Pornim dimineata devreme spre Targu Lapus-Grosii Tiblesului. Dupa o ora si jumatate cotim de pe soseaua din Grosi la dreapta, spre Greble, urmand 9 km de drum auto forestier bolovanos, cu varful Hudin si valea Minghet la stanga si cu Tiblesul in fata. Depasim cuptoarele in care se prepara traditional mangalul de bocsa, parcand langa cabana silvica Tibles.
De aici, ne luam rucsacii pornind pe marcajul turistic banda albastra spre tunelul Tibles-Dragomiresti.
Intr-o jumatate de ceas ajungem la confluenta vaii Prelucelor (de la nord-est) cu Izvorul Rau (de la sud), locul de formare a vaii Tibles (numita Bradul mai jos de cabana silvica, dupa ce primeste o serie de afluenti).
De aici ne mai trebuie 40 de minute pentru a poposi pe platforma de steril frumos nivelata la gura tunelului (646,16 m altitudine, cota inscrisa pe beton). Vizavi, dintr-o alta gura de galerie miniera tasneste cristalin un abundent suvoi de ape subterane care ocoleste fosta halda de steril prin stanga, impreuna cu valea Izvorul Rau nascuta la impreunarea versantilor Arcer-Tibles.
Apele subterane din tunelul Tibles-Dragomiresti sunt captate intr-o conducta de plastic de 100 mm si apoi, vine vorba, conduse spre statia de preepurare nefunctionala.
Poposim si ne facem provizii de apa inaintea asaltului serpetinelor fostului drum de TAF ce ne vor scoate intr-o jumatate de ceas in Poiana Lunga, deasupra Piciorului Calului.
Spre nord-vest e varful Hudin (1611 m) cu molidisul crunt dijmuit de drujbe. La fel sunt si versantii Hudiesului (1479 m) si Stregiorului (1472 m).
Frica de-a ramine fara prici (n.r. – patul rudimentar din lemn asezat direct pe pamant) noaptea la refugiul Arcer ne da ghes. Inaintam spre limba estica a poienii alpine, cu debutul culmii mai accentuate ce duce spre Arcer, la dreapta suind serpentinele vechiului drum tehnologic al IPEG Maramures spre plaforma fostei sonde de prospectare, azi locatie a actualului refugiu alpin.
In 3 ore de la plecare ajungem la refugiul Arcer. Curatam repede priciul, ne punem izolirurile si apoi iesim la soare. Innoptatul e asigurat de-acum, legea primului venit functioneaza in atari conditii.
Ne punem sa pranzim, dar Brena (labradorita) ne anunta ivirea unui intrus cu alura de sihastru de la care aflam ca provine de pe meleagurile nasaudene ale Colibitei si locuieste la refugiu de mai bine de-un an. Afirma ca e un scriitor refugiat din lume …
La un moment dat ne lasa singuri, atunci scoatem izolirurile in fata refugiului pentru a profita de soare facand plaja.
E imposibil sa nu te oripilezi vazand barnele peretilor cabanutei transformate in suport pentru graphitti de catre cei ce au trecut pe aici. Sunt scrijelite sau mazgalite pana si ferestrele din plastic montate abia de vreo 2-3 ani. Sarpanta din sindrila prezinta gauri spre vest; in curand ploile o vor distruge, urmand plafonul – alta piatra scrisa – si grinzile de brad …Adio refugiu alpin.
In varful unui molid debordand de sangerii conuri, sprintare forfecute ciugulesc seminte. Gaite si nevazute gheonoaie tipa strident sau bat reverberant toaca. Magica dupa amiaza in care, tintind printre stransele pleoape cerul, ma simt un debussyan zeu al fecunditatii si, cazut prada reveriei, reusesc sa reconstitui mental extraordinara partitura impresionista.
Soarele coboara agatindu-se dragastos de sulitele molizilor apoi, pe la 19,30, se imbujoreaza disparand intr-o mare de flacari.
De sus vegheaza acum Luceafarul.
Suim pe prici si ne bagam in sacii de puf.
Iesim pe la 1 noaptea pentru a admira instelata bolta,demna de 1001 de nopti.
Ne trezim la 6 dimineata, constatand ca e ciudat de cald si liniste.
Soarele rasare, imediat incepem sa adunam bagajele, servim micul dejun frugal, bem cafea, ceai si la ora 7,15 o pornim pe banda albastra spre obarsia Izvorului Rau, veritabila cursa cu obstacole.
Soarele incepe sa mangaie crestetul stancos, sud-estic, al Arcerului alungindu-se spre saua varful Tibles.
Optam sa urcam pe jgheabul de avalansa care coincide cu grohotul spalat de firul de apa vestic, nascut sub vf. Tibles.
O facem ciugulind afine, mai sus ciorchini de merisoare (coacaze rosii), admirand etajatele limbi albastre de Gentiana ascepiadea, descoperind insule de rododendron.
Ne trebuie 50 minute pentru a atinge culmea Tiblesului si vreo 15 pina la crucea metalica de langa varf (1839 m), de unde panoramam spre Grosii Tiblesului, Satra lui Pintea, Gutai, Varatec, Muntii Maramuresului, dar spectacolul alpin se desfasoara spre est-sud-est, peste marea de neguri din Fiad si Romuli, Valea Salautei, dincolo de care se ivesc varfuri si culmi ale Muntilor Rodnei. Ceva mai la sud, cu releul Radio-TV in crestet e varful Heniu din Muntii Bargaului si-n fundal, ca o geana intunecata, Muntii Bistritei si Calimanii. Aproape e varful Bran partial umbrit si versantii nord-vestici brazdati de poteci pastorale.
Ne aruncam privirea apoi spre sud-sud-vest-vest conturand viitorul parcurs de creasta de la stanga valea Tibles, spre varful Paltinis, urmand culmea Gorganelor.
E 9,40, ora cand incepem coborarea pe culmea alpina orientata catre vest, cotind spre sud pentru a cobori intr-o prima sa, depasind o succesiune de muncei aliniati si drapati cu ienuparis debordand de fructe.
Facem apoi usor dreapta pentru a poposi, dupa circa o ora si jumatate (de pe varful Tibles) pe varful Paltinis (1518 m) marcat cu o rastignire din beton si un Iisus bronzaliu.
Mai jos, spre varful Ousor (1489 m, numit si Tiblesul Mic) vom descoperi borna topografica.
De nicaieri nu se vad varfurile Arcer-Tibles si Bran ca dinspre Paltinis.
O stana inalta se iveste la sud de varful Tibles, deasupra ei o limba de grohotis argintiu, la stanga un valcel, iar la dreapta un fir vijelios de vale (numita Tibles, ca surata vestica).
Privind de aici spre stancariile Arcerului ai revelatia unui vultur imperial imbratisand cu aripile larg deschise orizontul, capul brancovenestii rapitoare fiind indreptat spre Muntii Rodnei.
De aici o culme sudica se desprinde pentru a cobori in Suplai si Poienile Zagrei. Noi o luam (la ora 11,20) pe culmea vestica cu molidis spre o poiana alungita, cu stana.
Intalnim un premarcaj punct caramiziu, dar acesta dispare la prima sa, acolo unde poteca se desparte. Cea pe care o vom urma noi duce spre stana, cealalta vine dinspre Moliset-Agries-Tarlisiua.
Depasind incinta stanei pentru a continua pe culme, pe o poteca frecvent circulata, beneficiem de umbra densa a codrului si ajungem la borna silvica VI/ 230, reper de la care schimbam directia de deplasare spre nord, pe Piciorul Zimbrului. Suntem intr-o padure de fag si impresionanti paltini, ceva mai jos molizi uriasi si doboraturi de vant pe masura ce altitudinea scade. La un moment dat, spre nord-est , se iveste Arcerul.
Doboraturile tot mai mari si dense intercalate cu hatis de mur ne determina sa abandonam culmea, optand pentru un coborarea directa a unui versant abrupt nordic.
Auzim confluenta vailor Preluci-Izvorul Rau, spre care coboram traversand firul de apa la circa 150 m mai jos si grohotisul de sub Piciorul Calului.
E ora 13 si in aproximativ 20 de minute ajugem la cabana silvica de unde pornim catre casa, oprind la un izvor rece si band pe saturate, dupa care continuam spre Grosii Tiblesului.
Suind Dealul Pietris aruncam dragastoase priviri Hudinului si Tiblesului, treptat asaltati de nori de ploaie, iar la ora 15,30 intram in Baia Mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
