“Credinţa noastră este viaţa noastră”
Arestarea lui Iuliu Hossu pe 29 octombrie 1948 a făcut parte din planul comuniștilor de a suprima Biserica Greco-Catolică. Se pare că, prin întemniţarea sa, comuniștii au încercat să îi înfrângă rezistența, prin condiții inumane de detenție. Dar încercările lor au eşuat.
Atunci, au încercat să îl cumpere și i-au oferit scaunul de mitropolit ortodox al Moldovei. Dar Iuliu Hossu a refuzat şi a preferat lanțurile de deținut în locul veșmintelor de mitropolit. El și-a rezumat atitudinea într-o singură frază: ”Credința noastră este viața noastră!”.
Timpul închisorii a fost, pentru Episcopul Iuliu Hossu, un timp de sfințire despre care, ulterior, va scrie în memoriile sale încheiate în 1962: „Aceasta a fost cea mai înaltă universitate pe care am parcurs-o, adevărată universitate în care trebuia să trăiesc tot ceea ce învățasem mai înainte”. Iată cum a tratat timpul detenției Episcopul Iuliu Hossu, transformându-l în timp de exerciții spirituale, transformând celula închisorii într-o capelă de rugăciune, transformând timpul vieții sale într-o ofertă liturgică adusă lui Dumnezeu.
În anul 1955, după moartea a doi episcopi – în 1952 moare Valeriu Traian Frențiu, cel mai în vârstă, iar în 1953 moare în închisoare Epscopul Ioan Suciu, cel mai tânăr, după plecarea lor, în 1955, moare Episcopul Tit Liviu Chinezu. Episcopul Iuliu, Episcopul Alexandru Rusu de Maramureș și Episcopul Ioan Bălan de Lugoj, toți trei, sunt duși mai întâi la spitalul Frimu din București pentru a le fi pusă dantura și a urma un regim medical. Un bărbat înalt cum era Episcopul Iuliu, la ieșirea din închisoare avea cam 39-40 de kg, era numai piele și os. După acest timp de refacere, prin care comuniștii credeau că-i vor convinge să renunțe la pretențiile lor, văzând că episcopii continuă cu memoriile și cu solicitările de a se întâlni cu Petru Groza, s-a decis să nu fie eliberați.
Episcopii se întâlnesc cu Petru Groza, dar întâlnirea nu are nici un rezultat, însă Episcopul Iuliu îi atrage atenția, spunându-i: „Domnule Prim Ministru, dumneata ești mult mai tânăr. Nu uita că faceți o nedreptate Bisericii și în fața lui Dumnezeu”.
Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind:
„Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă ”