Profesorul universitar doctor Victor Iancu a povestit celor prezenti la lansare ca cele dintai notite pentru ”Culorile purgatoriului” le-a scris in anii ’70, in momentul pregatirii unui alt roman, ”Drum de piatra”.
Primele capitole ale cartii au fost scrise in perioada ianuarie-decembrie 1989, prozatorul a oprit lucrul la carte din pricina evenimentelor care au pus capat comunismului si l-a reluat de abia in 2003. Autorul a continuat sa pe ideea atmosferei apasatoare a dictaturii, astfel incat evenimente din trecut au fost aduse iar in atentie si pentru a da o gura de oxigen literaturii contemporane.
Volumul, aparut la Editura Paralela 45 – seria Conexiuni, poate speria prin masivitate si prin frecventele trimiteri livresti. Chiar Lucian Pricop, directorul editorial al editurii, a marturisit ca s-a aplecat asupra cartii doar ”dintr-o datorie profesionala”. El a recunoscut insa ca scrierea este ”de referinta in spatiul prozei contemporane”.
O radiografie detaliata a romanului a realizat Cornel Moraru, redactor-sef al revistei "Vatra", care a remarcat raportarea la ”Divina comedie” a lui Dante, de unde se inspira si toposul romanului, precum si mottoul fiecaruia dintre cele 12 capitole ale cartii.
In opinia lui Moraru ”Culorile purgatoriului” este un roman ”de factura eseistica”, care initiaza numeroase dezbateri de idei si care ”poate fi citit si ca roman politic, dar si ca roman «cu cheie», pentru ca sub numele false ale personajelor se ascund personalitati istorice reale”.
Concluzia romanului ar fi ca fiecare personaj isi are infernul si paradisul sau interior, iar dovada vine in momentul in care si ultima fila a cartii este intoarsa de cititori.
Sursa: Manuela Radu