 |
 |
Dublarea pretului oualor nu a fost cauzata doar de investitiile producatorilor in modernizarea fermelor si de stoparea importurilor din Polonia, ci si de marii retaileri. Afla tehnica prin care se dubleaza pretul oului de la poarta fabricii si pana pe raftul supremarketului.
Dilema cauzalitatii privind aparitia vietii, „Ce a fost mai intai, oul sau gaina?”, dezbatuta de la Aristotel si Platon, pana la Brookfield si Papineau, dureaza de peste 2.000 de ani. Pentru a curma o dezbatere fara sfarsit, al carei mesaj s-a diluat in timp si nici nu mai facea rating, la inceputul acestui mileniu, prafuita dilema a fost “upgradata”, devenind: “Ce-a fost mai intai, oul neconform sau gaina stresata?”.
Din acel moment, a devenit indiscutabila cresterea interesului pentru dilema planetarilor de pe Terra – o specie ciudata, care, dupa doua milenii, rontaind chipsuri diluate cu “carbogazos”, a constientizat ca nu e bine sa bage in gura orice. Legiferarea noii versiuni a fost patentata in laboratoarele de la Bruxelles si a inceput sa fie aplicata din ianuarie 2012. Reactia: pretul oualor s-a dublat.
„Normele europene care reglementeaza bunastarea la gainile ouatoare crescute in sistem intensiv industrial au fost introduse prin Decizia 74/1999. ANSVSA a transpus decizia in legislatia nationala in 2006, tocmai pentru ca fermierii sa aiba timp suficient pentru a-si moderniza fermele conform noilor norme. Majoritatea fermierilor care detineau gaini ouatoare s-au conformat”, a explicat Tiberiu Muszai, consilier superior DSVSA Maramures.
O istorie a aviculturii maramuresene
In Maramures, istoria industrializarii aviculturii incepe in 1954, cand statiunea de incubatie din Baia Mare a fost dotata cu patru incubatoare – arhivele comuniste consemneaza ca in luna mai s-a realizat prima productie de pui din rasele Leghorn (originara din Livorno, regiune din centrul Italiei) si Rhode-Island (creata peste Ocean, in America).
In 1962, incubatoarele de la statiunea de crestere a puilor din Baia Mare aveau o capacitate totala de 20.000 de oua, productia anuala fiind de 550.000 de pui, care erau livrati cooperativelor de productie si gospodariilor agricole din judet.
Intreprinderea Avicola de Stat a intrat in functiune in anul 1967, fiind pe atunci cea mai mare unitate de industrie alimentara din Maramures si a saptea din tara, cu o productie de 45 de milioane de oua pe an – pentru comparatie, astazi, capacitatea de productie a tuturor fermelor avicole din judet este cu 10 milioane de oua mai mica decat in urma cu 45 de ani.
„Romania avea o baza foarte solida in ceea ce priveste cresterea si exploatarea pasarilor pentru carne si oua. Erau unitati de reproductie si selectie, cu un material genetic valoros, care asigurau baza productiei pentru unitatile industriale, fabrici de echipamente pentru exploatatiile avicole, din care o parte pleca la export, in China. Pasarile erau exploatate in baterii B/3 (custi pe trei nivele), cu un grad destul de ridicat de mecanizare”, rememoreaza Ioan Balan, administratorul unei firme avicole din Seini, “Capitala aviculturii maramuresene”.
Cauzele regresului sectorului avicol
Dupa 32 de ani in domeniu, Ioan Balan este unul dintre veteranii industriei avicole si astazi administreaza cea mai mari unitate de producerea oualor din judet. El spune ca declinul aviculturii locale a fost cauzat de mai multi factori, printre care si impactul noilor normelor impuse de Uniunea Europeana asupra firmelor avicole.
“Semnalul regresului a fost dat de disparitia fermelor de selectie si reproductie. A disparut materialul biologic autohton si am fost nevoiti sa il importam de pe piata europeana, costurile fiind mai mari. Apoi au fost masurile luate de stat, care n-au sprijinit suficient aceasta industrie si, in fine, masurile impuse de UE, care au presupus asigurarea unor conditii de crestere si exploatare cu totul diferite fata de ce era pana atunci”, a subliniat Balan.
Conform Oficiului pentru Ameliorare si Reproductie in Zootehnie (OARZ) Maramures, in 2005 se produceau 186 de milioane de oua, iar in patru ani productia a scazut pana la 116 milioane, regresul fiind de aproximativ 40%.
Insa, daca la revigorarea productiei nu prea ne pricepem, suntem asi la prognoze. Intr-o estimare care dateaza din 2010, specialistii OARZ mentionau ca in 2015 productia de oua va depasi pragul record stabilit in 2005, ajungand la 193,5 milioane de oua.
Cat e de reala aceasta prognoza? In acest an, productia era estimata la 162 de milioane de oua, iar cele mai optimiste prognoze ale celor implicati direct in sistemul de productie se indreapta spre 35 de milioane de oua. Adica de aproape cinci ori mai putin. Asa ca, ramanem campioni doar la productia pe hartie, pentru ca-n viata reala regresul este continuu.
Au mai ramas 11 ferme avicole
Pentru ca oul si carnea de pasare sunt considerate produse alimentare sanatoase si sunt cele mai ieftine alimente din clasa lor, fiind accesibile tuturor claselor sociale, regresul industriei avicole starneste ingrijorare. In 2009, in Maramures erau 16 ferme cu peste 1.000 de gaini. Dupa aplicarea noilor norme europene de bunastare a gainilor, au mai ramas 11, insa toate si-au redus semnificativ numarul de pasari ouatoare.
„In acest moment, in Maramures sunt noua ferme care respecta normele UE de custi imbunatatite si doua ferme au sistem alternativ la sol, deci sunt 11 ferme de gaini ouatoare. Sa facem o comparatie… in 1 ianuarie 2011, aveam in judet 160.000 de gaini ouatoare, iar la 1 ianuarie 2012 aveam doar 109.000. Motivul reducerii efectivelor a fost cauzat de inchiderea halelor in care erau baterii neimbunatatite, de tip B/3”, a explicat reprezentantul DSVSA Maramures, Tiberiu Muszai.
Cum se face exploatarea moderna a gainilor
Specialisti maramureseni in domeniul aviculturii au explicat ce s-a modificat din punct de vedere tehnic in urma aplicarii „legii vindecarii de stres a gainilor”.
„Noile norme prevad: cresterea suprafetei necesare in exploatare pe cap de pasare de la 550 cmp la 750 cmp, marirea spatiului de furajare, asigurarea unui sistem de microclimat mult imbunatatit. Sintetizat, asigurarea unor conditii cat mai apropiate de mediul natural de crestere si de furajare”, a precizat specialistul maramuresean Ioan Balan.
Reprezentantul DSVSA Maramures subliniaza si alte norme care trebuie respectate in ferme. „Fiecare cusca trebuie sa aiba cuibar, stinghii (trebuie sa se ofere un spatiu pe stinghie de 25 centimetri/gaina), banda de ascutit ghearele si covorase cu asternut, ca sa se joace si sa nu se ciupeasca gainile intre ele. De asemenea, acea cusca de ouat, pentru intimitatea gainii, sa nu fie stresata – desi, nici in custile celelalte nu erau foarte stresate, ca daca erau stresate scadea procentul de ouat, da… ma rog”, a mentionat Tiberiu Muszai.
Mai putin mediatizate sunt motivatiile impunerii noilor norme pentru “destresarea” gainilor. Oficial, masura nu a fost luata pentru ca oul de ieri ar fi fost daunator organismului uman, cel de astazi avand aceleasi proprietati organoleptice, ci pentru a linisti intr-o oarecare masura organizatiile de protectie a vietuitoarelor, oferind pasarilor crescute in sistem industrial conditii mai bune de viata.
Neoficial, masura modernizarii fermelor a fost luata in urma unui lobby reusit al marilor crescatori de pasari, care aveau deja sistemele de crestere modernizate, in urma aplicarii deciziei micii producatori disparand de pe piata sau diminuandu-si semnificativ productia. Asa ca marii jucatori de pe piata avicola si-au rarefiat competitorii si si-au marit profiturile in urma cresterii pretului oualor, reactie generata de micii producatori si determinata de amortizarea investitiilor pe care acestia au fost obligati sa le faca.
„In vechiul sistem de crestere, acele “custi neimbunatatite”, procentul de ouat era mare, de 85-90%. Or, primul semn al stresului la animale sau pasari este scaderea productiei, in cazul gainilor, a procentului de ouat. Asa ca nu e vorba de stres la gaini, poate au fost alte considerente, de exemplu cresterea calitatii oului. Ouale produse in noul sistem sunt mai mari, dar nu exista diferenta de gust, de calitate”, a confirmat Muszai.
Investitii generate de modificarea sistemului
“Legea gainii stersate” s-a repercutat asupra industriei avicole locale prin disparitia a 30% din efectivele de gaini ouatoare si prin aparitia unor credite bancare semnificative, necesare modernizarilor impuse de UE. Pentru fiecare gaina ouatoare investitia s-a ridicat la aproximativ 15 euro. Desi jumatate din sumele necesare modernizarilor sunt sustinute printr-un program european, la o ferma cu zeci de mii de gaini ouatoare cofinantarea avicultorilor a fost de sute de mii de euro.
„A trebuit sa utilam o hala cu instalatie nemteasca. Pentru o capacitatea de 21.000 de pasari, investitia a fost de aproximativ 350.000 de euro, mult. Nu am reusit sa modernizam toate halele, asa ca in decembrie 2011 am depopulat o hala in care aveam 12.000 de gaini si din cauza asta, scazand productia de oua, n-am mai putut aproviziona retailerii, asa ca am ramas numai distributia la magazinele mici”, a declarat Dan Mesesan, administratorul altei firme avicole din Seini.
Efectul asupra cetateanului
„Efectul intrarii in vigoare a noilor norme? Reducerea efectivelor de gaini si a productiei. Consecinta a fost dramatica crestere a pretului oului, care aproape s-a dublat de la 31 decembrie pana astazi. Ajunge un ou la 1 leu bucata!”, a mentionat Tiberiu Muszai, consilier superior DSVSA Maramures.
Pe piata locala, punerea in vigoare a noilor norme s-a materializat prin disparitia oualor din supermarketuri, fenomen consemnat la inceputul lunii februarie. Explicatia oficiala a fost “imposibilitatea respectarii contractelor cu retailerii din Romania a producatorilor de oua din afara tarii”. Adica, oprirea la vama a oualor care proveneau din tari care nu si-au modernizat fermele conform noilor norme, in special din Polonia.
Insa explicatia nu sta in picioare, atata timp cat maximum 10% din ouale consumate in Romania provin din import. Surse din sistemul avicol local sustin ca sincopa a fost creata artificial si premeditat de retaileri, pentru ca majoritatea producatorilor romani si-au onorat comenzile fata de ei. Scenariul este credibil, macar pentru ca dupa cateva saptamani de lipsa a oualor de pe rafturile supermarketurilor, desi restrictiile de vama au fost mentinute, ouale au reaparut pe piata, insa cu o crestere de pret de 100%.
„Din 1 ianuarie 2012 s-a sistat importul de oua din tari UE care nu au realizat conditiile de bunastare pentru pasari, in special din Polonia, unde doar 20% din unitati au fost modernizate. Insa… cat a putut sa influenteze asta pretul oualor pe piata, din moment ce 90-95% din necesarul de consum de oua pentru populatie se produce in tara? De exemplu, noi am produs si livrat aceeasi productie de oua, insa noi nu livram pe piata din Maramures. In mare parte, in supermarketurile din Maramures ouale nu provin de la producatori locali, ci de la depozitari din alte judete (firme care cumpara sau importa oua si le revand supermarketurilor). Poate asa se explica acea criza a oualor”, a dezvaluit Ioan Balan.
Dublarea pretului oualor, fenomen despre care s-a afirmat ca a fost generat de marile investitii ale firmelor producatoare, dar si de dublarea pretului la furaje (care reprezinta 90% din pretul final al produsului), are si o fateta mai putin dezvaluita pana acum. Afland care este noul pret la poarta fabricii, aflam si care este adaosul pus de supermarketurile din Romania si cine ia de fapt “partea leului” din aceasta dublare de pret a unui produs de prima necesitate intr-o alimentatie sanatoasa.
„Acum, la poarta fabricii, oul costa 0,50-0,55 de lei. Cum ajunge sa coste 0,95 lei sau chiar 1 leu in supermarket? Pai, diferenta de bani se regaseste in taxe (TVA – 24%) si in adaosul supermarketurilor 20-30%. Aceasta crestere de pret nu poate fi pusa doar pe seama producatorului. E drept, pe toata piata UE preturile s-au majorat – la sfarsitul lunii februarie, era 157 euro/tona de oua, adica o crestere de 41% fata de februarie 2011. Insa parca e cam mare pretul pe piata romanesca acum”, a mentionat Ioan Balan.
“Pana acum preturile erau atat de scazute din cauza importurilor din Polonia. Vara, oul pleca din fabrica la 0,15-0,35 lei, nu se acoperea costul de productie, se lucra in pierdere. Sigur, acum pretul oului pe raft e cam exagerat, cred ca pretul real al oului este undeva la 6-7 lei la vanzare si cred ca acolo se va stabiliza”, a mentionat Dan Mesesan.
Cum poate scadea pretul oului
Anul trecut, piata avicola din Romania era estimata la peste un miliard de euro, sistemul fiind creat din circa 200 de firme, insa doar 35 dintre acestea aveau productii semnificative, realizand impreuna 85% din productia anuala, cifrata la 1,36 de miliarde de oua. Insa industria de profil nu este multumita cu sustinerea statului.
Anul trecut, producatorii au primit doar 90,38% din valoare subventiei convenite. Apoi, oul si carnea de pui au acelasi TVA ca si suruburile, 24%, fapt intalnit in UE doar in Danemarca, iar Uniunea Nationala a Crescatorilor de Pasari cere Guvernului reducerea TVA pana la cel mult 10% pentru cele doua alimente de baza din hrana romanilor. Daca va fi aprobata masura, preturile oualor si a carnii de pui vor scadea, in caz contrar… vor ramane prohibite pentru o mare parte a populatiei.
Avicultorul Ioan Balan puncteaza cea mai mare problema cu care se confrunta fermele de pasari si care ii afecteaza cel mai tare pe producatori, creand si o stare de nesiguranta a intregului sector avicol.
„Problema cea mai mare a producatorului este felul in care statul rezolva financiar programul de bunastare al pasarilor. Va dau un exemplu, la carnea de pasare exista un pachet de sase masuri care trebuie sa fie realizate pentru a te conforma normelor europene pentru crestere a puiului de carne pentru exploatare si a beneficia de acel ajutor de bunastare, care se deruleaza fie din fonduri europene, fie de la bugetul national, prin APIA. Pe anul 2012, programul se deruleaza de la bugetul national, insa fondurile au fost aprobate doar pe primul semestru al anului de bunastare (1 octombrie 2011 – 15 aprilie 2012), mai departe nu se stie nimic”, a precizat Ioan Balan.
O sustinere reala din partea statului, prin respectarea masurilor de sprijin convenite, prin scaderea TVA-ului si poate prin punerea in practica, nu doar pe hartie, a Codului de bune practici in supermarketuri, vor duce la scaderea preturilor la carnea de pui si oua. Pana acum insa, parlamentarii nostri au fost mai interesati sa-i multumeasca pe retaileri decat pe consumatorii romani, interzicand Protectiei Consumatorului sa mai verifice contractele supermarketurilor si oferindu-le acestora dreptul de a-si plati furnizorii la termene mai mari decat pana in 2010.
Atunci cand asistam la regresul unui segment economic strategic, poate n-ar trebui sa acuzam mereu Uniunea Europeana, pentru ca de multe ori ne tragem singuri in jos, mirandu-ne de ce ne prabusim, sau cum se dubleaza pretul unui ou, de la 50 de bani la un ou 1 leu, pe traseul poarta fabricii – raftul magazinului.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
