Presa, strivită sub cizma politicului

Așa-i că nu mai sunteți interesați de presă? Indiferent dacă e vorba de cea națională sau locală. Mă rog, mass-media din Maramureș aproape că nu mai există. Cândva județul era printre primele din țară în acest domeniu. Pe bună dreptate, dacă ne amintim că într-o vreme aici funcționau vreo patru posturi de televiziune, apăreau cam tot atâtea ziare cotidiene tipărite, trei sau patru săptămânale, câteva radiouri…

O, tempora! O, mores! Sigur că vremurile s-au schimbat, că sursele de informare s-au diversificat, că presa online domină piața, că există numeroase televiziuni naționale de știri care au monopolizat domeniu și nu mai ai cum să ții pasul cu ele. La fel se întâmplă și cu radiourile locale, atâtea câte au rămas, care fac de toate numai să nu se implice cumva în problemele arzătoare ale momentului.

De fapt, cu tot respectul pentru cei care mai activează în domeniu, trebuie să recunoaștem că nici jurnaliști nu prea mai sunt prin preajmă. Cei care se aflau în prim plan în urmă cu 10-15 ani, au renunțat sau au dispărut pe cale naturală. Octavian Butuza vorbește și scrie prin spații celeste, Marian Ilea e mai mult pasiv decât activ la tumultul cotidian, Ananei Gagniuc își vede de treburile lui refuzând implicarea într-o societate din ce în ce mai anormală, Cornel Băbuț a îmbrăcat haina militară pentru că îi asigură confortul cotidian și cel viitor, Ioan Romeo Roșianu s-a apucat de afaceri în domeniul culturii, Paul Szaniszlo se învârte de mai mulți ani pe lângă politicieni în postura de scutier pentru tot felul de derbedei, justițiarul Romeo Dobocan a apucat și el pe cărări politice care l-au dus la o funcție importantă în care se simte ca peștele pe uscat.

Alte nume cunoscute din presă s-au lipit de instituții publice pe post de purtători de cuvânt și oameni buni la toate, alții au plecat în străinătate, unii s-au retras la țară să cultive terenuri sau să culeagă ciuperci ori plante medicinale.

Nu aveau altă alternativă. E bine că fiecare și-a găsit mijloacele de existență. Nu au ce se regrete pentru că nu se regăsesc în presa de astăzi. Pentru că, din așa zisul câine de pază al democrației, presa a devenit o biată potaie ținută în lanț căreia, ca să nu mârâie, i se pune alături o troacă plină de lături.

Societatea noastră bolnavă într-un stat eșuat, se pare că nu mai are inteligența de a realiza că o presă liberă înseamnă la fel de mult ca și o justiție liberă și o opoziție puternică. A uitat că menirea presei e să cenzureze și să critice puterea politică, indiferent de partidele care o exercită, nicidecum să o pupe în fund din toate pozițiile, să se prostitueze la oricare colț de stradă, evident, pe bani mulți.

Mulți dintre foștii jurnaliști din județ nu s-ar simți confortabil să lucreze în publicațiile sau posturile de televiziune și radio plătite din bani publici să mintă și să dezinformeze poporul. Te lovește greața când vezi cum ideea de jurnalism obiectiv a fost alterată de partidele politice cu ajutorul milioanelor de lei pompate anual, fără discernământ, în presa obedientă.

Așa s-a ajuns la campanii de publicitate politică mascate, la acoperire faptelor de corupție, la deturnarea opiniei publice de la adevăratele probleme ale zilei cu ajutorul subiectelor  inventate și mediatizate excesiv, la pierderea încrederii în instituțiile publice, la confuzii și nesiguranță, la ură și dezbinare națională, la contestarea valorilor consacrate, la…

Numai jurnalist să nu fii în vremurile de azi!