Am primit cu întristare vestea trecerii din această viaţă, în seara zilei de miercuri, 16 decembrie 2020, la vârsta de numai 48 de ani, a părintelui Marian-Sorin Ivașcu, preot de caritate la Spitalul Clinic Dr. I. Cantacuzino, Protoieria Sector 2 Capitală.
Părintele Marian-Sorin Ivașcu s-a născut în ziua de 9 august 1972, în municipiul București, în familia dreptcredincioșilor Florea și Viorica Ivașcu, părinți modești și muncitori.
După frecventarea școlii primare și gimnaziale, a urmat cursurile liceelor bucureștene Gheorghe Lazăr (1986-1988) și Matei Basarab (1988-1990), precum și ale Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1994.
A fost hirotonit diacon (la 12 februarie 1995) și preot (la 19 februarie 1995), de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, primind ascultarea de preot misionar, pe seama Spitalului Clinic Dr. I. Cantacuzino din București.
Ca preot de caritate a realizat o frumoasă și rodnică activitate pastoral-misionară, social-filantropică și edilitar-gospodărească.
Părintele Marian-Sorin a dorit să construiască un sfânt locaș pentru slujbă și rugăciune în curtea spitalului. Între anii 2007-2009, a început demersurile pentru întocmirea proiectului de arhitectură și obținerea autorizației de construire. În anul 2010, a fost pusă piatra de temelie și a fost sfințit locul pentru capela ce avea să fie construită cinci ani mai târziu. Începând cu primăvara anului 2017, au început lucrările de înfrumusețare a sfântului locaș, prin achiziționarea catapetesmei, icoanelor și celorlalte cărți și obiecte de cult. Tot sub supravegherea părintelui, a fost construită și o mică clopotniță în incinta spitalului.
Părintele Marian-Sorin Ivașcu a slujit cu râvnă, smerenie și dragoste, dăruindu-și viața semenilor și dând dovadă de credință puternică și ascultare statornică în slujirea preoțească. A fost un duhovnic înțelegător și ostenitor, desăvârșit în slujba Domnului nostru Iisus Hristos și a aproapelui, fiind apropiat de cei aflați în nevoi și suferințe. A fost iubit și apreciat de către cei păstoriți, pacienți, aparținători sau personal medical, pentru dragostea și blândețea, disponibilitatea și devotamentul de care a dat dovadă întotdeauna.
La acest ceas de vremelnică despărțire, întru așteptarea Învierii celei de obște, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, să primească sufletul bun și tânăr al părintelui Marian-Sorin Ivașcu în ceata sfințiților Săi slujitori, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Totodată, adresăm cuvânt de mângâiere sufletească familiei îndoliate, personalului medical cu care a colaborat și tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat.
Veșnica lui pomenire, din neam în neam!