Având în vedere că cei mai importanți candidați la alegerile prezidențiale din SUA din 2024 au depășit cu mult vârsta obișnuită de pensionare, dezbaterile sunt aprinse cu privire la dezavantajele de a fi conduși de politicieni mai în vârstă, scrie BBC.
Pauline Newman, acum în vârstă de 96 de ani, deține o funcție pe viață ca judecător federal în SUA. Deși vrea să continue să lucreze, este în mijlocul unor procese cu colegii care vor ca ea să iasă la pensie.
SUA au devenit un punct fierbinte pentru dezbateri despre capacitatea de a conduce a politicienilor în vârstă. Principalii concurenți la alegerile prezidențiale din SUA din 2024 sunt Joe Biden, care, la 80 de ani, este de două ori mai în vârstă decât americanul de rând; și Donald Trump, în vârstă de 77 de ani, care a depășit cu mai bine de un deceniu „Vârsta normală de pensionare” – vârsta la care americanii își pot primi integral beneficiile de pensionare.
În afară de discuțiile despre faptul că gerontocrațiile – societățile guvernate de persoane în vârstă – nu sunt de obicei reprezentative pentru populația lor, există și alte preocupări.
Un accent cheie este fitnessul mental. Neuroștiința și psihologia sugerează că performanța cognitivă variază mult pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ceea ce face dificilă determinarea dacă cineva poate fi prea în vârstă pentru a conduce. Și în timp ce unele abilități tind să scadă odată cu vârsta, altele se îmbunătățesc. Unii „super vârstnici” posedă chiar acuitatea mentală a unor oameni cu multe decenii mai tineri decât ei înșiși. Deci, care este vârsta celui „prea bătrân” pentru a conduce – sau aceasta este întrebarea greșită?
Cum afectează îmbătrânirea creierului
Volumul creierului scade în timp. La persoanele sănătoase, cortexul prefrontal este regiunea creierului cu cea mai mare pierdere de volum legată de vârstă, de aproximativ 5% pe deceniu. Prin conexiunile sale cu alte părți ale creierului, ajută la gestionarea funcției executive: un set complex de procese mentale care a fost asemănat cu un termostat sau cu dirijorul unei simfonii. Este cheia discuțiilor despre capacitățile de conducere, deoarece este implicată în domenii precum rezolvarea problemelor, stabilirea obiectivelor și controlul impulsurilor.
Funcția executivă scade treptat după vârsta de 30 de ani, iar acest lucru se accelerează pe măsură ce depășim vârsta de 70 de ani. Boala substanței albe – un grup de afecțiuni cauzate de deteriorarea substanței albe din creier – contribuie, de asemenea, la disfuncția executivă și afectează aproximativ o treime dintre persoanele cu vârsta de 65 de ani și mai mult. Disfuncția executivă poate apărea în controlul redus al impulsurilor și repetarea crescută a gândurilor și comportamentelor.
O proporție semnificativă a persoanelor de peste 65 de ani au o anumită afectare a funcției executive, „Cred ca punct de pauză general, 65 este rezonabil”, spune Mark Fisher, care conduce Centrul pentru Neuropolitică de la Universitatea din California, Irvine. Alte modificări structurale ale creierului se solidifică și în jurul acestei vârste – s-a demonstrat că viteza de procesare mentală scade de la vârsta de aproximativ 60 de ani într-un studiu care a folosit date din SUA.
Pragul foarte slab de 65 se aplică în SUA, unde speranța generală de viață la naștere este de 76. Cu toate acestea, aceasta poate fi diferită în țări cu speranțe de viață și sisteme de sănătate semnificativ diferite (și există, de asemenea, inegalități rasiale și de altă natură substanțiale în SUA care afectează longevitatea). De exemplu, speranța de viață pentru bărbați în SUA este de 73. Aceasta este mai mică decât în țările de top, dar mult mai mare decât speranța de viață de 60 pentru bărbații din Camerun, despre al cărui președinte, Paul Biya, în vârstă de 90 de ani, se spune că este cel mai vechi lider național din lume.
Speranța de viață la naștere nu spune întreaga poveste a longevității, deoarece acest număr este redus de factori precum mortalitatea infantilă. De exemplu, un bărbat de 80 de ani din SUA s-ar putea aștepta să trăiască încă un deceniu. Acest lucru înseamnă că, în realitate, nu există o regulă strictă și rapidă pentru când sau chiar dacă o persoană va fi afectată semnificativ de declinul funcției executive.