Trecuseră 5 ani de la Revoluție și Ileana se hotărâse să plece în Franța. Era fascinată de țara vinului și a brânzeturilor de când o cunoscuse pe prietena fratelui său – o franțuzoaică care a cucerit-o imediat prin modul în care arăta sau vorbea. A urmat atunci un drum greu până în Paris în care frigul iernilor din România era foarte aproape de a o face să renunțe. Dar curajul tinereții și mai ales dorința de a-și face o viață mai bune în străinătate, au ajutat-o să își îndeplinească visul.
A ajuns în Franța, dar lucrurile nu au fost deloc ușoare la început. A făcut de toate acolo: a vândut ziare, a făcut menaj, a lucrat ca ospătăriță. Până într-o zi când s-a hotărât că nu mai poate, că vrea să își schimbe viața. Așa că și-a dat demisia cu doar 20 de euro în buzunar. Iar destinul i-a răsplătit curajul.
Astăzi și-a găsit lucrul care o face fericită: designul de obiecte. Lucrează cu cele mai mari 3 grupuri din Franța (Moma Group, Noctice și Black Code) care dețin cele mai importante restaurante din Paris și din sudul Franței, precum LOULOU, Victoria Paris, L’Arc, Monsieur Bleu, Girafe, Monko, Noto sau Cafe Marly.
Cum a ajuns o româncă din Maramureș în Franța?
Când eram în Rozavlea, comuna mea natală, fratele meu, care locuia în Franța, a venit acasă cu o franțuzoaică, care pur și simplu mă fascina: cum arăta, cum vorbea, mi se părea că e din altă lume. În plus, așteptau și un copil, primul nepot din familie, așa că mi-am propus ca atunci când va naște eu să fiu deja la Paris.
Când ai plecat din România? Și cu ce visuri?
Am plecat din România în 1995, a doua zi de Crăciun, iar în seara de Revelion m-am îndrăgostit de Gabriel, iubitul meu. Am plecat cu gândul că nu o să mai revin curând în România. Pe vremea aceea lucram în Cluj, la Serviciul de Sănătate Publică, dar simțeam că îmi doresc altceva.
Cum a fost lungul drum din România până în Franța?
Drumul propriu-zis până la Paris a fost o adevărată aventură. Trebuia să luam trenul până la Sibiu, iar de acolo un autocar. După cum v-am spus, am plecat iarna, a doua zi de Crăciun. Afară erau -30 de grade, iar eu împreună cu încă două fete eram pe peron, în Iza, așteptând un tren care avea vreo 6 ore întârziere. Eram înghețate, abia mai puteam vorbi, era la fel de frig și în sala de așteptare, țin minte că ne-a înghețat sucul în sticle.
Pe vremea aceea nu aveam telefon mobil și am hotărât la un moment dat să coborâm în sat (gara era pe un deal), să dăm niște telefoane, poate găsim o mașină care să ne ducă la Sibiu, să nu pierdem autocarul. Coborâsem deja o bucată, când am auzit trenul cum sosește pe peron. Nu știu de unde am avut energia să o luăm la fugă, pe deal, cu tot cu bagaje, strigând să nu plece, să ne ia și pe noi. Din fericire l-am prins. Și tot din fericire aveam la noi o cergă – adică o pătură groasă țesută din lână – pe care mama unui prieten ne-a rugat să o ducem fiului ei aflat deja în Franța. Spun din fericire pentru că în tren era un frig ca afară, geamurile erau înghețate, iar noi trei stăteam ghemuite sub cergă.
Am ajuns într-un final la Paris, cu autocarul și am sunat să vină cineva după noi, dintre cunoscuți. Noi, trei fete, ne-am trezit într-un studio, un fel de garsonieră, în care locuiau 10 băieți. Am stat acolo câteva luni, după care l-am mutat cu Gabriel.
Cum a fost viața ta atunci când ai ajuns în țara vinului și a brânzeturilor?
Am făcut de toate, am plecat de la munca de jos, ca orice român ajuns pe vremea aceea în străinătate. Am vândut ziare, ziarul săracului – lumea îl cumpăra mai mult de milă, costa 1 Euro – am făcut menaj, iar după aceea am ajuns să lucrez într-un restaurant ca ospătăriță, până într-o zi când mi-am luat șorțul, l-am pus pe bar și am zis că nu mai vreau să fac asta, vreau să fac altceva. Și am plecat de acolo cu 20 de euro în buzunar.
Și cum ai trecut de la acel moment, la ce faci acum? Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru design?
La foarte scurt timp după acest incident, m-am întors în țară. În perioada aceea mama voia să își refacă bucătăria de vară și i-am zis să mă lase pe mine să mă ocup de asta. Vedeam deja locul cum ar putea să arate, aveam câteva idei. Așa că am găsit o fabrică de mobilă care să lucreze exact ce voiam eu, iar după ce am terminat tot acest “proiect”, mi-am dat seama că asta vreau să fac, că e o activitate care îmi place, că am foarte multe idei pe care vreau să le pun în practică.
Cum ai reușit să faci asta? Cine te-a descoperit și cum?
Când m-am întors după o vreme în Paris, am luat cu mine câteva scaune pe care le făcusem ca să le am în locuința din Franța. Într-o seară, prietenul meu Nicolai Tand a venit în vizită pe la noi cu managerul de la La Cantine du Faubourg, un celebru restaurant parizian la care el lucra atunci. Din vorbă în vorbă el a văzut scaunele, mi-a zis că îi plac foarte mult și m-a întrebat cine le-a făcut. I-am spus că eu, iar atunci mi-a zis că ei tocmai își extind restaurantul, dacă nu vreau să îi fac mobilierul. Nici măcar n-am stat pe gânduri, a fost primul meu proiect important! Așa a luat naștere Projets Prives, brand-ul meu.
Povestește-ne puțin despre ce faci acum în Franța?
Acum am șansa să lucrez cu cele mai mari 3 grupuri din Franța (Moma Group, Noctice și Black Code), care dețin cele mai importante restaurante din Paris: LOULOU, Victoria Paris, L’Arc, Monsieur Bleu, Girafe, Monko, Noto, Cafe Marly, Laperouse,Matignon, Cafe Ruc etc (toate sunt plasate in locuri emblematice din Paris) și sudul Franței (Baoli, Medusa, Gotta, Le Baroque).
Un alt proiect este legat de colaborarea cu mari arhitecți și/sau galerii din Franța – Tristan Aouer, Alexis Mabille (fost designer pentru Dior și Yves Saint Laurent, care acum are propriul său brand de fashion și se ocupă și de decorațiuni interioare), Lora Gonzales, Galeriile May, Charles Tasin, Samy Charm, Galeriile Glustin. Tot în perioada asta am început să lucrez și la o colecție personală de obiecte de iluminat și decorațiuni interioare și de curând am deschis și primul meu showroom, aflat în apropierea Palatului Elysee.
– Servicii de creare site web
