Compania japoneza Obayashi Corporation, un gigant in domeniul constructiilor si noilor tehnologii, a anuntat ca intentioneaza sa construiasca un lift spatial care va putea transporta oameni si echipamente pana la 96.000 de kilometri in spatiu, proiect ce va fi finalizat pana in anul 2050.
Intr-un comunicat oferit recent trustului de presa ABC (Australian Broadcasting Corporation), compania nipona a precizat ca liftul va putea transporta in spatiu oameni si echipamente la o fractiune din costurile din prezent. Distanta pana la care va opera acest lift spatial, 96.000 de kilometri fata de Pamant, este uluitoare daca ne gandim la doua puncte de referinta familiare: Statia Spatiala Internationala (ISS), care se afla la „doar” 330 de kilometri altitudine si respectiv Luna, aflata la 384.000 de kilometri de planeta noastra.
Compania nipona a anuntat inca de acum doi ani ca dispune de capacitatea tehnologica pentru a incepe acest proiect mamut si a revenit in urma cu cateva zile cu informatia ca proiectul va fi finalizat pana la jumatatea acestui secol.
Acest lift spatial va fi operat cu ajutorul unor cabine robotizate a caror energie va fi asigurata de un sistem de motoare liniare magnetice (Maglev, de tipul trenurilor de mare viteza pe perna magentica) si care vor transporta oameni si echipamente catre o noua statie orbitala.
Toate acestea vor fi posibile datorita dezvoltarii capacitatii de a produce nanotuburi din carbon. Intr-o prima etapa va fi lansat un satelit geostationar pana la distanta la care va opera acest lift. Apoi, din acest satelit va fi coborat un cablu format din nanotuburi de carbon si va fi ancorat de o platforma marina.
„Puterea de tractiune este de aproape 100 de ori mai mare decat a unui cablu obisnuit, din otel, deci este un proiect posibil”, sustine directorul Departamentului de cercetare si dezvoltare din cadrul companiei Obayashi, Yoji Ishikawa. „Deocamdata nu putem produce un cablu suficient de lung. Putem obtine doar nanotuburi lungi de 3 centimetri… dar consideram ca pana in 2030 vom reusi sa-l producem”, a adaugat el.
Mai multe echipe de cercetatori si proiectanti din Japonia lucreaza concomitent la diferite probleme logistice asociate liftului spatial. O echipa de la Universitatea Kanagawa, spre exemplu, lucreaza la solutionarea problemelor legate de cabinele robotizate: cum sa urce pana la diferite altitudini si cum sa franeze. Daca proiectul va fi un succes, ar reduce semnificativ costurile si pericolele asociate in prezent transportului de oameni si marfuri pe orbita terestra. Deocamdata, trimiterea unui kilogram de echipamente pe orbita costa aproximativ 22.000 de dolari, pe cand, prin introducerea acestui lift spatial, costul ar scadea pana la 200 de dolari pe kilogram, conform unui studiu al companiei nipone.
Atunci cand naveta Columbia a fost lansata in prima ei misiune, la 12 aprilie 1981, de la centrul Spatial Kennedy, din Florida, a fost implinit visul de a dispune de un sistem de transport spatial reutilizabil. De atunci, NASA a lansat peste 100 de misiuni, insa preturile legate de transportul oamenilor si echipamentelor pe orbita au ramas la fel de ridicate.
Un lift spatial capabil sa ajunga la 96.000 de kilometri in spatiu ar fi expus insa la numeroase pericole, dintre care le amintim doar pe cele legate de starea vremii, impactul cu deseurile ramase pe orbita terestra de la vechile misiuni in spatiu sau posibilitatea producerii unor atacuri teroriste. Proiectantii iau in calcul aceste riscuri si au in vedere constructia mai multor astfel de lifturi pentru a se asigura ca macar unul dintre ele va fi operational tot timpul. Fiecare nou lift spatial construit va avea costuri mai reduse decat cele construite anterior, in conditiile in care primul lift spatial construit va servi si ca platforma pentru constructia celorlalte.
La fel ca si navetele si capsulele spatiale folosite in prezent, liftul spatial va trebui sa aiba capacitatea de a evita impactul cu deseurile orbitale. North American Aerospace Defense Command (NORAD) urmareste traiectoria pe orbita a obiectelor mai mari de 10 centimetri. Acest sistem trebuie imbunatatit pana la capacitatea de a urmari obiecte 1 centimetru pentru a asigura protectia unui astfel de lift spatial. Tehnologia necesara acestei monitorizari este in prezent in curs de dezvoltare in cadrul altor proiecte spatiale.
Deocamdata planurile prevad ancorarea liftului de o platforma mobila, aflata in ocean, pentru a putea fi mutat din calea satelitilor sau a altor obiecte cu care ar putea sa intre in coliziune.
Locatia izolata, in mijlocul oceanului, in care va fi amplasat liftul va reprezenta si principalul factor de protectie antiterorista. Spre exemplu, platforma mobila de ancorare a liftului ar putea fi plasata in apele ecuatoriale ale Pacificului, la 650 de kilometri distanta de cele mai apropiate linii maritime sau aeriene. In plus, liftul spatial ar fi considerat un obiectiv planetar extrem de important si va fi aparat de cele mai puternice forte militare ale planetei.
Obayashi nu este singura companie preocupata de un astfel de proiect. Constructia unui astfel de lift va presupune, probabil, un efort international conjugat, iar organizatia International Space Elevator Consortium incearca deja sa coordoneze eforturile in acest domeniu.
„Nu cred ca o singura companie poate fi capabila de o astfel de realizare. Va fi nevoie de un efort international pentru a realiza un proiect atat de mare”, a recunoscut si Yoji Ishikawa.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
