Consultam in prealabil site-ul meteo.
Vesti proaste: lapovita si ninsoare circa 9 ore in zona Remeti, cantitati de doar 1,5-2 mm, temperatura 6-8 C.
Pornim duminica dimineata la 6,30 spre Seini-Negresti Oas-Pasul Huta (579 m altitudine).
Chiar din start ne ploua apoi, pe la Orasul Nou, asfaltul e uscat.
Neguri si nori ascund partial Muntele Mic si Pietroasa.
Pe Muntele Bradului – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Se face ziua cand trecem de Negresti Oas spre (probabil) cea mai luxuriant-opulenta zona arhitectonica rurala din Tara Oasului (si chiar din Romania), Huta Certeze.
Ultima noutate o vila imensa, neo-sudist americanesc-coloniala (a la Lousiana de exemplu), cu frontonul decorat cu simetrice statui victoriene, totul tratat intr-un bej dorit a fi nobil si discret.
Dorinta certezenilor de-a construi la sosea e atat de mare incat spatiul dintre vile, sau palate cu piscine si lifturi in unele cazuri, a generat o inghesuiala deranjanta (similara de exemplu ancestralelor comunitati sasesti transilvane sau svabesti, banatene, insa in acele cazuri justificat prin stilul autentic traditional).
Practic zona centrala a comunitatii nu mai are absolut nimic osenesc ci ceva kitchos meridional european.
La stanga si-n fata, incredibil pentru 21 octombrie, Piatra Bixadului si varful Vascului, la o altitudine de abia vreo 900 m, sunt pudrate de cea dintai nea asternuta peste noapte.
Depasim, suind voltele dealului Huta, o noua si cocheta pensiune, biserica viitoarei manastiri cu hramul Sf. Treime, din lemn si cu sarpanta si turlele din tabla aluminizata, apoi Hanul Sambra Oilor – toate-n bezna, coboram spre Piatra.
La noul han turistic de-aici nuntasii pleostiti de mancare, bautura si dantuit in draci, se retrag spre case.
Alaturi, vechiul local pare ponosit, anost.
Cine o mai fi stiind de borcutul de aici?
Continuam coborarea pe serpetinele largi.
Remarcand relativ recent defrisatele areale ale codrului de foioase tinere, evident spre binele automobilistilor carora li se largeste astfel orizontul vizual.
Glumesc amar desigur.
Din Teceul Mic un drumeag o ia la stanga, spre Ucraina, fara a traversa Tisa, aceasta realizand in zona o cotitura spre nord-vest, indepartandu-se de frontiera.
Teceul Mare (Teacevo) e dincolo de Tisa, in Ucraina.
Pe urma, rulam spre Remeti.
Admiram putinele gospodarii ale etnicilor ucrainieni, cu regularitate inundate la viituri, dar mai ales zavoaiele si lacovistile labirintice din vechile brate ale Tisei aflate in stanga, frecvent curtate de pescarii pasionati, cu salcii si plopi uriasi si un aspect general de jungla impenetrabila.
In dreapta se contureaza culmile dealului Neresenul Mare si Mic separate de o vale afunda si ingusta.
Ajungem in Remeti si oprim la monumentala biserica ortodox-ucraineana pentru a vedea vechea biserica, partea restaurata din fosta Manastire Paulinica din sec. XIV.
Ne-o indica paracliserul sosit sa traga clopotele ce-si revarsa melodioasele dangate asupra prosperei comunitati.
Dupa trainicie si felul cum e tratata-n calcio vecchio, de n-ar fi fost arcadele ferestrelor sudice frumos ornamentate cu trifoi simbolici, nu ne-am fi dat seama ca biserica aceea are impresionanta vechime.
Din fata casei parohialie mai mergem pe soseaua DN17 spre Sapanta–Sighetu Marmatiei nu mai mult de vreo 100 m dupa care o cotim la dreapta pe o ingusta stradela asfaltata.
Mai apoi, pe frumoasa valea Surdic (in amonte), urmam drumul auto-forestier pietruit odinioara, azi desfundat dar accesibil (circa 2-3 km) pana la cariera de andezite (roci vulcanice intruzive de tip sill ) din dreptul dealului Cherec (Kerek Domb in limba maghiara -adica dealul Rotund, de fapt un impresionant con impadurit cu foioase pastelate, reprezentand roci vulcanice intruzive de tip neck).
Oprim la nord-vest de cariera, pe malul drept al unui afluent al vaii Surdic.
Ne luam rucsacii si imediat incepe sa picure dar nici vorba sa renuntam.
Urmam un drumeag pe directia vest-sud-vest, intersectam drumul auto-forestier ce duce deasupra carierei de andezit in timp ce un brat din dreapta conduce spre saua Magurei.
Continuam cu drumul auto-forestier Peres (8 km – citim asta pe un panou silvic plantat in sa, naiv ilustrat cu o silueta aducand a bour si ceva mufloni, probabil pe post de vaca si mioare).
Dealul Neresen Mare se profileaza spre nord-vest impresionand prin superbul colorit al foioaselor dominate de fag si punctate pe la liziere de plopi tremuratori, delicati mesteceni si mai rari ciresi ce par in flacari singerii.
De aici continuam pe culmea orientata est-sud-est.
Departe, spre est, se profileaza printre neguri Piatra Sapantei cu impresionantul abrupt andezitic.
La stanga (nord, asezat pe malul geografic stang al Tisei) se afla localitatea Remeti iar dincolo de frontiera comunitatile ucrainiene prospere si apoi, impresionand prin crestele compact albite de nea, Muntii Transcarpatiei.
Tragem cateva cadre simtind ca ne ingheata mainile.
Ne punem manusi, la inceput de bumbac.
Urmam un drum mai vechi de TAF apoi intram in desetul de foioase tinere, presarat cu grohote andezitice, pentru a tine culmea care ne va conduce in cateva ore pe varful Muntele Bradului (1079 m alt).
Nu peste mult constatam ca am evaluat gresit situatia. Dam la stanga culmii de un drum vechi de TAF, inierbat sau pietros pe alocuri, decupat in padurice tanara.
Il urmam ajungand la liziera fagetului matur, de-aici incolo intercalat cu paltin, frasin si gorun.
O cariera de andezite, mai mult prospectate in cautarea nucleelor compacte de roci negre pretabile prelucrarii in monumente funerare sau decoratiuni in constructii, apare la dreapta.
E vorba de un alt exemplu de intruziune de tip neck (ne spun colegii geologi) dar rocile sunt din lave stratificate, motiv ce a condus la abandonarea timpurie a extractiei.
Suim spre o mica inseuare iar la stanga ei debuteaza piciorul abrupt marcat silvic cu doua benzi rosii parelele (dar si noi marcaje cu alb sau albastru, uneori aducand a borne silvice).
Incepem suisul pe picior si apoi, din ce in ce mai abrupta lunga culme.
Se pornesc subit rafalele tot mai inghetate de vant, deocamdata fara precipitatii.
Hanoracele, glugile, fesurile isi dovedesc imperioasa utilitate.
Estimam ca dupa aproximativ 650 m alitudine apar primele pete de nea spulberata noaptea de vant, pe urma stratul devine uniform si din ce in ce mai gros, 5-7-12 cm.
Ghebe prajite de ger se mai vad ici, colo, uneori vedem cate un plopsor sau Boletus satanas congelat.
Nu peste mult atingem un varfulet marcat spre nord de o citadela impresionanta de lave andezitice.
Suim deasupra acesteia continuand pe culme pe directia est-sud-est.
Frigul indus de vantul violent se inteteste.
Nu peste mult apar alte fortarete andezitice pe care le evitam prin stanga.
O poteca troienita apare la dreapta culmii.
O urmam de-acum incolo si dam peste o a treia aglomerare fotogenica de lave stratificate la racire.
In dreptul celei de-a patra aglomerari andezitice, de-aceasta data niste bolovani cu aspect de grohote, culmea e traversata de foarte recenta urma a unei ursoaice insotita de doi, posibil chiar trei, pui.
Urmele ursoaicei ar fi echivalabile cu cele ale unei incaltari nr. 42-43 iar cele ale puilor nu par a avea mai mult de vreo 15-18 cm lungime.
Cu siguranta invizibila familie a fost deranjata de noi.
Brena adulmeca infiorata treck-ul salbaticiunilor dar nu scoate nici cel mai mic sunet.
De aici fagetul splendid e taiat de culoarul rectiliniu al potecii ce ne va scoate, dupa abia cateva sute de metri, la obeliscul din beton, inalt de aproximativ 7-8 m, care marcheaza varful Muntele Bradului.
Borna-obelisc se spune ca ar fi o relicva a fostei granite ceho-romane.
Apar si ceilalti doi colegi ramasi in urma iar Brena se pune imediat pe latrat, adulmecand cu narile-n vant spre nord-vest mesajele olfactive, doar ei traductibile, ale familiei de ursi ce retraverseaza culmea pentru a se disimula-n plantatia de molid si larice tanara invadata de un veritabil lan discontinuu de graminee inalte de peste 1 m.
Ne mai punem cate ceva pe noi inainte de-a ne consuma merindele, ocazie tardiva cu care dau si peste calduroasele-mi manusi de polartec.
S-a facut ora 11,50 minute iar de la plecare am avut nevoie de aproape 3 ore pentru a ne atinge obiectivul.
Iesim spre vest-sud-vest ca sa panoramam cat mai departe si constatam inca o data ce minunat e rasplatit turistul ce se incumeta la nitel efort.
Daca orizontul nordic e obturat de Varful Mare (1044 m, impadurit) iar cel nord-vestic de Piatra Bulzului, la stanga acesteia, privind in lungul vaii Sugatagului, se remarca luciul de apa al lacului de acumulare Calinesti dominat spre vest de varful Jelejnicu Mic si cel Mare (inconfundabil datorita releelor pentru comunicatii).
Mai la stanga (vest-sud-vest) observam Piatra Tisei de Nistru, varful Paltinu dar mai ales varful Pietroasa – identificabil prin culoarul partiei de ski orientat catre nord.
Mult mai aproape si intr-un fel sub noi, e varful Vezau si poiana cu acelasi nume iar spre sud vasta poiana Salatruc.
Din pacate orizontul sud-sud-estic si estic de destul de neguros, motiv pentru care nu avem prespectiva spre varful Rotundu–Brazilor–Ignis…
La ora 12,20 frigul ne pune pe fuga.
Ar fi insa mult prea devreme sa o luam spre Remeti. Alegem sa o luam spre sud, intram in plantatia troienita de molid-zada, parcurgem cu frecvente derapaje un fost drum pietros de TAF apoi cotim usor stanga pentru a prinde culmea (valea Rea– obarsia e la dreapta, spre vest-sud-vest) iar opus, spre est-sud-est, e valea Nadosa care curge spre Sapanta realizand in partea superioara o splendida cascada sipot.
Culmi secundare nord-nord-estice se desprind repede, derutandu-ne.
Ne regrupam, consultam busola si harta dupa care continuam pe culmea sud-sud-estica.
Profitam o vreme de un drum de TAF aflat pe limita vegetatiei, plantatie de molid la dreapta, faget la stanga.
Dam si de marcajul silvic de culme principala-doua benzi rosii verticale-si o borna silvica.
O urmam o vreme, se pare ca prea indelung, riscand sa ajungem pe Piatra Sapantei, foarte departe de masina (dar asta constatam la final, in traseu ne lipsesc cu desavarsire reperele vizuale ca si orice distinctiv, capabil sa ne ofere relatii asupra locului de statie).
Deviem pe o culme la stanga, deplasandu-ne din nou la limita vegetatiei-plantatie de molid in dreapta, foioase mature in stanga, fara marcaj silvic insa.
Dam de o vaiuga cu grohote si firicel de apa pe care o traversam, continuand in avalul malului stang.
Depasim o zona accidentat-bolovanoasa de culme dupa care in stanga se contureaza o poienita de la liziera unei plantatii de molid de circa 12-15 ani.
Aici debuteaza si un drum de TAF ce o ia spre nord.
Din nefericire nu ne ducem intr-acolo, orientandu-ne treptat spre est.
Ajungem la obarsia unei vai afunde ce curge spre Sapanta.
Realmente, printr-o scuzabila neatentie in lipsa unui GPS sau vizibilitatii afectata de neguri si codrul matur, am ajuns in bazinetul hidrografic est-nord-est, in locul celui nord-nord-vest.
Asta am descoperit-o insa mai tarziu, abia atunci cand coborand pe culme am dat de un drum de TAF orientat spre obarsia valea Baii (pe care exista o veche galerie miniera cu abataj, de pe vremea lui Rakoczy, dificil de exploatat din pricina non ventilarii si acumularii de noxe, nu se stie insa ce zacamant a fost exploatat acolo), dar si in sens opus.
De aici putem repera cu dificultate lunca Tisei si localitatea Teacevo, mai aproape versantul sud-estic al dealului Cherec.
Urmam spre est drumul de TAF dupa care dam de o culme abrupta ce ne indeparteaza insa de tinta noastra, scotandu-ne intre Remeti si Sapanta, intr-o vasta pajiste cu urme de recente activitati pastorale si un drum auto-forestier abia parcurs de vanatorii dotati cu 4×4.
Nici de aici nu puteam repera vreun varf-formatiune-asezare dar cu ajutorul busolei si al hartii decidem ca trebuie sa ne schimbam radical directie de mers, spre nord.
O luam la stanga pe un drumeag inierbat, decupat in lastaris de faget, si nu peste mult auzim hamait de caini si dangat de clopote.
Suntem in apropierea unei stane, loc de iernat, cu o casoaie pastorala aflata-n constructie si vreo 8 clai de fan in jurul staulului si colibei.
Culmea pe care am traversat-o spre nord era aproape.
Surprizele nu s-au terminat inca.
Incepe sa ninga ca-ntr-un basm aievea.
Desi puteam repera dealul Neresenul Mare si pajistile cu splendida cromatica a huciurilor de la est de acesta, la dreapta lor un colt de Remeti, dincolo Tisa si asezarile ucrainene inlantuite, o afunda vale ni se interpune in stanga.
Coboram o alta culme abrupta, ajungem deasupra unui drum de TAF la care trebuie sa ajungem acrobatic din pricina zidului stancos inalt de 3-4 m.
Urmeaza parcurgerea spre est a circa 200 m pe acest drum iar la obarsia unui parau facem o volta stanga (spre nord ) pentru a cobora in fine spre poienile cu huci dens situate la sud-est de dealul Cherec.
De aici vedem spre est, invaluit in neguri migrande, Piatra Sapantei cu zidul stacos vertical si impresionant.
O stana abandonata se iveste in curand.
Noi continuam deplasarea spre nord-nord-vest, pe la poalele cu stancarii andezitice tinere, compacte si negre ale dealului Cherec.
Admiram un parau cristalin cascadat, cotind stanga pentru a-l urma spre confluenta cu valea ce curge prin dreapta carierei de andezite sub care ajungem la ora 16,30.
O spurcata rampa de gunoaie menajere impieta grav asupra minunatiilor locului, mai ales acum cand viscolul a limpezit orizontul oferind vederii Transcarpatia alpina glazurata-n alb azuriu si inaintea ei comunitatile ucrainiene de dincolo de Tisa iar la stanga panorama spre saua Magura si Nerezenul Mare.
La ora 16,45, adica dupa 5 ore de la plecarea de pe varful Muntele Bradului (cu doua ore mai mult decat am facut la urcare pe traseul de culme direct) si un total parcurs de 8 ore, ne incheiam inedita aventura pornind spre Baia Mare via Pasul Huta.
Trofelul turei apartinea lui Ionica si consta intr-o splendida hriba bej cu bereta alba de nea aciuata-n frunzisul gros de fag, la poalele unui molid tanar.
Ceilalti ne purtam modesti impresiile vizuale, ori fotograficele, in suflet.
In afara urmelor familiei de ursi, a catorva uli rotindu-se in timp ce tipau din inalturi, a unui corb solitar, catorva fase si a unor sturzi, nu am mai vazut vreo alta vietate.
Deh, ce sa-i faci, noi nu vedem in saptamanalele ture montane hoarde ori stoluri de salbaticiuni precum recenzorii AJVPS (din birouri!) …direct interesati in alocarea aberantelor cote de vanat.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic nemarcat
Circuit total insumand aproximativ 18-19 km
Diferenta de nivel circa 700 m
Timp mediu de parcurs 7ore si jumatate
Atentie la ursi!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
