Preotul şi medicul Vasile Rațiu a fost înmormântat. Dumnezeu să-l odihnească

„Părintele Vasile Rațiu a trăit cu speranța vieții veșnice. A trăit cu dorința de a fi aproape de Dumnezeu, de a-L cunoaște mai bine și de a-L oglindi, de a se face instrument al milostivirii lui Dumnezeu” a afirmat Preasfinția Sa Vasile Bizău în omilia rostită la slujba de înmormântare a părintelui, care s-a stins din viață vineri, 30 decembrie 2022, la vârsta de 89 de ani, în al 33-lea an de preoție. Rânduiala Prohodului a avut loc luni, 2 ianuarie 2023, la biserica „Sfântul Anton” din Baia Mare. A fost oficiată de către PS Vasile Bizău, alături de pr. vicar general Augustin Butica, pr. protopop Emil Gîrboan și alți preoți din Eparhie.

Părintele Rațiu a fost medic pediatru la Spitalul Judeţean Baia Mare și a fost cel care, în anul 1991 a deschis Misiunea Greco-Catolică Spitale, care oferă și astăzi asistență spirituală bolnavilor din spitalele din Baia Mare. A activat aici ca preot operator sanitar până la pensionare, în anul 2010.

„Toți cei prezenți aici l-am cunoscut, fiecare din diferite perspective”, a afirmat PS Vasile, explicând cum fiecare poate recunoaște moștenirea pe care părintele Rațiu i-a lăsat-o în funcție de tipul de relație pe care a avut-o cu dânsul: familia, colegii preoți, credincioșii pe care i-a îndrumat spiritual, bolnavii pe care i-a îngrijit, prietenii și cunoscuții. „Un chip bând”, așa l-a caracterizat Ierarhul, „păstor al Bisericii noastre, care a avut și o vocație nobilă. A fost medic”, s-a îngrijit de cei aflați în suferință atât trupește cât și sufletește. A slujit Biserica până în ultima parte a vieții, până când sănătatea i-a permis și noi, la final de parcurs al vieții sale pământești, nu putem decât să „îi mulțumim pentru slujirea sa umila și ziditoare, o slujire care nu a respins pe nimeni, o slujire duioasă, care a venit din educație și din modul în care a înțeles să-și trăiască credința”, a afirmat Preasfinția Sa Vasile. Ierarhul a îndemnat pe toți cei care au participat la înmormântarea părintelui să aibă, de-a lungul vieții pământești, aceeași perseverență de a-l urma pe Hristos Domnul și „a simți acea bucurie pe care o simte creștinul când privește moartea, cu seninătate și încredere, pentru că veșnicia este aici”.