Episcopia Maramureșului și Sătmarul este în sărbătoare; clerul, cinul monahal și dreptcredincioșii creștini își sărbătoresc Ierarhul și Părintele sufletesc. La 23 iunie 2021, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, aniversează împlinirea a șaizeci de ani de viață, dar tot în acest an se împlinesc patruzeci și cinci de ani de la întrarea în viața mănăstirească și cinci ani de la alegerea și întronizarea ca Întâistătător al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Toate acestea se petrec într-un an cu semnificație istorică, pentru că anul acesta se împlinesc 630 de ani de la Actul Patriarhal Constantinopolitan (1391), când Mănăstirea Peri din dreapta Tisei a fost declarată Stavropighie Patriarhală Constantinopolitană.
Așadar, aniversarea unui tânăr ierarh eparhiot, într-o Episcopie cu adânci rădăcini în istoria timpului. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în anul 2001, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, într-un mesaj aniversar referitor la vrednicul de pomenire Bartolomeu Mitropolitul, scria următoarele: “Tinerețea unui om se vede în pasiunea sa pentru a face binele, a lupta pentru adevăr și a căuta sfințenia sau frumusețea sufletului”.
Preasfințitul Părintele nostru Iustin din tinerețe, de la vârsta de 15 ani, a ales să slujească lui Dumnezeu, Maicii Domnului și poporului dreptcredincios. În anul 1976 a bătut la poarta Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia unde a fost primit de către starețul mănăstirii, Protosinghelul Serafim Man. A ascultat de glasul lui Dumnezeu așa precum oarecând Patriarhul Avraam, căruia Dumnezeu i-a zis: “Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta Eu. Și Eu voi face din tine un neam mare; și te voi binecuvânta și-ți voi mări numele și tu vei fi izvor de binecuvântare (Facere 12: 1-3).
A ieșit din Țara Maramureșului voievodal și a venit în Muntele cel sfânt al Rohiei, în Țara Lăpușului, unde Dumnezeu l-a binecuvântat cu darurile Sale multe și bogate, iar la rândul său a devenit un izvor de binecuvântare pentru monahismul, preoțimea și credincioșii din întreaga eparhie.
Precum Patriarhul Avraam a devenit părinte a multe neamuri, Preasfințitul Părinte Iustin a devenit Părinte a multe generații de monahi și preoți, întinerind Episcopia Maramureșului și Sătmarului. Ca stareţ, a revigorat viața duhovnicească a Rohiei, pentru că are vocația de Părinte, a format o elită de monahi, care la rândul lor sunt adevărați părinţi şi stâlpi ai monahismului din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului.
Dacă în anul 1988, când a fost numit stareţ, erau doar şapte vieţuitori la Rohia; prin stil, model şi exemplu personal, a reuşit în câțiva ani, până în anul 1994, când a fost ridicat la demnitatea de arhiereu-vicar, să fie la Mănăstirea Rohia 30 de vieţuitori în jurul starețului Iustin Hodea.
Noi, toți cei din generația monahală 90, ne-am strâns în jurul tânărului stareț de la Rohia, pentru că am admirat și am fost fascinați de tinerețea vârstei, dar în același timp de maturitatea duhovnicească a starețului, tineri dornici de-a se înrola în armata lui Hristos și a fi în linia întâi în lupta cea bună.
Părintele a fost primul în toate, la: slujire sacerdotală, cuvânt, rugăciune, ascultare, fel de-a fi, iar noi ucenicii îl urmam îndeaproape. Episcopul Iustin, în relaţia cu ucenicii, a ştiut întotdeauna când şi cât trebuie să întindă arcul, după exemplul Sfântului Antonie cel Mare.
A ştiut să mustre, să certe spre a îndrepta, dar şi spre a învăţa şi a înţelepţi spre o bună creştere spirituală, aşa cum procedează orice părinte iscusit cu proprii lui copii şi după îndemnul pe care-l primeşte orice arhiereu, atunci când este hirotonit şi primeşte cârja arhierească: Primeşte toiagul acesta, ca să păstoreşti turma lui Hristos cea încredinţată ţie; şi celor ascultători să le fie de la tine toiag de reazem şi întărire, iar pentru cei neascultători şi nestatornici să-l întrebuinţezi pe el ca toiag de deşteptare, toiag de certare.
Cu mult curaj a acționat și lucrează mereu episcopul Iustin. A investit mult în oameni, a acordat și acordă încredere tinerilor, dăruiește din darurile lui Dumnezeu și le împărtășește celor ce-l ascultă și îi urmează. Dacă astăzi la Rohia sunt numai 15 vieţuitori, se datorează și faptului că, mulți dintre ucenicii Preasfinţitului Părinte Iustin slujesc monahismul ortodox şi la alte mănăstiri, precum: Moisei, Bixad, Rohiţa, Scărişoara Nouă, Măriuş, Budeşti, Coroieni sau sunt duhovnici la mănăstirile de maici, slujitori la Centrul Eparhial sau la Catedrala Episcopală din Baia Mare.
Episcopul Iustin a format în primul rând infrastructura duhovnicească, umană şi intelectuală, și apoi pe cea edilitar-gospodărească. Spiritul de inițiativă și dinamismul inepuizabil care-l caracterizează constituie proba evidentă că ierarhul nostru este un adevărat vizionar pentru timpurile care vin și deschide noi orizonturi pentru toate categoriile și vârstele, dar mai ales pentru cei tineri și la început de drum.
Din zori tinereții până în zilele acestea, Părintele nostru Episcop dovedește că este un om al deciziilor, care știe ce vrea și ce face, care nu lasă loc întâmplării și hazardului în viața și activitatea sa. În acest fel lucrează cu timp și fără timp, mult, bine și eficient pentru consolidare Bisericii lui Hristos și a Neamului Românesc.
Acum la ceas aniversar, toți monahii, monahiile și ostenitorii mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic; Să ne trăiţi întru mulţi şi binecuvântaţi ani, Preasfinţia Voastră!
(Arhim. Macarie Motogna Exarh eparhial, starețul Mănăstirii Rohia)
– Servicii de creare site web
