se poate realiza orice.
„În 1993 încă munceam prin Baia Mare, eram un nimeni și viața mea parcă era deja compromisă deși avem doar 33 de ani. Nu eram însurat, iar după moarte părinților consumam din ce în ce mai mult alcool.”
Apoi, domnul Traian a avut ocazia să ajungă în Canada și această schimbare a fost mai mult decât benefică pentru el.
„Într-o zi din toamna lui 1993, un var îngrijorat de soarta mea, mi-a propus să merg cu el în Canada. Pentru a pleca, aveam nevoie de o sumă considerabilă de bani, dar încă mașina tatei era în fața blocului. Am vândut-o pe nici jumătate din cât merita și tot în acea seara mi-am făcut bagajul. Nici pe șefii de la combinat nu le-am spus că urmează să plec, aveam nevoie de o schimbare și pentru asta aș fi făcut orice.”
Timp de 3 ani, băimăreanul nostru a lucrat în pădure, ocupându-se de tăiere, plantare, curățire puieților din jurul orașului Vancuver. De când a pășit în noua țară, nu a mai pus gram de alcool în gură și a muncit zilnic pentru aș face un viitor. Dar pentru că și norocul are un rol în viața noastră, Traian a beneficiat de sprijinul unui angajator, și din angajat forestier, a ajuns administratorul unui complex turistic.
„Am lucrat mult în pădure, am făcut de toate acolo, dar apoi, parcă Dumnezeu a trimis un înger la mine. După o zi obositoare de plantat, a venit fratele patronului la care lucram și mi-a propus să merg la o pensiune și să lucrez acolo. Deja am început să vorbesc și franceza, mă descurcam binișor și cu engleza deoarece colegii mei erau stranieri la fel ca mine. La pensiune totul era altfel, nu mai trebuia să car după mine drujba de 15 kilograme și nici să merg iarna în zăpadă de un metru. La început mă ocupam de securitatea zonei și de curățenie, apoi am fost la recepție, până când am ajuns ca eu să mă ocup de întregul complex.”
Aici Traian și petrecut 7 ani din viață, acumulând experiență, învățând ce și cum trebuie făcut pentru ca o afacere să aibă succes. Iar apoi și făcut propria afacere tot în domeniul turismului. A început cu o simplă casă de vacanță pe care o închiria pentru evenimente.
„Când lucrezi pentru tine, este altceva, ai mai multă energie, poți să depui mai mult efort și faci tot posibilul ca afacerea ta să aibă succes. Dar cel mai important a fost că deja aveam experiență mare, vreo 5 ani în care am lucrat pentru James. Apoi totul a fost ușor, știam exact ce trebuie să fac și plus de asta mă bucuram de sprijinul lui în continuare. Rând pe rând am dezvoltat acea zonă, am făcut un traseu pentru snowmobile, apoi o piscină acoperită și totul mergea foarte, foarte bine.”
Dar pentru că în orice poveste frumoasă, trebuie introdusă și dragostea, vom afla cum Traian și-a găsit marea iubire alături de care are două fete.
„Despre dragoste nu pot să spun prea multe deoarece nu am avut timp de așa ceva. Dar la un moment dat, a apărut o ea în viața mea și de atunci viața mea e perfectă. Emily e fantastică, am cunoscut-o la o petrecere dată de primarul din Surry și de atunci suntem nedespărțiți. Avem două fete, de această dată ele nu au putut să vină în România dar o să le aduc odată, pentru a vedea și ele de unde sunt eu. Vreau să îl aduc și pe socrul meu aici în România, sunt sigur că îi va plăcea.”
În încheiere, am dorit să aflu dacă Traian ar vrea să se întoarcă în România, iar răspunsul lui a fost: „Da, sigur o să mai vin. Dar acum pentru mine Canada este casa. Eu de 25 de ani nu am călcat în România, dar când am ieșit din aeroport, am plâns. Apoi când am ajuns în Baia Mare, nu mi-a venit să cred că arată așa de bine orașul, iar când am trecut munții spre Cavnic, am fost uimit de ceea ce este aici. România este o țară minunată, dar Canada a fost țara care mi-a dat totul. La început mi-a dat de lucru, apoi mi-a dat bani, apoi dragoste și familia. Aici nu am avut nimic, dar acum la aproape 60 de ani, pot să zic că am totul. Ruptura asta este dată și de faptul că nu mai am pe nimeni aici, părinții mi-au murit, am avut o mătușa care a murit și ea la începutul anilor 2000 și poate de asta mi-au trebuit 25 de ani ca să mă întorc. Dar sigur o să vin și aș vrea să îmi construiesc și aici o cabană. Vreau să am un loc al meu în care să vin în vacanțe.”
– Servicii de creare site web
