Fabrica IRUM din Reghin, cu o tradiţie de 65 de ani în industria utilajelor agricole, se pregăteşte de lansarea primului tractor agricol 100% românesc, la 15 ani după ce producţia de tractoare româneşti a fost oprită. Ţinta acţionarilor este ca în acest an să vândă 500 de unităţi. Iată povestea unei privatizări reuşite.
Noul tractor românesc va fi lansat în cadrul Târgului INDAGRA, care se va desfăşura în perioada 31 octombrie- 4 noiembrie la Bucureşti,. Tractorul va fi dotat cu motorizări începând de la 85 la 105 cai-putere.
”În anul Centenarului vom lansa pe piaţă primul tractor 100% românesc, conceput şi construit de inginerii noştri. Producţia va demara anul viitor, urmând ca la Reghin să fie fabricate, în primul an, 500 de unităţi, iar capacitatea să crească în funcţie de cereri”, a declarat pentru ZF Transilvania Mircea Eugen Oltean, proprietarul IRUM Reghin.
La 20 de ani de la preluarea societăţii, în care a investit 25 de milioane de euro, antreprenorul îşi împlineşte un vis şi speră să reînvie astfel industria românească de tractoare. Mircea Oltean a început să lucreze în domeniu în 1985, într-o fabrică din Gheorgheni, judeţul Harghita. ”Am fost transferat din Gheorgheni la IRUM, însă pe postul de Şef serviciu aprovizionare. La început, mi-a fost teamă că mă voi descalifica din punct de vedere profesional. Însă a fost o şansă, pentru că astfel am avut ocazia să cunosc foarte bine zona comercială a unei firme, aşa cum era ea atunci.“
După Revoluţia din 1989, Mircea Oltean a sesizat o oportunitate de a face bani. Întregul sistem economic comunist se destrăma, iar economia capitalistă care se înfiripa suferea din multiple cauze, inclusiv ca urmare a consecinţelor inflaţiei galopante.
”Existau acele depozite comuniste care nu îşi actualizau preţurile. De exemplu, un semering avea preţul la raft de un leu, pe când pe piaţă valora deja 1.000 de lei. Luam la rånd aceste depozite şi cumpăram tot ceea ce ne putea fi de folos. Îmi amintesc că de la Comat Piatra Neamţ am cumpărat un TIR plin cu astfel de mărunţişuri, iar marfa a costat mai puţin decât combustibilul consumat,” povesteşte Oltean.
Tânărul inginer de atunci a avut şansa să înveţe ce înseamnă spiritul antreprenorial şi de acasă. Tatăl său nu a lucrat niciodată într-o fabrică de stat în perioada comunistă, ci obţinuse autorizarea de a munci acasă, într-un mic atelier de tâmplărie, unde producea ferestre şi uşi. Mircea Oltean a învăţat în acest atelier că trebuie să muncească din greu, dacă vrea să aibă bani.
În anii ’90, nişte prieteni emigraţi în Germania, i-au invitat pe membrii familiei Oltean în Occident. Au stat câteva zile la Nürnberg, apoi şi-au găsit de lucru lângă Frankfurt, la cules struguri. Însă marele câştig al acelor ani nu au fost banii, ci de înţelegerea modului în care funcţionează economia capitalistă. Familia Oltean s-a întors acasă după o lună, dar apoi, încă patru ani, Mircea şi Violeta, soţia antreprenorului, împreună cu fiul lor, Andrei, au mers în fiecare toamnă pentru a munci în Germania.
În 1993, la Reghin, Mircea şi soţia sa au înfiinţat firma Maviprod, care vindea piese şi devenea tot mai profitabilă. În 1998, când statul român a decis să privatizeze fabrica din Reghin, Violeta şi Mircea Oltean au avut curajul să ia un credit, în condiţiile imposibile de atunci, şi să cumpere pachetul majoritar de acţiuni.
”Era perioada cu cea mai ridicată inflaţie. Dobânda era de 180%, iar pentru noi a fost un act de mare curaj. Am trecut de la a fi plătiţi în Germania cu 7 mărci pe oră, la un credit de 2.000.000 de mărci. Dacă nu făceam acest pas, exista perspectiva ca IRUM să se închidă şi muncitorii să fie aruncaţi în şomaj, aşa cum se întâmplase şi în cazul altor sute de întreprinderi fondate în perioada comunistă,” povesteşte Mircea Oltean.
IRUM fusese fondată în anul 1953, cu scopul de a produce, întreţine şi repara utilaje şi mecanisme agricole şi forestiere. Din 1969, a început să producă tractoare forestiere şi a devenit rapid unul dintre cei mai buni producători de astfel de utilaje din această parte a Europei. În anii grei ai tranziţiei, producţia a scăzut treptat, pentru că managementul de atunci nu reuşea să se adapteze la economia de piaţă.
Când s-a decis să salveze fabrica, Mircea Oltean a avut de înfruntat şi ostilitatea unui sistem organizatoric neperformant. A doua zi după ce a revenit în IRUM, de data aceasta în calitate de patron, s-a confruntat cu o grevă a angajaţilor. A fost nevoit să dea afară 50 de persoane, ale căror metehne le cunoştea încă din perioada în care era şef la Aprovizionare.
Violeta şi Mircea Oltean au plecat din nou în Germania şi Austria, însă de acestă dată, pentru a vedea cum funcţionează acolo fabrici cu profil asemănător. Întorşi acasă, au reorganizat fabrica de la Reghin. ”De exemplu, în centrala termică erau 25 de angajaţi. La staţia de pompare erau alte 5 persoane, iar munca lor putea fi suplinită de un simplu plutitor. I-am redistribuit pe aceşti oameni în secţiile de producţie“, a explicat Oltean. De asemenea, antreprenorul a decis să scoată din producţie o serie de utilaje neperformante, pe care le-a înlocuit cu unele second-hand, aduse din Germania, mai ieftine şi mai bune.